LiteraBlog O carte pe zi: „Testamentul lui Abraham” de Igor Bergler

O carte pe zi: „Testamentul lui Abraham” de Igor Bergler

Testamentul lui Abraham de Igor Bergler este recomandarea zilei de luni, 9 august 2021, în cadrul rubricii „O carte pe zi”, un proiect Litera în Parteneriat cu Digi24.

Un scandal cu prostituate la summitul Americilor de la Cartagena. Un atentat la viața președintelui Statelor Unite. O bibliotecă dispărută de 2 000 de ani. O organizație secretă. Și încă una. O lungă istorie de papi mincinoși. Criminali de război. Un oraș legendar. Agenți cu identități multiple. O bestie numită „El Diablo“. Și toate numele sale. Doar simpla ei apariție te face să încărunțești pe loc. Un asasin plătit care îl știe pe dinafară pe Borges. Zece manuscrise dispărute ce reapar brusc. Și codurile complicate ascunse în ele. Un uriaș și un pitic. Și un festin roman. Un basilisc și un șarpe cu pene. O femeie fatală. Un polițist care nu poate uita niciodată nimic. Un psihiatru care crede că 240 de călugări franciscani îi locuiesc creierul. Un om cu părul portocaliu. O poveste cu sclavi. Și cu președintele lor. Oameni obișnuiți prinși în întâmplări neobișnuite. Un trecut care devine pentru câteva clipe prezent, doar pentru a dispărea din nou pentru totdeauna. Cervantes și Eco și Borges. Și peste toate astea, cărțile. Toate cărțile.

Citește un fragment în avanpremieră din „Minciuna lui Michelangelo. Catedrala în flăcări” de Igor Bergler

Ce spun criticii despre Testamentul lui Abraham

„Roman polițist, roman de aventuri, thriller, roman metafizic, roman istoric, desfătare erudită, parodie în cel mai înalt grad, Testamentul lui Abraham este, în opinia mea, o carte inegalabilă. Cu acest roman, mai mult chiar decât cu Biblia pierdută, Igor Bergler dovedește că e un scriitor extraordinar. Și nu numai pentru literatura română.“ (Jean Harris)

„Erudiția renascentistă, modul inteligent în care se întrepătrund fi rele narative, subtilitatea cu care se raportează la întreaga istorie a literaturii și ritmul alert al Testamentului lui Abraham nu îl vor lăsa indiferent nici măcar pe cel mai pretențios dintre cititori. Chapeau!“ (Rareș Bogdan)

„Sumă a tuturor bibliotecilor, noua Bibliotecă a lui Igor Bergler nu se mai adresează doar memoriei, ci deconstruiește, fecundează și reconstruiește întreaga istorie. Printr-o arhitectură unică și irepetabilă. “ (Pavel Șușară)

Despre Igor Bergler

Igor Bergler s-a născut la 21 septembrie 1970 şi şi-a petrecut anii copilăriei la Timişoara. Tot aici a absolvit Liceul C. D. Loga, pe atunci liceul elitelor timişorene.  A crescut, după cum însuşi mărturiseşte, într-o familie uriaşă, atât din partea mamei, cât şi din cea a tatălui, lucru care l-a expus la preocupările diverse ale tuturor rudelor sale cu care a avut şi continuă să aibă relaţii foarte apropiate. A moştenit interesele tuturor. S-a născut, cum spune, practic, poliglot, pentru că în familia sa reunită se vorbeau mai multe limbi. Acum vorbeşte fluent cinci şi se mai descurcă în încă atâtea.

A intrat la Faculate în ultimul an al Comunismului, la Politehnica din Timişoara, dar revoluţia l-a eliberat de o meserie care nu îl interesa şi i-a deschis drumul pe care l-a visat dintotdeauna, cel spre cinematograf. A studiat regie de film, scenaristică şi filmologie la Bucureşti, iar apoi  regie de film şi televiziune la Berlin. Tot acolo s-a specializat în tehnici de campanie electorală şi marketing politic. Interesat cu disperare, după cum declara, de tot ce îl înconjoară, s-a supraspecializat în marketing şi management, iar printre pasiunile sale se numără naratologia şi semiotica. A crescut într-o casă cu o bibliotecă uriaşă, iar educaţia i-o datorează mamei sale, dar şi celor trei mătuşi care l-au crescut alături de aceasta şi fără sprijinul cărora nu ar fi făcut nimic din tot ce a realizat. Acestor mătuşi le este dedicată „Biblia pierdută”.

De asemenea, Igor Bergler este posesorul unui doctorat în Managementul campaniilor electorale.

Ca şi personajul său, Charles Baker, a făcut multe, în domenii diferite, pentru că se plictisea foarte repede sau pentru că e „lacom de cunoaştere”.

Citește și: În curs de apariție la Editura Litera: „Minciuna lui Michelangelo. Catedrala în flăcări” de Igor Bergler

A făcut parte din echipa extraordinară care a dat României cea mai bună revistă de cinema de după revoluţie, ProCinema, unde a scris zeci de articole şi cronici de film. La scurtă vreme după plecarea sa la Berlin, revista a dispărut. Spune că e doar o coincidenţă. La Timişoara a condus ca director executiv ceea ce presa a numit „cea mai bună televiziune locală din România”, Analog Tv, şi pentru o scurtă perioadă radiourile Analog din Timişoara, Caransebeş şi Lugoj.

A creat şi moderat poate cea mai celebră emisiune de cultură postrevoluţionară după „Serata muzicală” a lui Iosif Sava, „A cincea roată”, unde au fost invitate cele mai importante personalităţi ale României într-o vreme în care la televiziunile naţionale nu prea aveau acces.

A înfiinţat şi condus două dintre cele mai interesante agenţii de publicitate şi marketing independente, de dimensiuni medii. A creat şi promovat mărci celebre. Unele dintre acestea sunt acum lideri naţionali şi regionali pe categoriile lor.

Este autorul mai multor premiere. Dintre cele 12 filme scrise şi regizate, cele două lung-metraje sunt primele filme produse în România de o televiziune independentă şi, după cum le numea presa vremii, primele thrilleruri româneşti.

Neliniştit mereu, agitat şi într-o căutare continuă, deţine una dintre cele mai mari filmoteci private din România. Are peste 8.000 de filme, toate originale, pentru că, aşa cum spune, lucrul care îi repugnă cel mai mult este furtul intelectual. Biblioteca pe care o posedă este şi aceasta foarte bogată. A făcut campanii electorale, a predat zece ani la Universitatea din Timişoara, a călătorit în întreaga lume.

Printre pasiunile sale se numără echipa de fotbal Juventus Torino, brandul de accesorii de păr al soţiei sale, TIE-ME-UP şi „orice animal mic, rotund şi cu blană. ”

Spune că îi citeşte pisicii sale, Ferdinand, din romanele pe care le scrie şi, după tonul mieunatului, îşi dă seama dacă trebuie să modifice ceva sau nu.

De același autor:

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PROFITĂ DE OFERTELE SPECIALE ȘI AFLĂ PRIMUL CARE SUNT NOUTĂȚILE

Vrei să fii la curent cu veștile literare? Îți vom putea trimite, cu acordul tău, emailuri cu noutățile editoriale, promoții, concursuri, evenimente, târguri de carte online și detalii despre oferta educațională. Te poți dezabona oricând printr-un simplu click. Mai multe detalii sunt disponibile pe pagina Politici de confidențialitate.