Bedros Horasangian despre „Axa autocratilor” de Anne Applebaum

Axa Autocraților sau despre corupție, control, propagandă și cum se sprijină dictatorii pentru a-și păstra puterea

Am fost câteva zile în plină atmosferă de sărbătoare. Învierea lui Isus Hristos a fost celebrată în acest an deopotrivă de toate comunitățile creștine din întreaga lume. Cu mic, cu mare, atât Biserica Catolică, cât și cea Ortodoxă s-au bucurat împreună de această Mare Sărbătoare a întregii creștinătăți. Un moment rar, dar care ar putea fi reglementat. Peste 2 (două!) miliarde de trăitori ai acestui pământ venerat de lumina ivită la Ierusalim au anunțat întregii umanități vestea cea mare, Hristos a Înviat! Moment unic în sânul întregii creștinătăți. Iată, dincolo de schisma de acum peste o mie de ani, care a condus la numeroase gâlcevi ce puteau fi evitate, evenimentul are prilejul să-și asume o unitate și o solidaritate de care avem nevoie cu toții. Un unic moment de cumpănă a fost și părăsirea acestei lumi, în a doua zi de Paște, a Papei Francesco, argentinianul Sf. Părinte, din părinți migranți italieni, cel care din 2013 ocupa scaunul Sfântului Petru de la Roma. Dumnezeu Să-l Odihnească! Acel des uzitat azi RIP are chiar un sens. Un om a murit! Papa de laRoma. Întreaga umanitate, creștini sau mai puțin, mărimi ale acestui pământ sau simpli credincioși deplâng dispariția unui mare om. Un om bun, un iezuit modest – faptul că mergea cu metroul și spăla picioarele unor deținuți ne lasă visători! –, un om apropiat de cei năpăstuiți, bolnavi, săraci și apăsați de grijile acestei lumi. Un om cu umor, cu vorbă bună la purtător, amator de fotbal, ferm și generos, deopotrivă, și iubitor de oameni, și de viața care i-a fost, ne este tuturor, dată.

Părintele catolic ajuns Papa de la Roma a dat o lecție de smerenie și generozitate tuturor, fiecăruia dintre noi, pentru viețile noastre, pe care le ducem cum putem. Omul, cu păcatele lui, intră acum în istorie, devine legendă. Doamne Ajută! A plecat dintre noi după ce credeam cu toții că trecuse cu bine printr-o încercare grea. Dar jocul sorților și voia Celui de Sus au decis altfel. A murit Papa Francesco, titrau toate agențiile de presă din întreaga lume.

Pe acest fond de gânduri răzlețe, am ales ca subiect de lectură pentru recomandarea noastră de azi o lucrare cu multiple tâlcuri, sugestii. Despre bine și rău. Despre dictatori. „Axa autocraților. Corupție, control, propagandă: cum se sprijină reciproc dictatorii pentru a-și păstra puterea“ (Editura Litera, 2025, Colecția Kronica, traducere din limba engleză de Silvia Palade) este semnată de o prestigioasă jurnalistă, istoric și publicistă impenitentă, americanca Anne Applebaum (n. 25 iulie 1964). Autoare a unor lucrări de mare rezonanță – să nu uităm de „Gulag. O istorie“, apărută în 2003, ce primește Premiul Pulitzer în 2004, care poate fi citită complementar cu recentul op, mai ales că amenințarea autocrațiilor nu a dispărut, ci este și astăzi un pericol în fața democrațiilor care bat parcă în retragere –, Anne Applebaum ne oferă noi pretexte de reflexie despre ce se întâmplă în lumea de azi. O atent și bine documentată lucrare de analiză și sinteză a ceea ce în secolul XXI nu am mai fi crezut că poate fi posibil. Marile figuri dictatoriale ale omenirii – de la Ginghis Han și Tamerlan la pleiada de autocrați criminali ai ultimului secol, Lenin, Hitler, Stalin, Mao Tse Dun, ajungând la contemporanii noștri precum Putin &Co. – au fost completate de rețele întregi, compuse din structuri financiare, cu multiple ramificații prin serviciile secrete și rețele bine camuflate de propagandă. State profund corupte și lideri la fel de autoritari alimentează companii la fel de corupte, nimic nu este la vedere. Prin subteranele politicilor de tot felul acționează propagandiști ce pot promova lejer teme și slăbiciuni ale democrațiilor, astfel ca răul să promoveze în țările liberale. O complexă mașinărie, o vastă rețea de companii e pusă în mișcare pentru a trece de granițele ideologice și pentru a submina valorile lumii democratice, în care un întreg occident, cu toate slăbiciunile și erorile de care a dat dovadă, crede în continuare.

Volumul, construit ca o demonstrație la tablă, se compune din șase capitole. Pe lângă o utilă și comprehensivă Introducere, Axa Autocraților ne plimbă prin tot mapamondul unde există autocrații/dictaturi dintre cele mai puternice. Nu doar Rusia, China, Iran și Coreea de Nord sunt luate la puricat, ci și state mai puțin frecvente în discursul și mentalul colectiv european, precum Venezuela, Angola, Cuba, Siria, Belarus sau, mai aproape de noi, Azerbaidjanul, cu care românii schimbă bezele și pun în practică un parteneriat strategic. Interesul ține fesul, înlesnim comerț pe picior mare, cu gaze naturale și petrol din Marea Caspică. Pe scurt și la obiect, avem o trecere în revistă a activității regimurilor autoritare care s-au coalizat în jurul unei Rusii revenite la autocrația imperială dintotdeauna.

Războiul din Ucraina a pus capac oricăror încercări de a sta la o masă de negocieri cu Rusia ieșită din propria matcă, istorie. Interesele politico-militare ale Rusiei s-au intersectat cu cele economico-financiare ale noii administrații de la Casa Albă. Drepturile omului, libertatea de expresie sau de liberă circulație sunt puse într-o paranteză care nu știm cum și când se va deschide. Cele șase capitole ale lucrării

1. Lăcomia care unește (escrocheriilor lui Putin și ale celor din anturajul său le sunt asociate cele ale unor parteneri occidentali, firme și companii multinaționale dintre cele mai cunoscute, care au pus botul la afacerile pe picior mare ale oligarhilor ruși).

2. Metastazele cleptocrației. („Dacă ești loial, poți fura“, iată o deviză care s-ar fi potrivit și cu ceea ce s-a petrecut în România; Venezuela lui Hugo Chavez – studiu de caz; Turcia lui Erdogan – despre care, fiind mai aproape de noi, a mai răsuflat câte ceva; sau un Zimbabwe – în care un anume Uebert Angel, pastor evanghelic și om de afaceri, a pus pe picioare o evanghelie a prosperității. Vindecare, profeție și consiliere financiară, din care au ieșit la iveală contrabanda cu aur și alte minerale rare, asasinate, răpiri, sechestrări etc., cu conexiuni africane și imixtiuni chineze, cu date și cifre concrete care ne pot lăsa, dacă nu uluiți, măcar visători în mod sigur.)

3. Controlul asupra narațiunii. Suntem proiectați în lumea chineză, cu absorbția tehnologiilor de vârf și atacuri cibernetice dintre cele mai sofisticate. Ce probe și dovezi să mai cauți când e limpede ca lumina zilei că propaganda și manipulările serviciilor dau roade imediate. Anne Applebaum vine cu exemple concrete. Noi citim și facem ciocul mic, spargem, ciocnim ouă roșii sau încondeiate. Explicații, justificări, apă de ploaie. Totul e la vedere. O carte care ar merita promovată la nivel instituțional în România.

4. Schimbarea sistemului de operare. Adică discreditarea organizațiilor internaționale și manipularea lor. Se operează pe mai multe planuri.

5. Și ca să avem un final fericit – vorba vine, răul devine mai rău –, Discreditarea democraților, cel mai important capitol aș zice, unde este pomenit și ce a pățit Alexei Navalnâi, și societățile lui Soros, devenind sinonime cu „conspirație mondială evreiască“, ceea ce se poate auzi lesne și prin România acestor luni. Una peste alta, putem citi afirmații care au acoperire, nu doar în capitolul final.

6. Epilog – Democrați uniți aduce o umbră de optimism, dincolo de informațiile rele care potopesc studiul. Este clar că Anne Applebaum ne oferă șansa de a evalua lumea de azi cu propriile ei instrumente.