Citește un fragment în avanpremieră din ,,Sfârșitul poveștii” de A.J. Finn

,,Sfârșitul poveștii”, de A.J Finn este noua apariție editorială Litera, colecția Buzz Books. Cartea este disponibilă în librăriile din țară și pe litera.ro

„ÎN TREI LUNI O SĂ MOR. VINO SĂ-ŢI SPUN POVESTEA MEA.“

Aşa îi scrie Sebastian Trapp, renumit autor de romane poliţiste, lui Nicky Hunter, veche parteneră de corespondenţă şi expertă în ficţiunea detectivistică. Trapp o invită pe Nicky la vila lui extravagantă din San Francisco, rugând-o să-i scrie povestea vieţii. Aici, tânăra face cunoştinţă cu superba Diana, a doua soţie a scriitorului, şi cu fiica lui mereu protectoare, Madeleine. Sebastian Trapp este el însuşi un mister. Şi, probabil, un criminal. Cu douăzeci de ani în urmă, prima lui soţie şi fiul său adolescent au dispărut, iar cazul n-a fost rezolvat niciodată. Iar când un cadavru apare în heleşteul cu peşti koi din grădina vilei, toţi îşi dau seama că trecutul n-a dispărut, ci doar aşteaptă.

CITEȘTE UN FRAGMENT ÎN TRADUCERE DE DANA-LIGIA ILIN

JOI, 23 IUNIE

Într‑o clipă au s‑o găsească.
Au s‑o găsească acolo unde plutește, cu degetele rășchirate în apa marmorată, cu părul răsfirat ca un evantai japonez. Pe sub el alunecă pești, trec prin el; patinează pe lângă linia trupului ei.
Filtrul zumzăie. Heleșteul freamătă, licărește. Ea tremură la suprafață.
La începutul dimineții, ceața a dat târcoale – un rotocol tipic pentru San Francisco, gros ca o catifea și rece –, dar acum ultimele resturi se evaporă și curtea se scaldă în lumină: pietrele de pavaj, cadranul solar, un șir ordonat de narcise. Și heleșteul, acel cerc perfect adâncit lângă zidul casei, cu peștii lui strălucitori, cu frunzele lui de nufăr ca niște stele.
Într‑o clipă, un țipăt o să spintece aerul.
Până atunci, totul e tăcut și totul e neclintit, în afară de tremurul apei și de mișcarea înceată a peștilor koi și de unduirea trupului ei.
În cealaltă parte a curții se deschid ușile de sticlă, cu soarele alunecând pe geam. O respirație. Apoi acel țipăt.
Au găsit‑o.

CU ȘASE ZILE ÎNAINTE:
MIERCURI, 17 IUNIE

1
– Îți plac cărțile polițiste?
Nicky ridică ochii spre oglinda retrovizoare. Șoferul de taxi își mijește ochii spre ea prin lentilele rotunde și groase ca fundul de sifon.
– Am impresia că citești o carte polițistă, zice el răgușit.
Mașina trece peste o groapă din pavaj, se zguduie sub ei.
Ea ridică volumul broșat.
– Agatha Christie. Crima din Mesopotamia.
Bărbatul are chef de vorbă, și Nicky vrea să‑i facă pe plac. În meseria de șofer de taxi probabil că te simți singuratic.
– Fumezi?
– Nu.
– Bine. Și, vârându‑și o țigară între dinți: Ești prea frumoasă ca să mori tânără.
O aprinde cu o brichetă Zippo deformată, iar Nicky apasă butonul geamului. Înăuntru se revarsă un aer alb, rece și umed, care inundă bancheta din spate; apasă din nou butonul până ce geamul e la un cen‑timetru de rama de sus și înclină capul spre sticlă, se vede oglindită acolo: genele țepene de la rimel, luciul sclipitor de pe buze. Nu‑i o frumusețe, știe asta și nu‑i prea pasă.
Taxiul saltă. Geanta ei sare pe podea.
– Cred că ai ciupit bordura acolo.
– Mda, face el cu ochii la parbriz. Mă mir că n‑au închis aeroportul. E o minune c‑ai aterizat.
Pentru Nicky, care nu‑i născută pentru zbor, întot‑deauna e o minune când aterizează. Se uită dincolo de el la un val nemișcat de ceață, lucios ca o perlă în lumina farurilor.
– Întuneric de iunie. Bag mâna‑n foc că n‑ai parte de așa vreme acolo, în est.
– Nu.
„Acolo, în est“ – sună imposibil de departe, un tă‑râm legendar.
El mormăie mulțumit, apoi, semnalizând, ia strâns virajul și țâșnește în susul dealului. Nicky bâjbâie după centura de siguranță.
– Cărți polițiste, ziceam. Fumul iese din gura lui, se rotește prin aerul rece. O mulțime de mistere în San Francisco. Ai auzit de Zodiac?
– Nu l‑au prins niciodată.
– Niciodată, mda.
Se încruntă în oglinda retrovizoare. Nicky tace; e orașul lui, povestea lui.
– E Jack Spintecătorul al nostru, continuă el peste câteva momente. Apoi am avut Romance of the Skies. Un avion de pasageri dispărut în anii ’50. Zbura spre Hawaii, și dintr‑odată… Trage din țigară înainte să în‑cheie: Dispărut.
Un norișor de fum.
– Ce s‑a întâmplat?
– Cine știe? La fel ca balonul‑fantomă. În vremea răz‑boiului, doi militari au zburat cu un balon de observație Goodyear, și când s‑a prăbușit în Daly City nu era ni‑meni la bord. E un mister, cum ziceam… Aia de acolo! exclamă fluturând o mână spre dreapta. Cea mai veche casă din Pacific Heights.
Nicky vede o casă victoriană albicioasă cu ferestrele ca niște ochi holbați, trăgându‑se înapoi de la stradă ca și cum ceva ar fi speriat‑o.
– Construită cu cincizeci de ani înainte de cutre‑mur, se laudă șoferul. Era o casă de vârstă medie și a supraviețuit.
– Pare surprinsă, observă Nicky. Ca și cum nu i‑ar veni să creadă că încă mai e pe‑aici.
– Nici mie nu‑mi vine să cred, mârâie el.
În față e un tunel. De ambele părți, panouri indi‑catoare fulgeră în ceață, degete fantomatice arătând înainte. Pe aici, mergi mai departe.
– Ai zis că ești din New York?
– Da.
– Ei bine, ăsta‑i cel mai scump cartier din țară.
Casele se profilează amenințător pe marginea dru‑mului, ca niște spectre în ceață: doamne din secolul al XIX‑lea, suple și dichisite, îmbrăcate în culori pastelate; una languroasă, în stil spaniol, năpădită de iederă; o parodie a stilului Tudor, bârne și tencuială peste zidă‑ria din cărămizi în spic; două în stil Queen Anne, cu borduri de lemn dantelate ca un milieu.
– Unii proprietari se ocupă cu noile tehnologii, o informează șoferul. Google. Uber. Să‑ți zic eu ceva des‑pre Uber… Privește încruntat, dar preferă să schimbe subiectul: Mai sunt încă și o grămadă de bani vechi aici. De genul „suntem bogați dintotdeauna“.
Vaporii bântuie străzile din față. Mașina saltă peste niște umflături din asfalt ca niște valuri, acum în sus, acum în jos. Lui Nicky i se taie răsuflarea.
– Avem și la San Francisco scriitori de cărți polițiste. Dashiell Hammett a locuit pe‑acolo. Pe Post Street.
Alt indicator răsare din ceață, îndemnându‑i s‑o țină tot așa. Mergeți înainte. Pe aici.
– Ah, iată unul pentru tine, zice el molfăind capătul țigării. Autor de cărți polițiste, locuia în… să fi fost Pac Heights? Într‑un loc grozav. Ei bine, într‑o noapte, nevasta și băiatul lui au dispărut.
Nicky se înfioară.
– Au intrat în pământ. Ca avionul ăla. Trebuie să fi fost acum douăzeci și cinci… nu, douăzeci de ani. De revelion, în 1999.
Vorbele plutesc într‑un nor de fum, saltă acolo
ca geamandurile.
– Ce‑au pățit?
– Nimeni nu știe! Unii îl bănuiesc pe frate – fratele scriitorului, vreau să zic – sau pe nevasta lui, sau poate pe amândoi. Unii jură că a fost puștiul. Puștiul fratelui, vreau să zic. Erau și doi angajați, un tip și o tipă. Însă cei mai mulți… Continuă în timp ce face un viraj: Cei mai mulți cred că a fost scriitorul însuși. Și am ajuns, anunță el când taxiul frânează cu un scheunat, arun‑când‑o pe Nicky în față și făcând cartea să‑i alunece din poală.
Se uită la șofer, care se extrage din scaun și dă ocol mașinii până la portbagaj; vârful țigării Marlboro arde în ceață, luminos ca un foc rătăcitor.
Nicky îndeasă cartea în geantă. Trage adânc aer în piept, tușește – în cabină miroase ca într‑o vatră –, apoi deschide portiera și pășește în ceață. Strada e ca într‑un oraș‑fantomă, casele mătăhăloase nu‑s decât umbre, cu fațadele ca niște cranii, înfruntându‑se din priviri peste pavaj. O străbate din nou un fior.

Despre autor

A.J. FINN a scris pentru numeroase publicaţii, printre care Los Angeles Times, Washington Post şi Times Literary Supplement. Romanul lui de debut, Femeia de la fereastră (The Woman in the Window, 2018), a fost publicat în peste patruzeci de ţări din întreaga lume şi ecranizat în regia lui Joe Wright, cu Amy Adams, Julianne Moore şi Gary Oldman în rolurile principale. Sfârşitul poveştii (End of Story, 2024) este cel de-al doilea roman al său. Născut în New York, Finn a locuit în Anglia timp de zece ani înainte să se întoarcă în oraşul natal.