Citește un fragment în avanpremieră din ,,Negustorul de cărți ” de Carsten Henn 

,,Negustorul de cărți” de Carsten Henn este noua apariție editorială Litera, colecția Folio. Cartea este disponibilă în librăriile din țară și pe litera.ro

Carl Kollhoff, librar într-un orășel german, le livrează cărți clienților săi speciali seara, după ora închiderii, parcurgând străduțele pitorești din centru. Îi consideră aproape niște prieteni, iar pentru ei Carl reprezintă cea mai importantă legătură cu lumea.

Când Kollhoff își pierde pe neașteptate slujba, este nevoie de puterea cărților și de o fetiță de nouă ani ca toți acești oameni să găsească tot curajul de care au nevoie pentru a reface legăturile dintre ei.

Fenomen internațional, Negustorul de cărți de Carsten Henn este un roman încântător despre cărți și prietenie cu care se vor delecta fanii unor titluri precum Biblioteca de la Miezul Nopții și Un bărbat pe nume Ove.

CITEȘTE UN FRAGMENT ÎN TRADUCERE DE VALENTINA GEORGESCU

1
PROPRIUL SĂU STĂPÂN

Se spune că orice carte își găsește până la urmă cititorul – însă uneori are nevoie de cineva care să‑i arate calea. Așa s‑a întâmplat și în acea zi de sfârșit de vară în librăria numită La Poarta Orașului, deși poarta orașului – sau, mai bine zis, vestigiile ei, pe care majoritatea locuitorilor le considerau o operă de artă cam îndrăzneață – se găsea la mai bine de trei răscruci de drumuri de acolo.

Librăria era foarte veche și, de‑a lungul mai multor epoci istorice, fusese extinsă în mai multe rânduri. Pe fațada ei, ornamente arhitectonice și stucaturi extravagante stăteau alături de unghiuri drepte, lipsite de orice element de înfrumusețare. Glorioasa juxtapunere a vechiului cu noul, a flamboaiantului cu minimalismul ce caracteriza exteriorul clădirii, se continua și în interior. Etajere de plastic roșii cu DVD‑uri și CD‑uri se aflau lângă polițe metalice mătuite cu volume de manga, iar alături de acestea stăteau vitrine din sticlă șlefuită, în care erau expuse globuri, sau rafturi elegante din lemn pline de cărți. Gama de produse era completată de jocuri de societate, articole de papetărie, ceaiuri și, mai nou, chiar și ciocolată. Spațiul ca un labirint era dominat de o tejghea masivă, întunecată, pe care angajații o numeau simplu Altarul. Arăta ca o relicvă din epoca barocă. Sculpturile din partea din față reprezentau o scenă pastorală cu vânători călare pe niște armăsari superbi, însoțiți de o haită de ogari slăbănogi, fugărind un grup de mistreți.

În acea încăpere, în acea după‑amiază de vară târzie, se adresa întrebarea existențială pentru orice librărie:

– Îmi puteți recomanda o carte bună?

Cea care întreba, Ursel Schäfer, știa precis ce înseamnă o carte bună. În primul rând, o carte bună trebuia să‑i placă atât de mult, încât seara, la culcare, să o citească până când nu mai putea ține ochii deschiși. În al doilea rând, trebuia s‑o facă să plângă cu cel puțin trei, sau, cel mai bine, patru ocazii. În al treilea rând, să nu aibă mai puțin de trei sute de pagini, însă niciodată mai mult de trei sute optzeci, iar în al patrulea rând, să nu aibă coperți verzi. Cărțile cu coperți verzi nu erau de încredere. Învățase asta după mai multe experiențe amare.

– Desigur, îi răspunse Sabine Gruber, de trei decenii directoarea librăriei La Poarta Orașului. Ce fel de cărți vă place să citiți?
Ursel Schäfer nu voia să spună. Voia ca Sabine Gruber să știe asta. La urma urmei, ca librar, trebuia să fie înzestrată cu un anumit nivel de clarviziune.

– Dați‑mi trei cuvinte‑cheie și voi găsi exact cartea care vi se potrivește. Romantică? Pastorală? Voluminoasă?

– Domnul Kollhoff este cumva aici? întrebă Ursel Schäfer, cu o vagă neliniște în glas. El știe mereu ce‑mi place. El știe mereu ce le place tuturor.

– Nu, din păcate, astăzi nu este. Domnul Schäfer lucrează doar ocazional pentru noi.

– Păcat.

– Lăsați. Știți, aș avea ceva pentru dumneavoastră. O saga de familie, a cărei acțiune se desfășoară în Cornwall. Uitați, aici, pe copertă, se pot vedea impunătorul conac și moșia familiei.

– E verde. Ursel Schäfer se holbă cu reproș la Sabine Gruber. Verde‑aprins!

– Asta pentru că povestea se întâmplă pe superba moșie a contelui de Durnborough. Are recenzii foarte bune!

Ușa masivă de la intrare se deschise încet, făcând micul clopoțel de alamă de deasupra să scoată un clinchet sonor. Carl Kollhoff își strânse umbrela, o scutură ca de obicei și o depuse în suport. Își plimbă privirea prin librăria pe care îi plăcea să o considere casa lui, căutând noutăți editoriale ce‑și așteptau cumpărătorii. Se comparase întotdeauna cu vânătorii de comori de pe plaje, neavând nevoie decât de o singură privire ca să descopere un tezaur gata să fie eliberat din nisipul aspru. Când privirea îi căzu însă pe Ursel Schäfer, uită numaidecât de comori. Femeia îi adresă un zâmbet cald, de parcă ar fi avut în fața ochilor un amalgam al tuturor bărbaților fermecători de care se îndrăgostise în paginile tuturor cărților pe care el i le recomandase de‑a lungul anilor. În realitate, Carl nu semăna cu nici unul dintre acele personaje. Pe vremuri avusese o mică burtă, dar aceasta se retrăsese de‑a lungul anilor, la fel ca părul de pe capul lui, de parcă cele două ar fi făcut un pact să dispară împreună. Acum, la șaptezeci și doi de ani, era suplu, dar continua să poarte aceleași haine vechi, puțin cam largi. Fostul lui șef, tatăl Sabinei, îi spunea că începuse să arate ca și cum unica lui sursă de mâncare ar fi fost cuvintele cărților pe care le citea, despre care se știa că sunt foarte sărace în calorii.

CE SPUN CRITICII

„O poveste plină de duioșie, lipsită de orice urmă de kitsch, cu protagoniști descriși cu mare afecțiune. Cartea potrivită pentru o zi întunecoasă cu ploaie; cerul se va însenina imediat odată ce începeți lectura.“ Westdeutsche Allgemeine Zeitung

„O carte despre cărți trebuie scrisă în stilul potrivit. Carsten Henn reușește acest lucru cu formulări superbe și fraze pe care ai vrea să le înveți pe de rost. O carte de recitit oricând.“ WDR 4

„Hier und heute“ „Recreerea perfectă pentru toți iubitorii de cărți.“ Spiegel online

„Carsten Henn a scris un roman poetic, sensibil despre puterea magică a cărților de a crea legături între oameni. Este o plăcere pentru toți iubitorii de cărți.“ Aachener Zeitung

„Cel mai emoționant și mai călduros roman pe care ne-am putea dori să-l citim. Este o carte care pare că te îmbrățișează când o citești, realmente te trage în brațele ei.“ Deutschlandfunk

„Ideea de bază a cărții – că un copil impertinent bulversează viața unui bătrân singuratic – nu e nouă. Dar Henn a creat personaje cu o empatie imensă, care ni se transmite imediat și nouă.“  Kölner Stadt-Anzeiger

„Un roman cu care să te ghemuiești la căldură, un roman care te unge pe suflet și-ți dă încredere. Exact ceea ce trebuie pentru orice persoană care știe cât de importantă poate fi o carte bună.“ Brigitte

„Cel puțin la fel de impresionant ca povestea este limbajul autorului: plin de iubire, de vioiciune și de forță. Plângi pe măsură ce citești, râzi și uneori le faci pe ambele în același timp.“ Freundin

„Carsten Henn oferă o surpriză cu această carte de-a dreptul fabuloasă. Fiul Kölnului devenise cunoscut pentru romanele sale polițiste în genul «gastronomic-enofil»… Negustorul de cărți este de un cu totul alt calibru – unul care se dovedește mult mai delicat și mai poetic.“ Kölnische Rundschau

DESPRE AUTOR

CARSTEN HENN este prezentator de radio, critic gastronomic și vinicol și a publicat mai multe romane de succes. Locuiește în Germania.