Adauga in wishlist

Prezentare carte

Pantofi Angelini de Adriana Trigiani

Firma de pantofi Angelini, care realizează încălțăminte de lux la comandă de peste o sută de ani, fiind una dintre ultimele afaceri de familie din Greenwich Village, New York, se află în pragul falimentului. Tânăra Valentine Roncalli, nepoata şi ucenica maestrei artizan Teodora Angelini, își dorește cu ardoare să salveze afacerea, dar pentru asta trebuie să o modernizeze, să o aducă în secolul XXI. Viața ei se împarte între datoria faţă de familie, povestea de dragoste cu maestrul bucătar Roman Falconi şi provocarea profesională oferită de şansa de a participa la competiţia organizată de un prestigios magazin new-yorkez. Călătorind în Italia să învețe tehnici noi și să găsească materialul cel mai potrivit pentru pantofii cu care își va doborî adversarii, Valentine își descoperă propriul simț artistic, dar și un secret de familie care îi va schimba viața într-un mod cu totul neașteptat.

Scrisă cu sensibilitate, dar și cu umor, cartea Adrianei Trigiani este o celebrare a dragostei, o desfătare pentru cititorul pasionat de experiențe de viață împlinite.

„… un roman spiritual, plin de pasiune, cu un stil captivant.” People

„Încântătoare, plină de energie... Trigiani ştie în mod categoric să povestească curgător şi strălucit.” Boston Globe

„Plăcută ca o ceașcă de ceai de mușețel într-o duminică ploioasă.” The New York Times Book Review

 „Stilul lui Trigiani este fermecător... Așeză-te comod în fotoliu și savurează povestea.” USA Today

Recenzii

Adriana Trigiani este scenaristă, producătoare și regizor de film, autoarea mai multor romane de succes: BIG  STONE GAP(2001), BIG  CHERRY  HOLLER (2002), MILK  GLASS  MOON (2003), LUCIA,LUCIA (2004), THE  QUEEN  OF  THE  BIG  TIME (2005), ROCOCO (2006), VIOLA IN  REEL LIFE (2009). Romanele ei au fost publicate în treizeci și șase de țări din toată lumea. BRAVA  VALENTINE, continuarea mult așteptată, a fost publicată în 2010, iar ultima parte a trilogiei, CIAO  VALENTINE, a apărut în 2011. Tot în 2011, autoarea a realizat pentru Lifetime Television versiunea cinematografică a primului roman din serie.       Adriana Trigiani locuiește în New York cu soțul și fiica ei.  Ușa de la intrare se deschide.       -Bună dimineața, doamnelor! strigă Bret din vestibul. Intră în atelier. E îmbrăcat într-un costum Armani bleumarin, cu o cravată galbenă lată și o cămașa albă apretata. Poartă mocasini cu șireturi, din piele neagră lăcuita, de la Dior Homme.       Bret întinde mână către Roman.       -Bret Fitzpatrick.     -Roman Falconi, răspunde strângându-i ferm mâna.      -Presupun că ești aici pentru pantofi de nuntă, nu? Glumește Bret.      -Ce aveți pentru măsura 46 A½ ? Roman se uită la buni, la June și apoi la mine.       Iată, așadar, trecutul și viitorul meu într-o coliziune frontala. În timp ce-i evaluez, mi-e limpede  că-mi place înalt și cu serviciu. Pe deasupra, semăn cu mama, și, în consecință, sunt critică. Saboții lui Român seamănă cu niște  papuci uriași de clovn în comparație cu mocasinii eleganți ai lui Bret. Dacă aș fi avut de ales, în acest moment aș fi preferat pantofi serioși în picioarele iubitului meu.      -Bret e un vechi prieten de-al nostru, spune bunica.       -Ne ajută să găsim noi opurtunitati de afaceri pentru atelier, îi explic eu.        Roman îl privește pe Bret și da înțelegător din cap.    Păi, nu va mai rețin.Trebuie s-o iau din loc. Au la Faicco niște pulpă de vițel grozavă de la o fermă biologică din Woodstock. În seara asta specialitatea noastră e  osso bucco. Roman mă sărută de la revedere.      - Mulțumesc pentru flori, spune buni și zâmbește.      - Și eu pentru ale mele, zise June.   -  Ne mai vedem, fetelor. Roman se întoarce să plece. Îmi pare bine de cunoștință, îi spune lui Bret.   - Și mie, spune Bret, în timp ce Roman iese.   - N-a fost deloc jenant, spune June, ținând în gură o broșa. Vechiul se întâlnește cu noul.  - Asta e noul tău prieten? Bret se uită oarecum disprețuitor spre ușă.   - E maestru bucătar, se laudă buni.   - La Caa da Oro, de pe Mott Street, răspund înainte ca Bret să mă întrebe de când formăm un cuplu. Comunicarea noastră seamănă cu o partidă bună de “Jeopardy!”. Ca să fiu sinceră, uneori îmi lipsește legătura asta.   - Am auzit de el. Se zice că e foarte bun, spune Bret amabil.       E  plăcut să știu că fostul meu prieten nu e câtuși de puțin gelos pe noua mea relație. Deși poate că mi-ar fi plăcut să fie. Doar puțin.    - Îți recomand călduros risotto-ul.        Bret se așeză și își deschise servieta. Scoate un dosar pe care scrie PANTOFI  ANGELINI.       -Și acum să ne ocupăm de afacerea voastră. Doamnelor, ați avut ocazia să vă extindeți brandul?     -Valentine a menționat vreo câteva chestii, incepe bunica.      -Buni!Ți-ai schimbat frizura! Ce-ai făcut ?        -E o tunsoare nouă.      -Și o pensulă de Sfântă  Vopsea, râde June. Și știu ce spun, că și eu fac la fel.      - Ei,bine, arăți extraordinar, buni, zise Bret. Sunt impresionată de abilitatea lui Bret de a îmblânzi un client care se împotrivește. Probabil face furori la fondul mutual unde lucrează... June, ai ceva împotrivă dacă noi discutăm afaceri?      -Nu mă băgați în seamă.       - Valentine imi povestea ceva despre conceptul de aplicare a imaginii de marcaƒ. Dar, dupaƒ cum știi, facem aceastaƒ afacere de peste o sutaƒ de ani.        -Păi n-am putea, buni. Nu cu modelele noastre de bază. E imposibil. Ar trebui să creăm un pantof nou, unul care să poată  fi făcut în fabrică, în serie. Am introduce o linie secundară, mai ușor de abordat ca preț.      -Pantofi mai ieftini.      -Ca preț, da, dar nu ca și calitate.      -O să fiu sinceră. Nu știu cum să fac asta, spune buni.       - Investitorii vor să știe că produsul  pe care îl finanteaza are potențialul de a fi distribuit pe scară largă, asigurand astfel o marjă  mai mare de profit. Modalitatea în care se face asta constă în a oferi ceva care e și la modă și accesibil ca preț, și fezabil pentru designer și producător, spune Bret dându-i bunicii un raport pe care scrie: APLICAREA  IMAGINII  DE  MARCA, DEZVOLTARE  ȘI  PROFIT  PENTRU  AFACERILE  MICI. Și acum, dacă urmăriți raționamentul meu, cred că pot să strâng un fond care să va ajute să câștigați timp și să procurați materialele necesare pentru a va dezvolta afacerea într-o direcție noua.      -E logic, o spun pe un ton de încurajare, dar, când mă uit la buni, îmi dau seamă că nu e de loc convinsă.         -Așadar, investitorii vor ca voi, o instituție   venerabilă, cu un brand de calitate recunoscut, să veniți cu ceva care poate fi produs pe scară largă, continuă Bret. Asta-i frumusețea. Nu trebuie să fie un pantof de nuntă.       -Înțeleg. Buni se uită la mine.      -Mă gândeam să creăm ceva nou, care să fie parte a brandului nostru, dar care să nu necesite renunțarea  la muncă obișnuită de la atelier, explic. Ar urma să fie un produs exterior, creat aici, dezvoltat aici, dar fabricat în altă parte.       -China? Întreabă buni.      -Probabil. Sau Spania. Sau Brazilia, Indonezia, poate Italia, îi spun.       - Sunt multe companii americane care fac pantofi în fabrică?      - Câteva.    -Am putea folosi vreuna dintre ele?    -Buni, verific asta acum.  Nu vreau ca  discuția să se poticnească în disputa despre  MADE IN  AMERICA, pe care o  are bunica  cu toată lumea care vrea s-o asculte. Trebuie să-i mențin atenția  asupra tabloului de ansamblu și asupra  operațiunii noastre.       - Hai să nu ne facem griji legate de producție în momentul asta, zice Bret,s usținându-mă. Hai să ne concentrăm pe ce vom  face în continuare.    - Buni, trebuie să creez pantoful asta mai întâi. Mă gândesc la un pantof de toată ziua, dar elegant. Și poate chiar la accesorii. Poate, în cele din urmă,  ne vom extinde și le vom include și pe acestea.      -o, Doamne, nu! Fără centuri! Intervine June. Scuze. Știu că ar trebui să fiu maimuța care-și astupă  urechile, dar uneori noi, fetele, trebuie să ne spunem răspicat părerea. Am încercat cu accesoriile. Un dezastru. Mike făcea centuri și le vindeau la Saks, dar erau returnate, mai țineți minte?       Buni dă din cap în semn că da.       - Folosea o piele de vițel fină, excelentă, care după câteva purtări devenea flexibilă, ca o gumă de mestecat. Pe client îi scotea din sărite, iar cei de la Saks erau scandalizați. Absolut toate centurile au fost returnate. June scutură din cap. Toate.      -Iar Mike a zis atunci “€œGata, definitiv”. Era de părere că trebuie să ne limităm la  ceea ce știm.       -Ei,bine, buni, noi nu ne putem permite luxul asta. Trebuie să riscăm, fiindcă dacă n-o facem, dacă nu ieșim cu ceva care să ne revitalizeze afacerea și s-o ducă la un nivel superior, într-un an n-o să mai fim aici.       -Păi, atunci, asta e, zise Bret, dându-mi dosarul. Voi două trebuie să vă consultați, iar eu o să le spun tipilor că puneți la punct un portofoliu de idei pentru ei.       -Mai poți să le spui că mergem în Italia ca să aducem  cele mai noi materiale  folosite în designul  clasic, ii spun.         - Val, n-aș fi crezut vreodată că o să spun asta, dar vorbești că un om de afaceri.       -Cred în firma asta.       -Care va reuși. Bret o sărută pe bunica pe obraz, apoi pe June și pe mine...Tineto-o tot așa. Știți meserie. Bret ne lasă dosarele și pleacă.        -Chiar crede în ține,spune June.        -M-a cunoscut bine. Ar  mai fi de spus unele lucruri în legătură cu asta.  Firma de pantofi Angelini, care realizează încălțăminte de lux la comandă de peste o sută de ani, fiind una dintre ultimele  afaceri de familie din Greenwich Village, New York, se află în pragul falimentului. Tânăra Valentine Roncalli, nepoată și ucenică  a maestrei  artizan Teodora Angelini, își dorește cu ardoare  să salveze afacerea, dar pentru asta  trebuie să o modernizeze, să o aducă în secolul  XXI. Viața ei se împarte între datoria față de familie, povestea de dragoste cu maestrul bucătar Roman Falconi și provocarea  profesională oferită de șansa de a participa la competiția  organizată  de un prestigios magazin  new-yorkez. Călătorind în Italia să învețe tehnici noi și să găsească materialul cel mai potrivit pentru  pantofii cu care  își va dobori adversarii.Valentine își descoperă propriul simț artistic, dar și un secret de familie care îi va schimba  viața într-un mod cu totul neașteptat.  (…)  Pantofii Angelini, alături de Prada, și de Verdura, și de Pucci! Viva Valentine! Nu încetez să mă minunez de ține! Sunt atât de mândră de ține!...           În astfel de momente nu e vorba de mărci, profituri sau marketing. Este vorba despre familia  noastră și despre tradiția meșteșugului nostru. E vorba despre ceea CE  FACEM... ACESTE  VITRINE  VORBESC  DESPRE  DEVOTAMENTUL  NOSTRU   PENTRU  FRUMUSEȚE  ȘI  CALITATE -  FIECARE  FIR, FIECARE  CUSĂTURĂ, ȘIRET  ȘI ÎMBINARE  SUNT  FĂCUTE  DE  MÂNĂ  ȘI  PERFECȚIONATE  PRINTR-O  ÎNDEMÂNARE  CARE  NU  POATE  FI  DOBÂNDITĂ  DECÂT  PRIN  EXERCIȚIU,  TEHNICĂ,  EXPERIENȚĂ  ÎN  TIMP.  AM  FOST  RECUNOSCUȚI  ȘI  RĂSPLĂTIȚI   ÎNTR-O  LUME  ÎN  CARE  CONCEPTUL  DE  CONFECȚIONAT  MANUAL  PĂLEȘTE  CU  REPEZICIUNE,  ÎNCHIPUIȚI-VĂ!!!         AȘ  VREA SĂ  POT  FACE  CA  MOMENTUL  ACESTA  DE  FERICIRE  SĂ  DUREZE  O  VESNICIE... DAR  NU  POT...      Scrisă cu sensibilitate, dar și cu umor, cartea Adrianei Trigiani este o celebrare a dragostei, o desfătare pentru cititorul pasionat de experiențe de viață împlinite.
Citeste mai mult ...

Recomandari

Cumpara impreuna cu