Manastirea din Parma (vol. 52)

Încăpățânat și naiv, tânărul aristocrat italian Fabricio del Dongo este hotărât să-și sfideze tatăl ultraconservator și merge să lupte pentru Napoleon, la Waterloo. Fabricio, aflat în căutarea gloriei și a dragostei, se lasă antrenat în pasiuni aventuroase. La curtea din Parma, în mijlocul intrigilor a două partide, Fabricio candidează la postul de arhiepiscop. Este susținut de mătușa sa, ducesa de Sanseverina. Partidul advers izbutește să-l arunce în închisoare și, în vreme ce ducesa se străduiește să-l salveze, Fabricio se îndrăgostește de Clelia, fiica guvernatorului Conti. Destinul său aventuros presupune însă pierderea Cleliei, iar în cele din urmă, Fabricio, devenit celebru în lumea ecleziastică, se retrage la mănăstirea din Parma. Considerată la vremea apariției un „miracol literar“,

Mănăstirea din Parma este, alături de Roșu și Negru, una dintre capodoperele lui Stendhal și unul dintre cele mai mari romane ale literaturii franceze. Mănăstirea din Parma este, după credința noastră, capodopera literaturii de idei. […] Dl. Beyle a scris o carte în care sublimul se dezvăluie capitol cu capitol […], o operă care nu poate fi apreciată decât de oamenii cu adevărat superiori […], romanul pe care l-ar fi scris Machiavelli dacă ar fi fost exilat din Italia secolului al XIX-lea. Honoré de Balzac