Marius Constantinescu despre Charlotte McConaghy: „Gerul dintre pagini„

Această carte a apărut cu sprijinul Guvernului Australiei, prin intermediul Australia Council, oganismul său de finanțare și consiliere în domeniul artelor.

Ce carte! Ce forță! Ce pulsație viscerală în acest roman care străbate oceanul până în subsolul Globului, acolo unde mările sunt vârstate de gheață, iar vârstele oamenilor nu se mai recunosc de riduri. Nu știam nimic despre Charlotte McConaghy în momentul în care m-am apucat de volumul ei de debut pentru publicul matur, Migrații. Aveam în față o copertă frumoasă și niște elogii culese din cele mai prestigioase publicații, Time sau New York Times Book Review. Mai aveam un rezumat care vorbea despre o carte concentrată pe dispariția sau fragilitatea wildlife-ului și eram pregătit pentru un mesaj mai mult sau mai puțin subtil despre nesăbuința omului, cea mai despotică dintre specii.

McConaghy scrie, într-o respirație care parcă înghite tot oxigenul din văzduh, cu pasiune, curaj și determinare.

Nu eram pregătit, însă, pentru o scriitură de o asemenea robustețe, în care autoarea folosește pretextul ecologist drept fundal sau metaforă pentru drama personală a eroinei. Sigur, nimic nou, au mai făcut-o și alții, dar asta nu îi răpește din autenticitate și, mai ales, din puterea de convingere. McConaghy scrie, într-o respirație care parcă înghite tot oxigenul din văzduh, cu pasiune, curaj și determinare. Pasiune pentru că doar din ea transpar toate nuanțele și se încarcă de culoare și senzație. Curaj pentru că nu se teme nici de duritatea trăirilor, nici de adecvarea limbajului, nici de neprielnicul contextelor. Determinare pentru că își conduce trama spre un final pe care îl intuiești de la un moment dat, dar pe care îl simți asumat în egală măsură, chiar dacă ai fi vrut ca ultimele două pagini să lipsească sau să fie altfel.

Franny Lynch este o tânără care urmărește pe cer nu traiectoria stelelor, ci două puncte roșii luminoase, două dispozitive GPS amplasate pe piciorușele a două dintre ultimele rândunici-de-mare arctice. În fuga ei după un stol de păsări care fac cea mai lungă migrație de pe pământ (de la Polul Nord la Polul Sud), ea se înconjoară de echipajul unui pescador care se ia la întrecere cu timpul, cu oamenii din ce în ce mai potrivnici, cu o legislație care, în ceasul al doisprezecelea, interzice pescuitul industrial – pentru a prezerva ce a mai rămas din rezervele oceanelor -, dar, de fapt, fiecare cu el însuși, în încercarea de a scăpa de trecut sau de a compensa absența prezentului. Fiecare dintre personaje este schițat puternic grație situațiilor în care îl găsim. Remarcabilă, însă, rămâne povestea, pe care autoarea nu o complică inutil și care vizitează multe din insulele arhipelagului traumei: abandonul, imposibilitatea atașamentului, sentimentul vinovăției, memoria durerii, eternitatea pierderii. Rândunicile după care fug Franny și tovarășii ei sunt, de fapt, țintele mereu mișcătoare și aproape niciodată atinse ale mântuirii, iertării sau împăcării.

Ce m-a încântat la Migrațiile lui Charlotte McConaghy este felul în care cartea ți se insinuează fizic pe măsură ce o parcurgi. O simți.

Cu ger, cu ape sloi, cu vânturi dușmănoase și înghețate, cu soarele bolind la miezul nopții, cu aurora boreală despletită de mirajul ei de carte poștală, cu natura fragilizată, dar încă atât de omnipotentă, cu dureri exterioare și lăuntrice pe care ți le recunoști, sau, dacă nu le știi, pe care ți le poți proiecta. Are una dintre cele mai năucitoare descrieri ale unui accident de mașină. E o scriitură în care ți-e frig, ți-e greață, ți-e rău, ți-ajunge și totuși nu. Această intensitate imprimă un ritm susținut al lecturii. Orele se aneantizează. E admirabil felul în care tânăra scriitoare australiană mariază informația de specialitate cu vâna auctorială, prin care curge viguros sângele unui condei de invidiat. McConaghy și-a făcut mâna în proza young adult, iar acum s-a aruncat (întocmai ca Franny, în repetate rânduri) în apa riscantă, înșelătoare și letală a oamenilor mari. Iese din ea călită și în deplin control al narațiunii, dar, mai ales, al stilului. Paginile ei au aripi, au zborul vijelios și temerar al păsărilor de mare. De altfel, tot romanul e unul acvatic, trecând pe rând prin toate stările de agregare. E când genune fără fund, când ploaie șfichiuitoare, când negură rece. E rece, da. În rânduri nu e loc de temperaturi cu plus, de culori calde sau de amurguri stacojii. Inclusiv locurile alese de scriitoare sunt emblematice pentru cromatica, temperatura și vibe-ul cărții: reavănul Galway, parcul Cairngorns din Scoția, verde și umed, Groenlanda și Antarctica extreme.

Citește un fragment în avanpremieră din „Migrații“, de Charlotte McConaghy

Migrațiile sunt în primul rând ale noastre. Sunt drumurile pe care le facem de la un eu la altul, de la o devenire la alta, fără putința de a ne sustrage. Ca și pentru rândunicile-de-mare, migrația noastră e o formă de supraviețuire. Franny este prinsă în cel mai important parcurs al vieții ei. Rândunicile ei gonesc după heringi, ea gonește pentru a mai salva o fărâmă de sine, după ce viața i-a luat aproape tot. Va reuși să o prindă din urmă? Îi va fi suficientă? Ce se găsește la capătul unei călătorii? După ce ai ajuns la punctul terminus cu toate rezervele vlăguite, ce îți mai dă forța de a lua tot drumul înapoi? Mai merită efortul? Cât de mare este distanța dintre doi poli? Suficientă cât să ne țină la adăpost de noi înșine? Poți pune o lume întreagă între tine și demonii interiori? Cum mai ții capul la suprafață în mijlocul unui ocean criogenat care izbucnește dinăuntru?

Migrațiile lui Charlotte McConaghy sunt harta care se generează sub ochii noștri din toate aceste întrebări. Pe mine m-a cucerit.

DESPRE MARIUS CONSTANTINESCU

Prezentator şi realizator radio-TV, a absolvit Școala Superioară de Jurnalism în 2001 și Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării în 2002. Are un Master în Publicitate, obţinut la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti şi altul în Istoria Artei (Universitatea Naţională de Arte Bucureşti). A lucrat în publicitate şi, după opt ani de radio (Radio România Tineret, Actualităţi şi Cultural), a descoperit televiziunea şi libertatea dată de jocul cu imaginea.

Citește și: Marius Constantinescu despre Svetlana Aleksievici: „Literatură sub scut de realitate”

Carte de vizită sunt titlurile pe care le-a transformat în repere: Marile picturi ale lumii, V… de la vizual, Jurnal Cultural, Profil. Poveste. Personaj (TVR Cultural, TVR1, TVR2). Din 2005, a fost legat de fiecare ediţie a Festivalului Internaţional George Enescu, unde prezintă concertele transmise în direct şi realizează interviurile (exclusivităţi naţionale) cu cei mai importanţi artişti invitaţi.

A obţinut trei premii APTR, unul dintre ele pentru Profil. Poveste. Personaj, proiect care a devenit şi carte (Editura ART). În 2013 a publicat CORTEZ, un alt fel de biografie a celebrei mezzo-soprane Viorica Cortez (Baroque Books & Arts). În 2015, volumul a fost republicat în ediţie nouă la Editura Humanitas. Tot la Humanitas şi tot în 2015 i-a apărut şi Press Pass. Interviuri şi pagini de jurnal de la Festivalul Internaţional George Enescu, ediţiile 2011 şi 2013.

Citește și: Marius Constantinescu despre Wallace Stegner: „Haina caldă a prieteniei”

Cel mai recent volum este ROSÉ (Nemira, 2017). În prezent, Marius Constantinescu prezintă şi coordonează seria Interviurilor Enescu (TVR), prezintă şi realizează magazinul de arte VIZUAL (TVR3), semnează editoriale de art & lifestyle, este MC pentru evenimente culturale de anvergură şi susţine cursuri şi ateliere de perfecţionare pentru publicul matur. Anul 2018 i-a adus onorantul titlu de Ambasador Principal al celui mai ambiţios documentar despre biodiversitatea României, România Neîmblânzită, o producţie Off The Fence. Din 2019 este și editorialist al revistei ELLE.

Marius este căsătorit cu scriitoarea și jurnalista Ioana Bâldea Constantinescu și au împreună o fiică.

DESPRE CHARLOTTE McCONAGHY

Charlotte McConaghy este o scriitoare australiană. A absolvit cursurile universitare de scenaristică la Australian Film Television and Radio School și a publicat mai multe volume de literatură fantastică pentru adolescenți. Migrații (Migrations, 2020) este primul său roman destinat publicului matur și a fost urmat de Once There Were Wolves (2021). Locuiește în Sydney, împreună cu partenerul și cu fiul ei.