Marius Constantinescu despre Ana Merino: „Un fular multicolor. Un roman cu irizări de poezie”

Previzibil, copilăresc, clișeu: m-am gândit în primul rând la numele ei, cu pufoșenie de lână, din care izvorăște un buchet de fire ce își urmează, fiecare, sinuozitățile lui. Ele se numesc Valeria, David, Aurora, Tom, Emily, Lilian, Marcus, Greg, Gina, adesea doar prenume, personaje care se prind în lanțul întâmplărilor uneori doar printr-o privire sau un cuvânt. Ana Merino scrie capitole de existență care au vieți independente, dar care întind o mână sau privesc înspre paginile pe care le-ai parcurs sau cele despre care nu știi ce îți vor aduce.

Citește un fragment din „Harta sentimentelor” de Ana Merino

Harta sentimentelor e un roman curajos. Înaintea apariției lui, Merino era una dintre cele mai apreciate autoare de poezie în limba spaniolă, un univers lingvistic care îi este sălaș intelectual inclusiv în profesia ei zilnică: profesoară de creative writing și studii culturale hispanice la Universitatea din Iowa. Iat-o acum în postura de prozatoare, atinsă de pana lirismului poetic, așa cum irizează acesta în sintagme și construcții delicate, în care frumusețea și ineditul pot fi așa de frumoase sau surprinzătoare, încât reclamă o a doua lectură doar de dragul de a-ți răsfăța urechea internă. Da, mai întâi de toate, în umila mea părere, Harta sentimentelor e un roman frumos și elegant scris. Nu te strivește sub masivitatea metaforei, dar, când aceasta apare, e vie, viguroasă, palpită.

Ana Merino scrie capitole de existență care au vieți independente, dar care întind o mână sau privesc înspre paginile pe care le-ai parcurs sau cele despre care nu știi ce îți vor aduce.

De altfel, viața însuflețește eșafodajul literar al Anei Merino în fiecare colț de hârtie. Personajele ei (multe) trăiesc, sunt în drum spre sau în curs să de la un capăt la altul al capitolului dedicat fiecăruia. Trăiesc chiar și când viața fizică li s-a încheiat: în amintirile, vorbele, urmașii lor care fac să le reverbereze figura. Sigur, unele mai intens creionate, altele mai șters, mai repede uitabile, dar într-o dinamică fără punct și virgulă.

Citește și: Marius Constantinescu despre Pier Paolo Pasolini: „Roma pe care nu o mai poți vedea”

Mereu am admirat scriitorii care pot să lucreze cu personaje numeroase. Chiar mă amuz gândindu-mă (sau am citit pe undeva?) că au, probabil, figurine pe birou. „El e Samuel, el e Paul, ea e Diana P., el e James…“ Când unul moare, sau pleacă, sau dispare, haț cu el într-un sertar. Adio, Curtis! Capacitatea de a-i individualiza, de a-i pune în conexiune și, mai ales, de a le valida vocile soliste într-un cor de mare amploare dovedește o remarcabilă stăpânire a distribuției unui roman.

La marginea și în mijlocul marilor neliniști ale omenirii

Ce fac multele personaje ale Anei Merino în Harta sentimentelor? Trăiesc. Descoperă, deschid ochii, se minunează, mint, se lasă amăgite, ucid, pleacă, schimbă țări și continente, se tem, cresc, se maturizează, se transformă, iubesc, uită, se întreabă. Trăiesc.

Trăiesc pentru a ne arăta nouă, cititori prinși în canavaua lor, că rar o viață este independentă de o alta și că singurătatea e, în același timp, o stare, dar și o aparență.

Trăiesc la marginea și în mijlocul marilor neliniști ale omenirii, fie că ele sunt războiul și problema imigranților, dezastrele meteorologice și controlul armelor de foc, violența sexuală și duritatea mediului concurențial. Mai degrabă decât să se lanseze în descrieri ample ale unor problematici care, ele însele, compun rafturi întregi de bibliotecă, Ana Merino culege cuminte câte o scenă pe care o descrie minuțios, fără pretenția de a-i explica originea și, cu atât mai puțin, de a-i pune cruce cu o concluzie. Sunt tablourile multe ale unui spectacol de teatru, în care imaginea la scară largă se construiește in absentia.

Citește și: Marius Constantinescu despre Megan Campisi: „Mocirla fojgăitoare a istoriei”

Trăiesc în bogăția sentimentelor lor, toate pe care sufletul uman le poate experimenta. Merino nu se dedă voluptății hiperbolei, ci le consemnează, ponderat și metodic, ca un observator experimentat, dar nu excesiv. În felul acesta, cu delicatețe, îți indică ție, cititor, drumul spre propria emoție, trăgându-se în umbră și lăsându-te pe tine să îl parcurgi.

Ana Merino culege cuminte câte o scenă pe care o descrie minuțios, fără pretenția de a-i explica originea.

O zigzagare continuă, o foaie de temperatură, un EKG sau linia unui seismograf. La asta m-am gândit în permanență citind Harta sentimentelor. Linii ductile, răsucite, artere, căi, șosele, ape. Da, întocmai, o hartă. O urzeală când mai robustă, când mai aerată, în care nu există personaje principale sau secundare. Personajele suntem chiar noi, privind în oglindă timpurile noastre, anii noștri, problemele noastre. Indiferent în ce colț al lumii ne aflăm, indiferent de vârstă sau de istoria personală, sentimentele sunt limba noastră comună sau harta pe care o putem urma în căutarea a ceea ce ne definește ca oameni. În ceea ce ne aseamănă, ne desparte și ne adună din nou.

Citește și: Marius Constantinescu despre Sandro Veronesi: „A scrie, a trăi, a scrie”

E o lectură plăcută cartea Anei Merino, una în care poeta slujește prozatoarea și îi sare în ajutor la nivel de culoare, de saturație. O carte în tonuri pastelate, în care eleganța stilului rotunjește vârfurile emoțiilor. Sau, ca să îmi permit indulgența referinței facile de la început, un fular moale, cu fire de lână iscusit întrețesute, numai bun de purtat (de citit) într-o seară târzie de toamnă.

DESPRE MARIUS CONSTANTINESCU

Prezentator şi realizator radio-TV, a absolvit Școala Superioară de Jurnalism în 2001 și Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării în 2002. Are un Master în Publicitate, obţinut la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti şi altul în Istoria Artei (Universitatea Naţională de Arte Bucureşti). A lucrat în publicitate şi, după opt ani de radio (Radio România Tineret, Actualităţi şi Cultural), a descoperit televiziunea şi libertatea dată de jocul cu imaginea.

Carte de vizită sunt titlurile pe care le-a transformat în repere: Marile picturi ale lumii, V… de la vizual, Jurnal Cultural, Profil. Poveste. Personaj (TVR Cultural, TVR1, TVR2). Din 2005, a fost legat de fiecare ediţie a Festivalului Internaţional George Enescu, unde prezintă concertele transmise în direct şi realizează interviurile (exclusivităţi naţionale) cu cei mai importanţi artişti invitaţi.

A obţinut trei premii APTR, unul dintre ele pentru Profil. Poveste. Personaj, proiect care a devenit şi carte (Editura ART). În 2013 a publicat CORTEZ, un alt fel de biografie a celebrei mezzo-soprane Viorica Cortez (Baroque Books & Arts). În 2015, volumul a fost republicat în ediţie nouă la Editura Humanitas. Tot la Humanitas şi tot în 2015 i-a apărut şi Press Pass. Interviuri şi pagini de jurnal de la Festivalul Internaţional George Enescu, ediţiile 2011 şi 2013.

Cel mai recent volum este ROSÉ (Nemira, 2017). În prezent, Marius Constantinescu prezintă şi coordonează seria Interviurilor Enescu (TVR), prezintă şi realizează magazinul de arte VIZUAL (TVR3), semnează editoriale de art & lifestyle, este MC pentru evenimente culturale de anvergură şi susţine cursuri şi ateliere de perfecţionare pentru publicul matur. Anul 2018 i-a adus onorantul titlu de Ambasador Principal al celui mai ambiţios documentar despre biodiversitatea României, România Neîmblânzită, o producţie Off The Fence. Din 2019 este și editorialist al revistei ELLE.

Marius este căsătorit cu scriitoarea și jurnalista Ioana Bâldea Constantinescu și au împreună o fiică.

Despre Ana Merino

Ana Merino (născută la Madrid, în 1971) este o scriitoare care trăiește în Statele Unite ale Americii. Predă studii culturale și scriere creativă la Universitatea de Stat din Iowa. În 2011, a înființat un masterat de scriere creativă în limba spaniolă pe care l-a coordonat până în 2018. A dezvoltat abordarea academică a benzii desenate și romanului grafic, organizând expoziții și publicând eseuri în domeniu. A activat ca editorialistă externă pentru El País și ca membră în comitetele directoare și executive ale unor centre și organizații pentru autori de literatură și de bandă desenată. În prezent, face parte din Consiliul Director al Teatrului Riverside din Iowa.

A publicat nouă volume de versuri, printre care Preparativos para un viaje (Premiul Adonáis pentru poezie, 1994), Los días gemelos (1997), La voz de los relojes (2000), Juegos de niños (Premiul Fray Luis de León, 2003), Compañera de celda (2006), Hagamos caso al tigre (2010), El viaje del vikingo soñador (2015). A scris câteva piese de teatru care au avut premiere în Zürich și Iowa. A publicat, de asemenea, cărți pentru adolescenți, între care El hombre de los dos corazones (2009). Harta sentimentelor (El mapa de los afectos) este primul său roman destinat adulților, distins în 2020 cu prestigiosul Premiu Nadal.

Despre Harta sentimentelor

Valeria, o tânără învățătoare, are o relație cu Tom, un bărbat mult mai în vârstă, încercând să înțeleagă semnificația iubirii. Într-o familie din același sat din Iowa, nenorocirea lovește atunci când Lilian dispare lăsându-și șocați și îndurerați soțul și pe cei doi fii. Emily de la clubul de striptease visează să scape de droguri și de viața în promiscuitate. În locul promovării așteptate, Aurora, o corporatistă spaniolă, se trezește detașată într-o zonă rurală aridă din America. Orbitele acestor personaje sunt tangente, iar dramele, decepțiile, dar și revelațiile lor se intersectează ocazional, pentru mai scurtă sau mai lungă durată.

Urmărind destinul fiecăruia dintre numeroasele personaje, narațiunea evoluează pe parcursul a două decenii, purtându-ne de la cauzele prefigurate în primele intervenții până la efectele de mai târziu. Condiționată de forța sentimentelor, această țesătură a destinelor individuale este străbătută, convingător și fără ostentație, de firele viguroase ale problematicii universale contemporane: falsitatea feminismului și lipsa de principialitate a capitalismului corporatist, războiul și sacrificiul nejustificat, trauma catastrofelor naturale, amenințarea dezastrelor ecologice, dramele migrației și ale neputinței.