A.J.R. Waterston#CuVoceTare, S02E10: „O privire spre Asia“. Nadine Vlădescu în dialog cu Excelența Sa, Viorel Isticioaia-Budura
În acest episod #CuVoceTare, Nadine Vlădescu îl are ca invitat pe dl. Viorel Isticioaia, diplomat de carieră, fost ambasador în China, Japonia și Coreea. Vă invităm să urmăriți o discuție captivantă despre experiența Excelenței sale în spațiul est-asiatic, unde a petrecut o mare parte a vieții, începând cu studenția în China, pornind de la cartea sa O privire spre Asia. Amintirile unui ambasador, apărută la Editura Litera.
Vorbind despre provocările și responsabilitățile unui diplomat, dl. Isticioaia-Budura a precizat: „Diplomatul este, uneori, și omul crizei. Și știți – crize sunt peste tot, indiferent că este vorba de incidente naturale, taifunuri, tsunami-uri. Diplomatul este cel care repatriază, ajută românii rătăciți pe alte meridiane (…). Diplomatul trebuie să iasă din pădure, trebuie să scape de haina impersonală. Să fie el însuși, cu mărturisirile sale. Cartea mea e o asemenea tentativă. În carte nu apare, dar în 2003 am trăit epidemia de SARS – sindromul de pneumonie atipică – la Beijing, cu o comunitate de aproape de 60 de români în ambasadă și, în fiecare dimineață, tremuram la ideea că cineva ar putea să fie contaminat. Toată comunitatea închisă, blocată. Activitatea ambasadei suspendată… A mărturisi despre cariera diplomatică este un exercițiu necesar (…). Cel mai important lucru pentru diplomat este de a fi onest, pentru că onestitatea și încrederea pe care s-o poți oferi partenerului, indiferent de naționalitate, indiferent de țară, indiferent de ce regim politic există, este ceea ce facilitează comunicarea și relaționarea. Un diplomat francez spunea că uneori situația e atât de tensionată și diferențele dintre noi si interlocutori sunt atât de mari, încât ai impresia că discuți cu diavolul. Și, totuși, diplomatul, în interesul țării sale, în interesul misiunii sale, trebuie să negocieze chiar și cu diavolul. Aici e diferența dintre omul obișnuit și diplomat. Ceea ce interesează este găsirea unui mod de exprimare, a unei formule care arată că ai capacitatea de adaptare la interlocutor, oricât de dificil este.“
Domnul Isticioaia-Budura a povestit și cum a fost întâlnirea sa cu împăratul Japoniei.
„Mărturisesc că a fost de fiecare dată o experiență deosebită. L-am întâlnit în perioada când eram adjunct al șefului misiunii, ministru consilier la Tokyo în anii 1992-1996. Anual se organiza de către familia imperială un garden party, în grădina unuia dintre palatele care aparțin familiei imperiale. Mai târziu, în calitate de ambasador al Uniunii Europene, în 2014-2018, când am avut privilegiul să însoțesc liderii europeni, președinți ai Consiliului European și ai Comisiei. Am avut și experiența mea individuală: scrisorile de acreditare ca ambasador al Uniunii Europene la Tokyo le-am prezentat împăratului Akihito, în noiembrie 2014, iar la încheierea misiunii mele, în 2018, am avut ocazia de a spune „la revedere“ Majestății Sale. Împărăteasa Michiko și prințul moștenitor de la vremea respectivă, actualul împărat Naruhito, au oferit o masă pentru mine și soția mea și încă două perechi de ambasadori care își încheiau misiunea.“
Vă invităm să urmăriți episodul integral pe Spotify, iTunes, Apple Podcast și Google Podcasts, dar și pe canalul de YouTube al Editurii Litera și pe Litera Blog.
DESPRE VIOREL ISTICIOAIA-BUDURA
Viorel Isticioaia-Budura (n. 1952, Oradea), absolvent al Facultății de Filosofie-Istorie, Universitatea București, și al Facultății de Limba și Literatura Chineză, Universitatea Nankai, Tianjin, R.P. Chineză, este un diplomat de carieră a cărui activitate a vizat mai ales spațiul est-asiatic. A fost ambasador, reprezentant cu însărcinări speciale pe regiunea Asiei, MAE (2018–2019), ambasador al Uniunii Europene în Japonia (2014–2018), șef al Departamentului Asia și Pacific, Serviciul European de Acțiune Externă, Bruxelles (2011–2014), ambasador al României în R.P. Chineză (2002–2011), ambasador al României în Republica Coreea (2000–2002), ministru-consilier la Ambasada României în Marea Britanie (1998–2000), director adjunct, Departamentul pentru ONU și organizații internaționale, MAE (1996–1998), ministru- consilier la Ambasada României în Japonia (1992–1996), șef de cabinet al prim-ministrului (1990–1992), atașat de presă la Ambasada României în R.P. Chineză (1985–1990), diplomat în MAE (1978–1985).
A primit numeroase ordine și distincții: Ordinul Soarelui Răsare cu Stea de Aur și Argint acordat de Guvernul Japoniei (2020), Medalia Ambasador al Prieteniei acordată de Asociația de Prietenie a Poporului Chinez cu Străinătatea (2011), Ordinul pentru merite diplomatice al Republicii Coreea (2002), Ordinul Cavaler al Serviciului Credincios acordat de președintele României (2000), Diplomatul Anului 2010, premiu acordat de ziarul Nine O’Clock.
De asemenea, are o bogată experiență didactică: Cursul de protocol și tehnici diplomatice, Masteratul de relații internaționale, Universitatea București (2020), MAE: curs de drept diplomatic pentru diplomații debutanți (1997–1998), SNSPA: curs postuniversitar de probleme regionale Asia–Pacific (1997–1998), Guest Professor la Universitatea Beijing de Studii Străine (2007–2011), Institutul Diplomatic Român, MAE: expuneri privind politica externă a UE și relațiile cu Asia (2018–2019), Colegiul de Apărare, MApN: expuneri privind politica externă a UE și evoluțiile regionale în Asia (2018–2021). Din 2019 este pensionar și locuiește, împreună cu soția sa, Tania, la București.
Ce spun criticii despre O privire spre Asia. Amintirile unui ambasador
„Ambasadorul Viorel Isticioaia-Budura se răsfață și ne răsfață cu un șir de crochiuri din viața de diplomat petrecută în mare măsură în Asia. Ar putea să fie o carte de amintiri, dar nu este sau nu este una în forma consacrată. Excelența Sa oferă cititorului câteva schițe literare, cu dialoguri abundente și inspirate, care au drept pretext experiența de ambasador, lumea diplomatică, desele călătorii în China, Japonia, Coreea de Sud. Întâmplările acestea nu tulbură deloc ordinea mondială, nici nu dezvăluie secrete de stat sau internaționale ieșite din comun, ci sunt frânturi de viață autentică transpuse cu talent literar. Domnul ambasador a găsit registrul cel mai potrivit al echilibrului, cum se întâmplă într-un haiku japonez sau într-o caligrafie chineză, ca să ne poată conduce prin muzica unui vals românesc de demult, prin trei vaze sparte lângă un șemineu vechi, prin câteva ținute discrete ori ușor ostentative ale unor personaje, prin gustul unei cafele dintr-o zi ploioasă, prin izul aromat de pipă a unui diplomat și prin alte multe detalii – conform tehnicii amănuntului semnificativ – în universul unor realități exotice, care au simțul dreptei cumpăniri între tradiție și modernitate. Stilul acesta nelaudativ și neostentativ, ca o pală abia simțită de amurg la Seul sau la Kyoto, deschide inimile spre dorința de cunoaștere a tainelor unor civilizații așa de diferite de cadrele noastre europene. Diplomatul Viorel Isticioaia-Budura devine în această carte prozatorul sensibil și rafinat, capabil să ne explice, în mod total necanonic, ce înseamnă farmecul unei lumi.“ (IOAN-AUREL POP, președinte al Academiei Române)