INTERVIU VIDEO. Tudor Runcanu despre „Cuibul bufniței”: „Eu nu m-am grăbit să scriu cartea asta. Am scris-o cam în trei ani”

Scriitorul Tudor Runcanu a vorbit, într-un dialog cu Doina Ruști, scriitoare și coordonatoarea colecției Biblioteca de Proză Contemporană a Editurii Litera, despre cariera sa literară, despre viața ca om de radio și televiziune, dar și despre romanul său Cuibul bufniței.

„Am debutat cu poezie când eram foarte tânăr. Cred că eram elev în clasa a IX-a sau a X-a, și mi-au apărut în Tribuna. Și două-trei zile mi-a fost rușine să mă duc cu revista la școală, să nu creadă că sunt îngâmfat. Am scris poezie, dar mi s-a părut mai interesant să scriu proză scurtă. Scriam mai ales în timpul orelor, pentru că erau ore multe într-o zi și, dacă nu le umpleam cu sport, le umpleam cu scris. Mi-au apărut pozele la un moment dat în Echinox. Mergeam pe stradă și dintr-odată am văzut pe prima pagină „Proză de Tudor Runcanu“. Era ceva incredibil! Nu mă așteptam să fiu pe prima pagină a unei reviste studențești de prestigiu“, a povestit Tudor Runcanu.

„Sunt printre puținii oameni care au publicat cam tot ce au scris.“

„Ai un zeu al scrisului care te ocrotește, asta este foarte clar. Ți se trage, probabil, din faptul că vii dintr-o familie de scriitori, de intelectuali“, a completat Doina Ruști.

«Mă gândeam înainte de interviu cât de mulți scriitori mari ai literaturii române am cunoscut în ipostaze interesante – la Cluj sau pe litoral, când mergeam în vacanțe vara. Mi-o amintesc pe Ana Blandiana pe litoral, în anii ’80. Am și fotografii cu Marin Sorescu, cu tot felul de scriitori incredibili. Eram copil atunci, nu-mi dădeam seama. Mi-l amintesc pe Fănuș Neagu care-mi spunea: „Tinere, nu uita să-mi trimiți o felie din tortul tău în cameră“», a mai spus scriitorul.

Vă invităm să urmăriți dialogul integral aici:

Despre romanul Cuibul bufniței:

Personajul principal din Cuibul bufniței este invitat într-o zi la o partidă de cărți, în casa unei văduve misterioase și seducătoare. Într-un burg cu turnuri gotice, toropit de soare, povestea lui începe leneș, aproape placid, dar virează curând spre fantastic și baroc, căci nimic din ceea ce i se întâmplă și nimeni dintre cei pe care-i cunoaște nu e ce pare a fi, și el însuși se dovedește un personaj greu încadrabil în tipare. Treptat, din împletirea peripețiilor bizare ale protagonistului cu amintirile lui fabuloase din perioada războiului, se naște o parabolă despre putere, fascinație și libertate, în care un rol important îl joacă… astrele și bucătăria sofisticată.

Ce spun criticii despre romanul Cuibul bufniței, apărut la Editura Litera

„Pentru Tudor Runcanu, proza înseamnă plăcerea aproape fizică a fabulației și știința de a construi fraza ca pe un mecanism sofisticat. N-am nici o îndoială c-o să vă placă.“ (Radu Vancu)

Despre Tudor Runcanu:

Tudor Runcanu (n. 1973, Oradea) a debutat cu versuri, apoi a publicat proză, teatru și critică literară în revistele Echinox, Steaua, Apostrof. A compus muzica operei rock Richard al III-lea, pusă în scenă la Teatrul Național din Cluj. Specialist în teatrologie, lucrează în radio din 1993 și face muzică în formulă solo.