O carte pe zi: „Cel care are un motiv pentru care să trăiască…” de Viktor Frankl

Cel care are un motiv pentru care să trăiască… de Viktor Frankl este recomandarea zilei de vineri, 7 mai 2021, în cadrul rubricii „O carte pe zi”, un proiect Litera în parteneriat cu Digi24.

„Cel care are un motiv pentru care să trăiască poate îndura aproape orice“ – cu acest motto, Viktor Frankl a studiat cum, chiar și în fața celor mai crunte lovituri ale vieții, sensul este posibil și cum le permite oamenilor să rămână sănătoși mental în vremuri de criză. Să spui da vieții, să supraviețuiești greutăților, fricii și durerii înseamnă să găsești un sens în suferință. Dar forța interioară a omului îl poate ridica deasupra destinului său. Chiar dacă nu putem schimba circumstanțele, avem mereu libertatea de a ne alege atitudinea în privința lor.

Sensul vieții și reziliența se află în atenția logoterapiei lui Frankl, a studiului său asupra supraviețuitorilor Holocaustului și a atitudinii sale critice față de pustiul interior al societății consumeriste moderne. Această carte vă invită să redescoperiți un mare umanist. Textele lui, scrise pe parcursul a șase decenii, simbolizează puntea pe care Frankl a construit-o între psihologie și arta filosofică a vieții.

„Una peste alta, degradarea fizică şi mentală depindea de calibrarea mentală, iar această calibrare mentală o făcea fiecare cum considera de cuviinţă! Şi, chiar dacă la intrarea în lagăr prizonierului i se lua totul, până şi ochelarii şi cureaua, îi rămânea această libertate, literalmente până în ultima clipă, până la ultima suflare. Era libertatea de a adopta o atitudine sau alta – exista un «aşa sau aşa». Şi erau mereu câţiva care voiau să-şi reţină iritarea şi să-şi învingă apatia. Erau acei bărbaţi care treceau din baracă în baracă prin lagăr şi în locurile de apel, care împărţeau aici o vorbă bună şi acolo ultima bucăţică de pâine. Ei erau dovezile vii ale faptului că nu era în nici un caz garantat ceea ce face lagărul de concentrare din om: omul putea deveni un prizonier tipic sau putea rămâne om chiar şi în această situaţie cumplită, în această situaţie limită, extremă. Asta ţinea întotdeauna de propria decizie.“ (Viktor E. Frankl)