Idiotul. Vol. 122

Întors la Sankt-Petersburg după un tratament de patru ani la un sanatoriu din Elveția, prințul Lev Nikolaevici Mîșkin este luat în râs de înalta societate a orașului, care îl consideră sărac cu duhul. Mîșkin este mereu sincer, atitudinea lui fiind luată de majoritatea oamenilor drept prostie. În candoarea lui, Mîșkin se simte atras de două femei de condiții foarte diferite: Aglaia Ivanovna, femeia cinstită, de familie bună, de care e îndrăgostit, și Nastasia Filippovna, femeia compromisă, de care prințul se simte legat prin compasiunea pe care i-o inspiră.

Roman în care umanității personajului principal îi este opusă violența unei societăți lipsite de toleranță, Idiotul este una dintre cele mai remarcabile scrieri ale lui Dostoievski și o capodoperă a literaturii universale.

Ideea principală a romanului este înfățișarea unui om întru totul sublim. Nimic nu-i mai greu pe lume mai ales acum...Voi aminti că dintre chipurile sublime ale literaturii creștine cel mai apropiat de desăvârșire este cel al lui Don Quijote. Dar acesta este sublim numai pentru că, în același timp, este și ridicol... Pe când la mine nu există nimic, nimic asemănător... F.M. Dostoievski