Marius Constantinescu despre Karl Ove Knausgård: „Lumea sub lentilă macro”

Puțini autori contemporani sunt la fel de fascinanți precum Karl Ove Knausgård. Da, se vinde extraordinar, da, scrie mult, oceanic de mult, da, se marketează după toate regulile, da, inclusiv look-ul lui rebel și ușor trashy a devenit o marcă înregistrată, da, a redefinit granițele intimității exhibate în pagină și a trăit consecințele pe pielea lui. Da, e controversat, e pe buzele tuturor, e, probabil, cel mai cunoscut autor scandinav al timpului. Dar e fascinant. Odată intrat între copertele volumelor sale, ești și stai acolo, cu un ochi minunându-te de abilitățile auctoriale, cu altul oglindindu-ți o viață pe care o recunoști a ta mai mult decât o dată.

Knausgård a scris Min Kamp. Și dacă nu ai fi auzit în viața ta de el, titlul original, în sine, tot te face să te oprești în librărie, cu mâna întinsă spre volume. Infama referință e deconcertantă la nivel omofonic. De fapt, Min Kamp (Lupta mea) este cea mai amplă auto-vivisecție la care se înhamă un scriitor. Șase volume, peste trei mii cinci sute de pagini și o defragmentare a unei vieți care ajunge la ceilalți în toate firimiturile ei, inclusiv unele pe care nu ni le-am spune nici nouă înșine. Oricine ar avea dreptul să întrebe: cum e relevantă pentru mine viața unui străin? De ce aș intra până în dormitorul lui, până în baie, până în măruntaiele gândurilor lui ascunse? De ce ar trebui să trag cu urechea la certuri conjugale, la partide de sex și frici medicale? De ce ar trebui să cotrobăi în frigiderul, dulapurile de haine și sertarele cu lenjerie intimă ale unei familii? Răspunsul simplu este: pentru că ne place.

Knausgård are această privire super-angulară care se oprește asupra celor mai obișnuite, trecute cu vederea detalii și le proiectează la scară IMAX.

Pentru că voyeurismul e un păcat al tuturor, o ispită irepresibilă, aceeași care ne face să nu ne luăm ochii de la un cuplu care se ceartă, care se sărută, de la frânturile unui cămin zărit printr-o fereastră luminată. Karl Ove are acest dar extraordinar de a defragmenta un moment sau o imagine până în cele mai mici particule.

Știți acele fotografii macro, în care vedeți augmentate detalii altfel invizibile? Perii de pe corpul unei albine, granulele care formează ochii unei muște, porii prin care respiră o frunză? Knausgård are această privire super-angulară care se oprește asupra celor mai obișnuite, trecute cu vederea detalii și le proiectează la scară IMAX. Firește că lumea s-a supărat pe el. A doua soție (ea însăși o autoare respectată, Linda Boström Knausgård, mama a patru dintre copiii lui) a rupt mariajul cu el. Unchiul lui nu a găsit suficiente cuvinte pentru a înfiera toată seria Min Kamp în presa norvegiană. Rude și prieteni s-au simțit vexați de vehemența cu care Knausgård a dat buzna în budoarele, debaralele și toaletele lor. În ce aveau mai tăinuit ca frici, speranțe și dureri în suflet, împărtășite unui prieten fără teama că o confesiune s-ar putea transforma în bestseller. Cu toate acestea, Min Kamp, acest diluviu editorial, s-a vândut formidabil, se vinde în continuare și, doar asta să fi scris Knausgård, tot ar fi fost suficient pentru o viață de faimă planetară și redevențe pe măsură.

Dar Knausgård nu a scris doar Lupta mea. Pe mine m-au fascinat Anotimpurile. E clar că lui Karl Ove îi place să scrie în serie. Chiar cred că i-ar fi peste poate de greu să scrie ceva într-un singur volum. Anotimpurile, însă, reprezintă un exercițiu la rândul lui curajos, deghizat într-o pojghiță de tandrețe paternă. Pornind cu Toamna, Knausgard creează o enciclopedie proprie a realităților din jurul lui, pe care o oferă fiicei sale nenăscute încă.

Are acest om o mânuire a verbului, un control al frazei, o predispoziție pentru imagine care transformă lectura lui într-un act de deliciu livresc, de contemplare admirativă.

Tablou după tablou, lună după lună, sezon după sezon, Knausgård scrie, descrie și se scrie în zborul păsărilor migratoare, în vederea petrolierelor pe mare, în huma neagră a pământului, în rufele puse la uscat, în blana bursucilor eșuați pe autostradă, în scaunele și ferestrele unei bucătării, în singurătate, cutii de conserve sau tulburarea bipolară a mamei fetiței. Cadre de o infinită tandrețe alternează cu altele ironice, crude sau aparent neașteptate pentru un copil: labii, vomă, vase de toaletă, păduchi, moarte. Knausgård le circumscrie pe toate normalului vieții și vorbește în cuvinte simple, în fraze deloc pompoase, despre firele care o compun: frumoase, poetice sau repulsive, dar nu mai puțin prezente.

Citește și: Dosar de autor: „Knausgård este cunoscut în primul rând ca scriitor despre el însuși”

Karl Ove scrie ca la manual. Are acest om o mânuire a verbului, un control al frazei, o predispoziție pentru imagine care transformă lectura lui într-un act de deliciu livresc, de contemplare admirativă. Limpezimea enunțurilor construiește un cort de intimitate din care nu vrei să ieși, pentru că ți-e bine, ți-e firesc înăuntru. În spatele cuvintelor de zi cu zi stă, însă, aceeași privire scrutătoare, care vede într-un bol de cereale îmbibate în lapte, într-o salcie plângătoare, o gură de canal sau o fâșie de zăpadă rădăcini care se înfig adânc în solul sufletului uman.

Knausgård nu se apleacă la nivelul percepției unui copil. Anotimpurile lui stau cum nu se poate mai departe de o traducere în cheie infantilă a lumii din jur. Sunt, dacă vreți, asemănătoare cadourilor pe care le facem uneori copiilor noștri indiferent de sau asumat nepotrivit cu vârsta pe care o împlinesc. Câteodată, la aniversările pe care le considerăm importante, unui copil nu îi dăm jucării, hăinuțe, cărți sau dulciuri, ci obiecte și experiențe despre care ne amăgim că va spune, peste ani, „asta am primit de la tata când…“. Karl Ove Knausgård îi oferă fetiței lui nenăscute lumea. Lumea lor, cu toate cele care îi unesc și îi vor despărți pe măsură ce timpul va trece.

Knausgård, scriitorul rebel și forfecat din toate părțile, este tatăl arhetipal, cel care spune ”faptul că îți arăt lumea, micuța mea, face ca viața mea să merite trăită“.

Despre Marius Constantinescu

Prezentator şi realizator radio-TV, a absolvit Școala Superioară de Jurnalism în 2001 și Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării în 2002. Are un Master în Publicitate, obţinut la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti şi altul în Istoria Artei (Universitatea Naţională de Arte Bucureşti). A lucrat în publicitate şi, după opt ani de radio (Radio România Tineret, Actualităţi şi Cultural), a descoperit televiziunea şi libertatea dată de jocul cu imaginea.

Carte de vizită sunt titlurile pe care le-a transformat în repere: Marile picturi ale lumii, V… de la vizual, Jurnal Cultural, Profil. Poveste. Personaj (TVR Cultural, TVR1, TVR2). Din 2005, a fost legat de fiecare ediţie a Festivalului Internaţional George Enescu, unde prezintă concertele transmise în direct şi realizează interviurile (exclusivităţi naţionale) cu cei mai importanţi artişti invitaţi.

A obţinut trei premii APTR, unul dintre ele pentru Profil. Poveste. Personaj, proiect care a devenit şi carte (Editura ART). În 2013 a publicat CORTEZ, un alt fel de biografie a celebrei mezzo-soprane Viorica Cortez (Baroque Books & Arts). În 2015, volumul a fost republicat în ediţie nouă la Editura Humanitas. Tot la Humanitas şi tot în 2015 i-a apărut şi Press Pass. Interviuri şi pagini de jurnal de la Festivalul Internaţional George Enescu, ediţiile 2011 şi 2013.

Cel mai recent volum este ROSÉ (Nemira, 2017). În prezent, Marius Constantinescu prezintă şi coordonează seria Interviurilor Enescu (TVR), prezintă şi realizează magazinul de arte VIZUAL (TVR3), semnează editoriale de art & lifestyle, este MC pentru evenimente culturale de anvergură şi susţine cursuri şi ateliere de perfecţionare pentru publicul matur. Anul 2018 i-a adus onorantul titlu de Ambasador Principal al celui mai ambiţios documentar despre biodiversitatea României, România Neîmblânzită, o producţie Off The Fence. Din 2019 este și editorialist al revistei ELLE.

Marius este căsătorit cu scriitoarea și jurnalista Ioana Bâldea Constantinescu și au împreună o fiică.

Despre Karl Ove Knausgård

Karl Ove Knausgård (n. 1968) este un scriitor norvegian cunoscut mai ales pentru cele șase romane autobiografice intitulate sugestiv Lupta mea (Min kamp). Născut în Oslo, Knausgard a crescut pe insula Tromoya, în Arendal și în Kristiansand, și a făcut studii de artă și literatură la Universitatea din Bergen. A debutat în 1998 cu romanul Ute av verden, pentru care a primit Premiul pentru Literatură al Criticilor Norvegieni, acordat pentru prima dată unui roman de debut. Între 1999 și 2002, Knausgard a fost coeditor la Vagant, o revistă literară norvegiană fondată în 1988, pentru care a realizat interviuri extrem de interesante cu scriitorii Rune Christiansen și Thure Erik Lund. Al doilea roman, Orice lucru își are vremea lui (En tid for alt, 2004), a fost la fel de bine primit de critică și a fost nominalizat la Premiul pentru literatură al Consiliului Nordic și la IMPAC Dublin Literary Award.

Consacrarea a venit însă odată cu publicarea, între 2009 și 2011, a seriei de romane autobiografice însumând peste 3 500 de pagini, care a devenit unul dintre cele mai mari fenomene literare în Norvegia, cu peste 450 000 de exemplare vândute. În 2010, scriitorul a înființat o mică editură împreună cu Yngve Knausgard (fratele său) și cu Asbjorn Jensen. În 2015–2016 a publicat patru cărți dedicate anotimpurilor: Toamna (Om hosten), Iarna (Om vinteren), Primăvara (Om varen) și Vara (Om sommeren).

DESPRE CVARTETUL ANOTIMPURI

Toamna este prima carte din cvartetul Anotimpuri, o enciclopedie personală despre lume, scrisă de un tată pentru fiica sa nenăscută. Iarna este a doua carte din cvartetul Anotimpuri, o enciclopedie personală despre lume, scrisă de un tată pentru fiica sa nenăscută. Primăvara este a treia carte din cvartetul Anotimpuri, unul dintre cele mai originale proiecte literare din ultimii ani, confesiunea curajoasă și plină de iubire a unui tată pentru fiica sa abia născută. Vara este a patra carte din cvartetul Anotimpuri, unul dintre cele mai originale proiecte literare din ultimii ani, confesiunea curajoasă și plină de iubire a unui tată pentru fiica lui cea mică.

DESPRE SERIA LUPTA MEA

Lupta mea, autobiografia literară monumentală, intimă şi spectaculoasă care a declanşat o adevărată frenezie mediatică după publicarea sa în Norvegia, a devenit un fenomen internaţional şi s-a vândut în milioane de exemplare în întreaga lume, atinge acum punctul culminant.

În Lupta mea, Karl Ove Knausgård îşi examinează cu rigoare viaţa, ambiţiile şi slăbiciunile, incertitudinile şi îndoielile, relaţiile cu prietenii şi fostele iubite, cu soţia şi copiii, cu mama şi tatăl său. Este un opus magnum în care viaţa este descrisă în toate nuanţele sale, de la momentele de mare dramă până la cele mai banale detalii ale existenţei de zi cu zi.