LiteraBlog Istoricul Cosmin Popa: „Polimatul” lui Peter Burke sau erudiția ca revelație

Istoricul Cosmin Popa: „Polimatul” lui Peter Burke sau erudiția ca revelație

Monumentala lucrare a lui Peter Burke este o enciclopedie povestită cu mult talent și cu o imensă dragoste pentru istoria culturală a omenirii. Deși substanța ei intelectuală este aproape uimitoare, cartea este scrisă într-o manieră accesibilă, așa cum se întâmplă de fiecare dată când autorul are foarte multe lucruri importante de transmis cititorului.

Scopul reputatului profesor al Facultății de Istorie de la Cambridge nu este acela de a transforma discursul despre cultură într-o înșiruire de afirmații care să poată fi înțelese numai prin consultarea permanentă a dicționarelor specializate. Nicidecum. El însuși un erudit, Peter Burke pune la dispoziția cititorului toate instrumentele pentru descifrarea mecanismelor progresului cultural, dându-ne clar de înțeles că ritmul de dezvoltare a unei națiuni este direct proporțional cu densitatea erudiților și cu maniera în care ei au reușit să influențeze vremurile sub care au trăit.

Deși tema poate părea foarte departe de spiritul contemporan – căci cine se mai gândește astăzi la arta de a stăpâni mai multe domenii de specializare? –, odată deschisă, cartea captivează și uimește de la primele rânduri. Asta pentru că Peter Burke nu își propune doar să ne descrie cu lux de amănunte cât de multe știau polimații, ci și, mai ales, să afle ce le-a potențat această aspirație, cum au reușit să și-o realizeze și dacă iubirea pentru cunoaștere i-a făcut sau nu fericiți. Deși pe cei mai mulți dintre noi multipla specializare ne depășește, cititorul acestei cărți are șansa să înțeleagă lucruri pe care chiar unii dintre polimați nu le-au priceput pe deplin. Cum de un biochimist precum Joseph Needham, autor al unor lucrări fundamentale despre embriologie și morfogeneză în perioada interbelică, s-a transformat după război în istoric și sinolog, evoluție pe care nu o prevăzuse nici măcar posesorul impresionantului intelect?

Credit foto: Cristina Venedict

A spune că volumul lui Burke este o istorie a civilizației, a culturii, care începe cu Renașterea și se sfârșește cu un eseu despre criza interdisciplinarității de astăzi, nu face dreptate cărții: nu redă esența conținutului ei și nici frumusețea ei intelectuală. Burke tratează epocile istorice prin intermediul personajelor sale, erudiții, dar în același timp o descrie pe fiecare prin referiri la alte personalități ilustre și la întregi serii de evenimente istorice, pentru a ne face să înțelegem cu adevărat cât de mare a fost influența acestor „monștri ai erudiției”, așa cum îi numea Herman Boerhaave, el însuși polimat și fondator al învățământului medical clinic.

Credincios misiunii universale a istoricului de a desluși, de a ordona, de a înțelege, Peter Burke concepe – și asta îi reușește în mare măsură – o tipologie a polimaților, ierarhizându-i în funcție de abundența sau lipsa producției intelectuale, de modul de formare, dar și de numărul și de proximitatea domeniilor pe care le stăpâneau.

Polimatul lui Peter Burke este nu doar un eveniment cultural de proporții colosale. Este o carte care a nuanțează percepții, dacă nu chiar le modifică radical.

Capitolul despre motivele, căile și sensurile cunoașterii este o veritabilă mostră de (de)construcție a fenomenului erudiției polivalente, autorul susținându-și tezele cu argumente extrase din biografiile unor titani ai culturii, începând cu Leonardo da Vinci și sfârșind – dacă putem folosi aici acest cuvânt – cu Nicolas-Claude Fabri de Peiresc. Argumentele lui Burke sunt spectaculoase, de natură să ne schimbe multora dintre noi perspectiva asupra progresului. Câtă lume știe că unul dintre primele texte SF, The Blazing World, aparține unei femei-polimat, Margaret Cavendish, și a fost scris în 1666? Sau că în secolul al XVII-lea se înregistrează o adevărată explozie a numărului de femei erudite, din Suedia până în Mexic?

O parte din cititori poate considera specioasă folosirea unor noțiuni, concepte sau a titlurilor unor lucrări în original, dar autorul oferă prompt traduceri, conștient de faptul că latina sau greaca veche nu mai sunt atât de intens studiate în universitățile lumii. Întrebuințarea originalelor este nu atât o marcă a erudiției, cât dorința de a pune cititorul în contact direct cu minunile despre care scrie, de a-i da posibilitatea să-și exerseze propriile judecăți.

Polimatul lui Peter Burke este nu doar un eveniment cultural de proporții colosale. Este o carte care a nuanțează percepții, dacă nu chiar le modifică radical,  dar mai cu seamă care oferă cititorului senzația iluminării personale, impresia că-și schimbă felul de a privi lumea, căpătând o înțelegere autentică a resorturilor evoluției universului uman.

După ce a scris splendid despre cultură, retras din proiectele de cercetare încă din 2014, pentru a nu-și dezavantaja colegii mai tineri, Peter Burke ne pregătește în lunile din urmă o nouă lucrare, de data aceasta despre istoria socială a ignoranței, ale cărei dimensiuni sunt cel puțin la fel de zdrobitoare ca ale cunoașterii. O așteptăm în egală măsură cu interes și frică.

Despre Cosmin Popa

Cosmin Popa, istoric, cercetător al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, specializat în istoria Uniunii Sovietice și a comunismului european, membru în consiliile științifice ale unor reviste academice. Studii universitare la București și Moscova, doctor al Universității București. Lucrări: Nașterea imperiului (2002), Între tentația imperiului și alianța strategică. URSS și Europa Centrală și de Est (2012), Intelectualii lui Ceaușescu și Academia de Științe Sociale și Politice (2018), peste 150 de studii publicate în diverse reviste științifice.

De ce istoria?

Pentru că istoria este mult mai mult decât o colecție de date, nume și locuri așezate mai mult sau mai puțin în ordine cronologică, așa cum încearcă unii și alții să ne convingă.

Pentru că este cea mai bună școală pentru formarea gândirii critice, pentru înțelegerea lumii în care trăim și a modului în care ne afectează. Pentru că ne învață că în spatele fiecărui eveniment important – al fiecărui fenomen – sunt forțe obiective, dar și motivații subiective, pe care trebuie să le înțelegem.

Pentru că, desigur, tehnologiile evoluează, gusturile la fel, dar nimic fundamental nu se schimbă în psihologia umană, colectivă sau individuală.

Pentru că, deși nu se repetă, istoria ne spune cum vom reacționa, cum și dacă vom face față schimbărilor, înainte ca ele să se întâmple.

Pentru că, deși mulți au afirmat că istoria nu lasă traumele naționale să se vindece, este totuși cea mai sigură cale pentru a le înțelege și pentru a nu le lăsa să se repete.

Pentru că, studiind istoria, ne cunoaștem pe noi înșine mult mai repede și mai bine și mai ales pentru că doar prin ea suntem o comunitate, și nu un conglomerat inert de individualități dezorientate.

Pentru că face parte din noi.

Credit foto: Cristina Venedict

Despre Polimatul de Peter Burke

Prima istorie a polimatului occidental, din secolul al XV-lea până în prezent.

De la Leonardo da Vinci la John Dee și Comenius, de la George Eliot la Oliver Sacks și Susan Sontag, polimații au modificat granițele cunoașterii în nenumărate feluri. Însă istoria poate fi nedreaptă cu învățații care au astfel de interese enciclopedice. Mult prea des, ei sunt amintiți pentru reușitele valoroase dintr-un singur domeniu.

Renumitul istoric al culturii Peter Burke promovează în schimb imaginea de ansamblu. Identificând 500 de polimați occidentali, explorează gama largă de reușite intelectuale de care au fost capabili și ne demonstrează că intervalele în care aceștia s-au înmulțit au coincis cu sporirea în ritm rapid a cunoștințelor în perioada invenției tiparului, a descoperirii Lumii Noi și a revoluției științifice. Abia recent accelerarea procesului de cunoaștere a dus la apariția specializărilor tot mai înguste și a unui mediu care îi încurajează mai puțin pe cărturarii și savanții plurivalenți.

Peter Burke schimbă, cu cartea sa modul în care înțelegem evoluția acestei tipologii intelectuale remarcabile din Renaștere până în prezent.

Ce spun criticii despre Polimatul

„O relatare captivantă și polimată despre o specie intelectuală semnificativă. O carte importantă și oportună, deoarece, arătând de ce cultura noastră are nevoie de polimați la fel de mult ca de specialiști, ne îndeamnă să regândim care sunt scopurile educației și de ce anume avem nevoie pentru a purta conversația publică mai informați.“ (A.C. GRAYLING)

„Pe lângă ilustrarea tiparelor generale, polimații lui Burke sunt pasionați de energia, obsesia și viața lor. (NEIL KENNYThe Uses of Curiosity in Early Modern France and Germany)

„Autorul și subiecții lui împart cu siguranță aceeași lume, pe care Burke ne-o explică detaliat, în profunzime și cu înțelegere, oferindu-ne o perspectivă istorică și o cuprindere interdisciplinară remarcabilă.“ (PAUL DUGUID, coautor al The Social Life of Information)

„În această relatare caleidoscopică, Burke ne dezvăluie minunatele povești ale «monștrilor erudiției», urmărind destinul gânditorului universal într-o lume inundată de informații.“ (DANIEL ROSENBERG, coautor al Cartographies of Time)

Despre Peter Burke

Peter Burke este profesor emerit de istorie culturală la Universitatea Cambridge. A scris numeroase cărți, printre care O istorie socială a cunoașterii (A Social History of Knowledge), Eyewitnessing și What is Cultural History? Volumele sale au fost traduse în peste 30 de limbi.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PROFITĂ DE OFERTELE SPECIALE ȘI AFLĂ PRIMUL CARE SUNT NOUTĂȚILE

Vrei să fii la curent cu veștile literare? Îți vom putea trimite, cu acordul tău, emailuri cu noutățile editoriale, promoții, concursuri, evenimente, târguri de carte online și detalii despre oferta educațională. Te poți dezabona oricând printr-un simplu click. Mai multe detalii sunt disponibile pe pagina Politici de confidențialitate.