Citește un fragment în avanpremieră din „Experimentul iubirii adevărate”, de Christina Lauren

Experimentul iubirii adevărate, de Christina Lauren este noua apariție editorială Litera, colecția Blue Moon. Cartea este disponibilă în librăriile din țară și pe litera.ro

Felicity „Fizzy” Chen e pierdută. Desigur, are o carieră fulminantă, fiind o îndrăgită autoare de romane de dragoste, dar atunci când trebuie să țină un discurs la o ceremonie de absolvire, ea își dă seama că n-a practicat niciodată ceea ce a predicat în cărțile sale. Fizzy n-a fost niciodată îndrăgostită cu adevărat. A simțit pasiune fizică? Desigur. Dar oare a cunoscut acel sentiment atotcuprinzător, de atracție irezistibilă și de subjugare totală față de un bărbat? Ei, bine, nu. Nici pe departe. Și ce se întâmplă atunci când ea începe să simtă că optimismul pe care, de-a lungul întregii sale cariere, a încercat să li-l insufle cititorilor, e, de fapt, o minciună?

Connor Prince, realizator de documentare și tată care își crește singur copilul, e pasionat de meseria pe care o face, dar atunci când șeful lui îi ordonă să creeze un reality-show, Connor e obligat să pășească pe un teren necunoscut. Încercând cu disperare să-și găsească eroina principală, el dă din întâmplare peste o Fizzy exasperată, și astfel ajunge la soluția perfectă. Cum ar fi ca, în văzul întregii lumi, s-o facă pe însăși regina prozei romantice să se îndrăgostească nebunește? Dar Fizzy nici nu vrea să audă de așa ceva, cu excepția cazului în care Connor ar fi de acord cu lista ei de cerințe. După ce el acceptă târgul și Experimentul iubirii adevărate intră în faza de producție, Connor se întreabă dacă va avea și el parte vreodată de acea potrivire romantică perfectă.

CITEȘTE UN FRAGMENT ÎN TRADUCERE DE SIMONA SĂSĂRMAN

„PROLOG
FIZZY

– Sunt prima născută din trei frați, dar adeseori spun în glumă că sunt ca prima clătită, zic eu, iar mulțimea care mă ascultă e străbătută de un hohot discret de râs, ce mă face să zâmbesc. Știți la ce mă refer? Puțin mototolită, ușor necoaptă și, totuși, bună la gust!

Râsul se amplifică, dar e punctat pe ici, pe colo de fluierături obscene. Dându‐mi seama de ceea ce se întâmplă, izbucnesc în râs.

– Vedeți, și nici măcar n‐am intenționat să fac o observație picantă! Poftim, chiar și atunci când încerc să mă port cu profesionalism, tot o dau în bară, adaug, uitându‐mă peste umăr la doamna doctor Nguyen, rectorul Colegiului UC San Diego Revelle, fosta mea profesoară de scriere creativă. Presupun că asta se întâmplă dacă inviți un scriitor de romane de dragoste să vorbească în deschiderea ceremoniei de absolvire!

Lângă dr. Nguyen e o altă persoană care încearcă să‐și înăbușe un zâmbet. Dr. River Peña, un prieten apropiat, fenomen sexy și vampir neconfirmat, e și el invitat special azi; probabil că primește încă o diplomă pentru faptul că e un geniu sexy. Face parte din peisaj: guler apretat, pantaloni de costum impecabil călcați, ce se întrezăresc de sub tivul robei de doctor, pantofi lucioși, plus un aer de austeritate pe care n‐am fost niciodată capabilă să‐l am. Chiar în clipa asta observ în ochii lui, mărginiți de gene dese, amuzamentul unei persoane care mă cunoaște și care știe la ce mă refer.

Atunci când am primit invitația de a vorbi la ceremonia de acum, River a trântit imediat o bancnotă de douăzeci de dolari pe masă, între noi, și a spus:

– Chestia asta o s‐o ia complet razna. Zi că nu‐i așa!

Sunt sigură că el și cea mai bună prietenă a mea, Jess – soția lui –, se așteptau să urc pe scenă și să recit Monologurile vaginului în fața adunării de universitari, sau să scot o banană pe care să rulez un prezervativ, în timp ce le aminteam tuturor că sexul protejat e încă important în era asta contemporană cu Harry Styles, dar vă jur că, dacă situația o cere, pot să joc rolul literatului conservator.

Am crezut c‐o să trec cel puțin de prima frază din discurs fără să fac un comentariu cu dublu înțeles, care nici măcar n‐a fost intenționat.

Mă întorc spre masa de absolvenți înveșmântați în albastru, negru și galben, care se întinde până în depărtare, pe peluza RIMAC, și simt un val de anticipare indirectă în privința tuturor acestor tineri care‐și iau zborul. Îi așteaptă atât de multe oportunități! Atât de mult stres datorat împrumuturilor din perioada studenției! Dar și atât de mult sex grozav.

– Sora mea mai mică e neurochirurg, spun eu acum. Fratele meu? Da, el e partenerul cel mai tânăr din toată istoria firmei lui. Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, care stă chiar în spatele meu, e un genetician faimos în toată lumea! adaug, iar acel star al biotehnologiei primește o rundă de aplauze sincere și, după ce acestea se potolesc, dau lovitura de grație: Dar știți ce? În ciuda tuturor realizărilor lor, nici unul dintre ei n‐a scris o carte numită Pasiunea camuflată, așa că‐mi imaginez că știm cu toții care dintre noi are cu adevărat o poveste de succes.

Primesc noi ovații, zâmbesc, iar apoi continui:

– Deci, fiți atenți! E o mare chestie să ții un asemenea discurs. Majoritatea celor care ar primi invitația de a le ura drum bun în viață unor superstaruri, așa cum sunteți voi, ar enumera modalități concrete prin care vă puteți găsi locul într‐o societate aflată în permanentă schimbare, sau v‐ar încuraja să vă amplificați impactul reducându‐vă amprenta de carbon. V‐ar spune să vă duceți să schimbați lumea și desigur că trebuie să faceți asta. Susțin astfel de ambiții. Cetățean global: bun. Ecoterorist: rău. Dar dr. Nguyen n‐a invitat aici un climatolog care să vă inspire, sau un politician carismatic, acceptabil de neutru. M‐a invitat pe mine, Felicity Chen, autoare de cărți pline de iubire, responsabilitate și pozitivitate sexuală și, sinceră să fiu, singurul sfat profesional pe care sunt calificată să vi‐l dau, dacă vreți să fiți corecți politic din punct de vedere ecologic, e să vă sprijiniți biblioteca locală, spun eu, stârnind un nou val de râsete înfundate. De fapt, singurul lucru de care îmi pasă – lucrul care contează cel mai mult pe lume pentru mine – e ca atunci când fiecare dintre voi ajunge la capătul călătoriei ăsteia nebunești care e viața să se poată uita în urmă și să spună cu sinceritate că a fost fericit.

E o zi perfectă: senină și luminoasă. Eucalipții se unduiesc la marginea câmpului și dacă tragi aer în piept la momentul potrivit, în timpul adierii perfecte a brizei călduțe de San Diego, poți să simți oceanul care e la mai puțin de doi kilometri distanță. În ciuda acestui fapt, îmi simt stomacul puțin răscolit la gândul următoarei porțiuni a discursului meu. Mi‐am petrecut cea mai mare parte din vârsta adultă luând apărarea meseriei mele și ultimul lucru pe care vreau să‐l fac e să am un aer defensiv. Stau aici îmbrăcată în robă, cu toca pe cap, ținând un discurs pe care l‐am scris la computer și l‐am printat, ca să nu încep să improvizez, ca să nu deraiez de la scopul meu făcând glume cu penisuri, exact așa cum se așteaptă River să se întâmple. Vreau ca tinerii aflați de față să fie convinși de sinceritatea cuvintelor mele.

– Vă sfătuiesc să vă trăiți viața ca și cum ar fi un roman de dragoste, spun, ridicând mâna în momentul în care absolvenții cei zâmbitori încep să chicotească, dar nu‐i învinovățesc pentru faptul că‐și imaginează că e doar o glumă, că fac pe mironosița. Fiți atenți! exclam, făcând o pauză pentru efect și așteptând ca râsetele celor din public să se stingă și să le stârnesc curiozitatea. Iubirea nu e numai un roman licențios, ieftin. Poate fi și nu e nimic de condamnat în asta, însă, la urma urmei, iubirea nu e despre fantezia de a fi bogat sau frumos și nici măcar despre aceea de a fi legat de un pat! declar, stârnind din nou un val de râsete, dar cel puțin le‐am captat atenția. E despre a pune poveștile despre bucurie deasupra celor despre suferință. E despre a fi personajul principal într‐o poveste de viață foarte interesantă – sau chiar într‐una foarte banală – pe care o poți controla în totalitate. E, dragi prieteni, fantezia importanței.

Fac o nouă pauză, exact așa cum m‐am pregătit, pentru că toți acești copilași au fost crescuți sub sceptrul sumbru al patriarhatului și consider că e misiunea mea pe pământ să‐l zdrobesc, folosind proverbialul ciocan. Adevărul afirmației conform căreia toți merităm să fim importanți are nevoie de timp ca să fie cuprins cu mintea.

Dar pauza se prelungește mai mult decât am anticipat.

Pentru că nu m‐am așteptat ca propria teorie să mă lovească precum un fulger în coșul pieptului. Mi‐am trăit întreaga viață de adult ca și cum ar fi fost un roman de dragoste. Am îmbrățișat aventura și ambiția. Am fost deschisă în fața iubirii. Îmi place sexul, le susțin pe femeile din viața mea, meditez în mod activ la modalități în care pot să transform lumea din jurul meu într‐un loc mai bun. Sunt înconjurată de familie și de prieteni apropiați. Dar propria importanță îmi e precum prietena cea mai bună din planul al doilea, fiica devotată, aventura de‐o noapte pe care n‐o s‐o uit niciodată. Adevăratul miez al poveștii mele – intriga, inclusiv dragostea și fericirea – e un mare gol care se cască înlăuntrul meu. Sunt sătulă de șirul lung de prime întâlniri pe care le‐am avut și mă simt dintr‐odată atât de ostenită, încât aș putea să mă întind pe jos chiar aici, lângă podium. Mă izbește valul iritant al revelației că mi‐am pierdut bucuria de a trăi.

Mă uit la mulțimea de fețe care mă privesc, la ochii lor mari și la privirile lor atente. Vreau să recunosc partea cea mai neplăcută pentru mine: n‐am depășit niciodată primul act al propriei povești. N‐am simțit niciodată în mod consecvent că sunt importantă. Cum pot să‐i sfătuiesc pe acești proaspeți adulți în devenire să se aventureze în lume cu optimism, cu certitudinea că totul o să fie bine? Lumea pare hotărâtă să ne dărâme și nu‐mi aduc aminte de ultima dată când am fost cu adevărat fericită. Tot ceea ce spun acum – fiecare cuvințel plin de speranță al acestui discurs – pare o minciună.

Reușesc cumva să‐mi pun masca strălucitoare marca Fizzy și le spun acestor copii că cel mai bun lucru pe care‐l pot face pentru viitorul lor e să‐și aleagă o comunitate potrivită. Le spun că, dacă își abordează viitorul cu optimismul prietenului tuturor, Ted Lasso, viața lor o să se îndrepte în direcția cea bună. Le spun că, dacă își fac partea lor de muncă, dacă acceptă că o să existe unghiuri moarte, suișuri și coborâșuri, dacă‐și permit să fie vulnerabili și iubiți și să fie sinceri cu oamenii care înseamnă ceva pentru ei, viețile lor chiar o să se aranjeze.”

CE SPUN CRITICII DESPRE Experimentul iubirii adevărate

„Experimentul iubirii adevărate face parte din categoria cărților pe care îmi place să le citesc pe nerăsuflate: o poveste ce îmbină picanteria cu intensitatea, dar care, în același timp, reușește să-și aline și reconforteze cititorii.“ JODI PICOULT

„Un alt roman de succes semnat de Christina Lauren, o carte plină de râsete debordante, dar care conține și câteva lacrimi, precum și anumite scene extrem de fierbinți.“ KIRKUS REVIEWS

DESPRE Christina Lauren

Christina Lauren, pseudonimul combinat al lui Christina Hobbs și Lauren Billings, este un duo de autori americani de ficțiune contemporană, ficțiune pentru adolescenți și romane de dragoste.

Duetul s-a format în 2009 în timp ce scriau fanficțiune online și, în 2010, au devenit coautori.

Autori a nouăsprezece romane bestsellere New York Times, opera lor este în prezent tradusă în peste 30 de limbi.

Împreună, prezintă workshop-uri și sunt vorbitori la evenimente precum RT Booklovers Convention, Book Expo of America (BEA), și Romance Writers of America (RWA), și invitați constanți la San Diego Comic-Con International.