A.J.R. Waterston
Interviu VIDEO cu Colum McCann, autorul bestsellerului „Apeirogon”: „Am scris un roman care se întreabă ce este adevărat și ce nu este adevărat”
Scriitorul Colum McCann a vorbit, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Editura Litera, despre cariera sa ca jurnalist, cât și despre cea de scriitor, cât și despre momentul-cheie care a dus la nașterea volumului Apeirogon.
„Sigur, apeirogonul este o formă geometrică cu un număr infinit de laturi. Este un nume nebunesc pentru o carte; editorul meu m-a întrebat: «Bun, o să scrii despre Israel și Palestina? Și o să-i spui Apeirogon? » Un cuvânt pe care nu-l cunoaște nimeni și pe care nu îl cunoșteam nici eu… Când l-am întâlnit, l-am pus în buzunar și m-am gândit ce lucru interesant să ai o formă geometrică cu un număr infinit de laturi… și s-a potrivit cu ideea mea că facem cu toții parte din acest lucru. M-am dus în Israel și Palestina cu grupul meu non-profit Narrative 4, care este un grup de schimb de povești pentru tineri. La sfârșitul celor două săptămâni petrecute acolo cu activiști, cu artiști, cu muzicieni – două săptămâni incredibile, pentru că am fost în tot felul de locuri – ne-am întâlnit cu coloniști, cu soldați, cu staruri rap palestinieni, cu imami și cu rabini – tot felul de unghiuri ale unui caleidoscop a ceea ce se întâmpla. În antepenultima zi a vizitei noastre acolo, eram în Beit Jala, în afara Ierusalimului, ploua și era frig, era ora 4 după-amiaza și eu nu voiam decât să mă întorc la hotel și să beau ceva, ca să fiu sincer. Am intrat în acest loc unde doi bărbați obișnuiți stăteau și beau câte o cafea la o masă. În decurs de o jumătate de oră, lumea mea a fost zguduită cu totul, într-un fel spectaculos, de natura poveștilor lor, iar mie mi se părea că spun aceste povești pentru prima oară. De fapt, ei își spuseseră poveștile de mai multe ori în acea zi, unor grupuri diferite, și de mii de ori în viețile lor. Fiica lui Rami fusese ucisă de un terorist care se aruncase în aer în Ierusalim, în 1997, iar fiica lui Bassam fusese ucisă de un glonț de cauciuc tras în ceafă de către un grănicer israelian, în 2007. În ciuda tuturor așteptărilor, cei doi au devenit prieteni. Ei nu vorbesc într-un fel sentimental despre lucrurile astea; ei nu spun că trebuie să le placă unul de altul și, în mod cert, nu spun că trebuie să ne iubim unul pe celălalt, dar dacă va trebui să trăim sau să existăm unul lângă celălalt trebuie să ne cunoaștem unul pe altul. Asta pare simplu, însă nimic nu este simplu – mai ales adevărul. Eu am fost cu totul cutremurat de această noțiune și m-am întors la New York… Știi, eu sunt irlandez, sunt alb, sunt un bărbat de vârstă mijlocie și m-am gândit că nu o să pot să scriu eu povestea asta. Ce drept am eu să mă amestec în Israel și Palestina?
Dar m-am tot gândit la acele păsări și la felul în care toți oamenii vin, într-un fel sau altul, la Ierusalim. M-am dus la Rami și la Bassam și i-am întrebat: «Pot să scriu despre voi?» Iar ei au spus «Da!». Eu le-am spus: «Da, dar nu înțelegeți: eu sunt scriitor, eu inventez chestii… » Ei au zis că e ok: «Ce a fost mai rău ni s-a întâmplat deja… Ne-am pierdut fiicele… Dacă tu poți surprinde cât de puțin din acea poveste, oricât de puțin din lucrurile în care noi credem, va fi suficient». Așa că ei mi-au dat permisiunea, iar eu mi-am petrecut următorii câțiva ani făcând drumuri în Fâșia Gaza și la Ierusalim, mergând pe motocicleta lui Rami, trecând pe la punctele de control împreună cu Bassam, petrecând timp cu familiile lor, cunoscându-i. Apoi am scris un roman care se întreabă ce este adevărat și ce nu este adevărat dintre toate aceste lucruri care se întâmplă într-un moment post-adevăr, orice ar însemna asta… Mi s-a părut că «Apeirogon» era cuvântul potrivit prin care să surprind haosul și confuzia care se află în jurul tuturor acestor lucruri”, a povestit Colum McCann în dialogul cu Nadine Vlădescu.
Citește și: Bogdan Alexandru Stănescu despre „Apeirogon”: Un roman „imposibil“
Scriitorul a vorbit și despre noul său roman, în curs de apariție în limba română la Editura Litera, Transatlantic.
„ În «Transatlantic» sunt trei povești principale, pe care le numim povești reale. În primul rând, povestea lui Frederick Douglass, activistul american care era încă sclav în 1840, când a vizitat Irlanda într-un turneu de discursuri publice. Aceasta este o poveste extraordinară a unui bărbat de 27 de ani care sosește în Irlanda și care este foarte elegant, care este plimbat de irlandezii bogați, în timp ce foametea face ravagii în Irlanda. El are această dilemă teribilă despre ceea ce ar trebui sau nu să spună despre ceea ce se întâmplă în timpul foametei. El trebuie să aibă grijă de consecințele asupra oamenilor lui: cei trei milioane de sclavi care existau la acel moment în Statele Unite. Aceasta este una dintre povești. A doua este despre primul zbor transatlantic, în care doi luptători din Forțele Aeriene Regale Britanice decid că avioanele nu mai au legătură cu războiul, așa că zboară din Newfoundland, Canada, până în Irlanda. Ei au realizat acest lucru în mod uluitor, fără un giroscop. Oricine știe oricât de puțin despre avioane va fi șocat că primul zbor transatlantic din 1918 a fost făcut fără giroscop. Cea de-a treia poveste este cea a senatorului George Mitchell, care traversează Atlanticul pentru a negocia procesul de pace din Irlanda. Pentru mine, a fost o poveste extraordinară – cea mai mare poveste a sfârșitului secolului XX, nu numai pentru Irlanda, ci pentru întreaga lume. Această poveste m-a forțat să privesc războiul dintre Israel și Palestina. Pentru că l-am cunoscut pe George Mitchell, pentru că noi, irlandezii, am obținut procesul de pace și «The Good Friday Agreement», care este destul de fragil, dar care există, totuși. Am stat de vorbă cu senatorul Mitchell, care mai târziu a fost trimisul special al Statelor Unite în Orientul Mijlociu. El mi-a spus: «Știi, Colum, Irlanda e complicată și are foarte multe laturi, dar dacă crezi că Irlanda e greu de înțeles, ar trebui să mergi în Orientul Mijlociu». Până la urmă, el nu a făcut ceea ce și-a propus să facă sub Administrația Obama și procesul a eșuat. Aceste cărți se continuă unele prin altele și, în cele din urmă, eu voi înțelege care este «arcul» carierei mele. Am scris 10 romane până acum și, adesea, ele se mișcă unele către altele. Încerc să scriu acum ceva; am abandonat două cărți anul trecut. Mă gândesc la încă una, dar sunt sigur că în final voi vedea legăturile care există între aceste lucruri. Sunt încântat și onorat că «Apeirogon» a fost tradusă în română”, a mai spus el.
Vă invităm să urmăriți interviul integral aici:
Despre Colum McCann
Colum McCann s-a născut în Dublin și a studiat jurnalismul. Este autorul romanelor Songdogs (1995), This Side of Brightness (1998), Dansatorul (Dancer, 2003), Zoli (2006), Goana nebună lumii (Let the Great World Spin, 2009), Transatlantic (TransAtlantic, 2013) și Apeirogon (2020). A mai scris trei cărți de povestiri bine primite de critică și un volum de nonficțiune intitulat Letters to a Young Writer (2017). Lucrările i-au fost publicate în peste patruzeci de limbi. A primit multe distincții internaționale, printre care National Book Award, International IMPAC Dublin Literary Award, o bursă Guggenheim, Premiul Pushcart și o nominalizare la Oscar pentru scurtmetrajul Everything in This Country Must.
Este membru al Academiei Americane de Arte și Litere și a primit Ordinul Chevalier des Arts et des Lettres din partea guvernului francez. A mai obținut premii în Italia, Germania și China. Colaborează la The New Yorker, The New York Times, The Atlantic și The Paris Review și predă în cadrul programului de masterat în creative writing de la Hunter College. Locuiește cu familia în orașul New York, unde este cofondator al organizației internaționale nonprofit de schimburi narative Narrative 4.
Despre Nadine Vlădescu
Nadine Vlădescu este traducătoare și interpretă de conferință și gazda podcastului Litera, #CuVoceTare.
Despre Apeirogon
Rami Elhanan și Bassam Aramin trăiesc aproape unul de celălalt și totuși sunt complet diferiți. Rami e israelian, Bassam e palestinian. Plăcuța de înmatriculare a lui Rami e galbenă, a lui Bassam e verde. Rami face cincisprezece minute cu mașina până în Cisiordania. Același drum îi ia lui Bassam o oră și jumătate.
Amândoii și-au pierdut fiicele. Smadar, fata de treisprezece ani a lui Rami, a fost ucisă într-un atentat sinucigaș în timp ce se ducea să-și cumpere cărți împreună cu prietenele ei. Abir, fiica lui Bassam, în vârstă de zece ani, a fost ucisă în fața școlii, cu un glonț de cauciuc, de un membru al poliției de frontieră. În buzunar avea o brățară de dropsuri pe care nu apucase să le mănânce.
Rami și Bassam au fost crescuți să se urască unul pe celălalt. Și totuși devin cei mai buni prieteni.
În acest roman ambițios – numit după un poligon cu un număr infinit de laturi –, Colum McCann străbate secole și continente, țesând din materia timpului, a artei, istoriei, naturii și politicii o tapiserie de emoții și sentimente – prietenie, dragoste, pierdere și apartenență. Muzical, plin de forță și totuși delicat, Apeirogon este romanul vremurilor noastre.
Despre Translatantic
Newfoundland, 1919. Doi aviatori, Jack Alcock și Arthur Brown, decolează spre Irlanda în încercarea de a realiza primul zbor transatlantic fără escală, cu speranța că demersul lor, într-un bombardier modificat, va contribui la vindecarea rănilor Marelui Război.
Dublin, 1845–1846. Aflat într-un turneu internațional de promovare a autobiografiei sale subversive, Frederick Douglass constată că irlandezii sunt favorabili cauzei aboliționiste – deși foametea face ravagii în mediul rural, iar săracii îndură niște greutăți uimitoare chiar și pentru un sclav american.
New York, 1998. Lăsându-și acasă soția tânără și copilul abia născut, senatorul George Mitchell pleacă la Belfast, unde îi revine lui, fiul unui irlandez american și al unei libaneze, sarcina de a superviza negocierile de pace pentru Irlanda de Nord, celebre pentru înverșunarea și volatilitatea lor, spre un deznodământ incert.
Legătura dintre aceste trei traversări emblematice este făcută de câteva femei remarcabile ale căror istorii de viață sunt prinse în vârtejul istoriei. Fiecare învață că până și cele mai neînsemnate clipe de grație au felul lor propriu de a se propaga prin timp, spațiu și memorie.
Cu acest roman ambițios, care se întinde de la un continent la altul, sare peste secole și reunește o distribuție de personaje perfect conturate, atât reale, cât și imaginare, Colum McCann demonstrează încă o dată de ce este unul dintre cei mai apreciați autori ai generației sale.
