LiteraBlog INTERVIU VIDEO. Istoricul Cosmin Popa în dialog cu Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române

INTERVIU VIDEO. Istoricul Cosmin Popa în dialog cu Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române

Cu prilejul Zilei Naționale a României, istoricul Cosmin Popa a discutat cu Ioan-Aurel Pop, istoric, academician și președinte al Academiei Române, despre identitatea poporului român și importanța trecutului istoric în viața fiecărui cetățean.

„Lumea s-a schimbat în asemenea măsură, încât este foarte greu să găsești un discurs astăzi care să fie potrivit sufletului oamenilor, mai ales sufletului oamenilor tineri de la începutul mileniului trei. După atâta amar de ani – pentru că, la dimensiunea unei vieți de om, 100 de ani e mult – la nivelul atâtor ani s-au acumulat atâtea lucruri și s-au schimbat atâtea lucruri, încât unii dintre cei de astăzi se uită la înfăptuitorii Marii Uniri – dacă se mai uită – ca la marțieni. De aceea, cred că un efort de comunicare în plus ne-ar putea ajuta, pentru că istoria noastră este viața noastră. Eu nu preamăresc trecutul de dragul trecutului, dar viitorul devine prezent și prezentul devine trecut. Invers nu se întâmplă. Trecutul îl avem, îl păstrăm – dacă îl putem păstra –, dacă nu, e pierdut pentru eternitate. Și e păcat. E ca și cum un arbore ar vrea să trăiască, dar nu ar mai avea rădăcini. Trecutul nostru face parte din amintirile noastre, iar un om fără amintiri nu poate trăi. Iar un popor fără istorie cred că este infirm“, a spus Ioan Aurel Pop, întrebat de Cosmin Popa ce mai păstrează 1 decembrie 2020 din 1 decembrie 1918.

În completare, istoricul Cosmin Popa l-a întrebat pe președintele Academiei Române dacă este de părere că „absența moștenirii istorice din ceea ce reprezintă astăzi mentalitatea generală a românilor este o problemă de comunicare a istoriei sau este o decizie politică ce a urmărit, în mod conștient, scoaterea istoriei din corpusul de idei care este transmis generațiilor tinere“.

În răspuns, academicianul a vorbit despre efectele globalizării, ale „mondializării“, asupra istoriei.

„Din intuiția pe care o am, văd aici două chestiuni: prima este tendința de simplificare oarecum a învățământului după căderea regimului comunist, simplificare care a fost necesară, pentru că încărcătura de materii, de ore, era foarte mare, plus balastul ideologic de atunci. Însă, ca de obicei, noi nu am știut să ne oprim la o limită a echilibrului și vrem să trecem dincolo, să revoluționăm totul. Luăm măsuri și nu urmărim, de exemplu, consecințele lor, ci luăm alte măsuri peste măsuri. Vrem să creăm materii școlare care nu au nicio relevanță; ele pot fi conținuturi în materiile existente. Vrem să scoatem istorie, geografie, română, să reducem orele. Nu ne mai plac nici chimia, nici fizica. Vrem discipline practice, care să ne pregătească pentru viață și care sunt, de fapt, metode, ci nu metode de studiu, nu sunt discipline școlare. Firește că aici a intrat și istoria, mai ales că în timpul regimului comunist, prin ideologizare, a fost destul de mult compromisă, și în învățământul preuniversitar, și în cel universitar. Pe de altă parte, însă, a doua chestiune: cu istoria au unii problemele lor, pentru că, dacă este bine și corect prezentată – nu la nivelul adevărului absolut, ci dacă este prezentată cu bună-credință –, ea îți poate da un simț al identității. Iar astăzi vedem în lume o mișcare teribilă de globalizare. Lumea e numită tot mai mult «sat global» (…) Aceste lucruri au creat un handicap pentru cunoașterea trecutului, ceea ce este păcat, pentru că trecutul, ca și prezentul și viitorul, nu înseamnă altceva decât viață omenească.“

La rândul său, Cosmin Popa a subliniat că lipsa cunoașterii critice a istoriei „predispune o societate către manipulare, către o existență periferică“.

„Cred că asistăm la o specializare a națiunilor în această lume globală – națiuni care exercită munci specializate, superioare, și națiuni care exercită munci foarte aproape de preocupările fizice. Însă cred că aici deficitul de guvernare românească are un rol foarte important.“

URMĂRIȚI INTERVIUL INTEGRAL AICI: 

Despre Cosmin Popa

Cosmin Popaeste cercetător în cadrul Institutului de Istorie Nicolae Iorga al Academiei Române, specializat în istoria URSS/Rusiei și istoria Europei Centrale și de Sud-Est, perioada comunistă și contemporană. Și-a făcut studiile universitare la București și Moscova. Din 2007 este doctor în istorie al Universității București, cu studii postdoctorale între 2011 și 2013. A lucrat în mass-media ca documentarist, reporter, șef de departament și manager la Mediafax, Adevărul și NewsIn. Este membru al Comisiei Mixte a Istoricilor din România și Federația Rusă, membru al Comisiei româno-ruse pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relaţiilor bilaterale, inclusiv problema tezaurului României, depus la Moscova în timpul Primului Război Mondial, împuternicit pentru Programul Centenar al Academiei Române.

Despre Intelectualii lui Ceaușescu și Academia de Științe Sociale și Politice (1970–1989) de Cosmin Popa

Transformarea în sistem a mariajului dintre politică și știință are în România un an de naștere: 1970. Este anul înființării, la inițiativa lui Ceaușescu, a Academiei de Științe Sociale și Politice.

Contrar aparenței de ordine cazonă pe care regimul căuta să o creeze, România ceaușistă, ca și Germania lui Hitler, era un stat dezorganizat. În absența unei viziuni complexe de funcționare a noului tip de stat imaginat de Ceaușescu, dar și ca urmare a concentrării totale a puterii în mâinile lui, coridoarele puterii erau scena unor lupte acerbe între diversele aripi ale nomenclaturii. Știința de partid nu a făcut excepție.

Policentrismul academic – existența mai multor instituții cu atribuții asemănătoare, unele create de Ceaușescu (ASSP, Institutul de Studii Social-Politice al CC al PCR, Academia Ștefan Gheorghiu) –, fenomen tipic unui stat care funcționa în baza „indicațiilor“ liderului, nu însemna o deosebire fundamentală de vederi între actorii săi. Simbioza dintre activistul de partid și omul de știință reușise. În numai câțiva ani de la începutul reformelor ceaușiste, nomenclatura de partid s-a umplut de academicieni și de profesori universitari cu specializări incerte și competențe neverificate în afara forurilor de partid. Sistemul avea la bază colaborarea dintre intelectualii afirmați în „epoca Ceaușescu“ și „constructorii“ acesteia. Primii confereau celei de-a doua categorii credibilitate științifică, în schimb, decidenții ceaușismului le facilitau celor dintâi accesul extraordinar la resurse și înaintarea în ierarhiile instituționale. Parazitarea reciprocă era justificată printr-o gamă foarte largă de pretexte, de la frică la simpla dorință de a parveni.

Despre Ioan-Aurel Pop

Ioan-Aurel Pop este președinte al Academiei Române, profesor și rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, autor și coautor a peste 70 de cărți, tratate și manuale și a peste 500 de studii și articole. Este Doctor Honoris Causa a 10 universități din țară și din străinătate și membru al unor academii și societăți savante străine. A fost Visiting Professor al unor universități din SUA, Italia, Franța, Ungaria și Austria.

Despre Scurtă istorie a românilor de Ioan-Aurel Pop

Viața trecută a poporului român este plină de întâmplări de toate felurile, de la munca de fiecare zi la petreceri pline de fast, de la războaie nimicitoare la înălțarea de impresionante biserici, de la scrierea cărților la horele cântate și jucate de fete și flăcăi, de la iubiri și doruri la uri și plângeri, de la dărnicie la egoism etc. Românii și-au trăit viața așa cum au putut, nici mai bine și nici mai rău decât alții. Nu există popoare cu istorii bune și altele cu istorii rele, nici popoare cu trecut curat ca lacrima și plin numai de fapte bune, față în față cu altele, condamnate să facă numai rele și să fie urâte, ci există pur și simplu popoare egale, care trebuie respectate.

Ca să putem înțelege și face acest lucru, trebuie să cunoaștem trecutul nostru și al celor din jur. Faptul nu ne va ajuta prea mult să prevedem viitorul – cum mai cred unii –, dar ne va face mai înțelepți și ne va pregăti să înțelegem mai bine și să prețuim viața pe care o trăim.

Despre Marea istorie ilustrată a României și Republicii Moldova, coordonatăde Ioan-Aurel Pop

Aceasta este o istorie a unui singur popor, dar și o istorie reunită a românilor din cele două state românești de azi, state care, din păcate, nu-i adăpostesc nici ele pe toți românii. Această carte de istorie este însă menită să învingă uitarea și să conducă la frângerea risipirii noastre. Să ne amintim mereu că „Hora Unirii“ a scris-o moldoveanul Vasile Alecsandri și să încercăm să ne cuprindem cu toții „de acel farmec sfânt“ al iubirii de popor și de țară, de țara noastră, care, oriunde ar fi ea, se numește „Țara Românească“. Până o vom avea din nou întreagă pe hartă, se cuvine să o purtăm în suflete, și astfel nimic nu va fi pierdut.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PROFITĂ DE OFERTELE SPECIALE ȘI AFLĂ PRIMUL CARE SUNT NOUTĂȚILE

Vrei să fii la curent cu veștile literare? Îți vom putea trimite, cu acordul tău, emailuri cu noutățile editoriale, promoții, concursuri, evenimente, târguri de carte online și detalii despre oferta educațională. Te poți dezabona oricând printr-un simplu click. Mai multe detalii sunt disponibile pe pagina Politici de confidențialitate.