A.J.R. Waterston
Starea de bine și motivația pentru învățare
Ca profesori, ne dorim elevi motivați, activi, care participă cu interes la activitatea de învățare. Așa că, de multe ori ne întrebăm ce ar trebui să facem mai bine sau altfel în clasă pentru a ajunge la acest deziderat.
Specialiștii în educație afirmă, tot mai puternic, că starea de bine în școală susține învățarea cu sens, învățarea profundă. Starea de bine în școală este un concept bio-psiho-social esențial, care integrează sănătatea fizică, mintală și emoțională a elevilor și profesorilor, influențând direct performanțele academice și motivația. Starea de bine se cultivă prin emoții pozitive, relații sigure, mediu școlar prietenos și activități de relaxare, ceea ce face ca școala să devină un loc sigur și incluziv.
Cum poate starea de bine să ajute învățarea, ca proces care solicită capacitățile cognitive și emoționale ale elevului și ale profesorului, parteneri în actul educațional? Cum ne asigurăm că elevul depune efort și iese din zona de confort -condiții ale învățării profunde-, construind și starea de bine?
Pe de o parte, motivația influențează direct și profund starea de bine, funcționând ca un „motor” care nu doar că pune elevul în mișcare, dar îi oferă și un sentiment de direcție și satisfacție personală. Pe de altă parte, starea de bine influențează direct și semnificativ motivația pentru învățare, căci un elev care se simte în siguranță, respectat și echilibrat emoțional, va fi mult mai receptiv în activitatea școlară, având creierul pregătit pentru procesarea și reținerea informațiilor noi.
Încurajările
Dacă sala de clasă devine un loc prietenos, în care elevii se simt încurajați și ascultați, atunci aceștia vor fi mai motivați să învețe. Un profesor care va oferi feed-back constructiv, pornind de la a observa străduința elevilor va asigura în clasa sa un mediu de învățare eficientă.
Implicarea în activități
Sentimentul de responsabilitate îi face pe elevi să se simtă împliniți, valorizați și susține dorința acestora de a se implica în activitățile de învățare propuse de profesor.
Evitarea monotoniei
Un profesor bun respectă o structură logică a lecției, dar aceasta nu trebuie să conducă la monotonie. Folosirea metodelor activ-participative și de dezvoltare a gândirii critice, alternativ, strecurarea unor momente de suspans, de surpriză sau de joc conduc la stimularea curiozității și cresc motivația elevilor pentru învățare.
Realizarea de conexiuni cu viața reală
Atunci când i se cere să învețe, elevul dorește răspuns și la întrebarea: La ce îmi folosește ceea ce învăț? De aceea, este obligatoriu a aduce în atenție situații de viață reală în care conținuturile de învățat sunt necesare. Sau, de ce nu, să înțeleagă cel puțin felul în care creierul său stabilește conexiuni noi și se dezvoltă atunci când el învață respectivul conținut.
Dezvoltarea de relații semnificative și respectuoase cu elevii
Un profesor bun inspiră! Elevul învață ceea ce vede și trăiește, așa că va fi mai motivat să învețe dacă profesorul îi va fi model de comportament și de comunicare.
Crearea unui mediu fără amenințări
Pentru elevi, recompensele sunt mult mai motivante decât pedepsele! O steluță strălucitoare, o față zâmbitoare, un gest de încurajare pot deveni ușor aliați ai profesorului în menținerea motivației elevilor.
Profesorul eficient va evidenția lucrurile pozitive realizate de către elev și abia apoi va specifica ce trebuie îmbunătățit. Acesta este feed-back-ul constructiv care susține învățarea deplină și contribuie la menținerea dorinței de autodepășire a elevului (formarea mentalității de dezvoltare).
Ar fi de reținut că atunci când construim un mediu care susține motivația pentru învățare a elevului construim, de fapt, atât starea de bine a acestuia cât și a noastră, a profesorilor, prin creșterea satisfacției profesionale.
