Citește un fragment în avanpremieră din „Urăsc să te iubesc”, de Ali Hazelwood

Urăsc să te iubesc, de Ali Hazelwood este noua apariție editorială Litera, colecția Blue Moon. Cartea este disponibilă în librăriile din țară și pe litera.ro

Prietene bune încă din școală, Mara, Sadie și Hannah sunt fericite că diploma de inginer le va aduce, în sfârșit, cariera la care au visat, dar în același timp sunt triste pentru că trebuie să se despartă pentru a porni pe drumuri diferite. Dar se pare că drumul ales nu le aduce doar împlinire profesională, ci și o iubire neașteptată.

Sub același acoperiș

Mara și Liam sunt fericiți când moștenesc o casă, dar bucuria lor dispare brusc când descoperă că sunt coproprietari și trebuie să locuiască împreună. Curând însă, tachinările se transformă în fiori de iubire, iar lucrurile se complică.

Blocată cu tine

Erik este ultimul bărbat pe care Sadie își dorește să îl vadă. Însă când cei doi rămân blocați într-un lift din New York, ajung să ducă rivalitatea – dar și dragostea – la următorul nivel.

Sub zero grade

Hannah este blocată la o stație de cercetare NASA din Norvegia, iar singura persoană dispusă să întreprindă periculoasa misiune de salvare este Ian. Dar el nu doar că o salvează, ci reușește să topească inima de gheață a lui Hannah.

CITEȘTE UN FRAGMENT ÎN TRADUCERE DE ANCA DINU

„PROLOG

În prezent

Mă uit la grămada de vase murdare din chiuvetă și‐mi dau brusc seama: m‐am ars.

Și mai mult decât atât: știam deja de ceva timp că m‐am ars. Și chiar dacă n‐aș fi crezut asta, tot aș fi avut dovada clară: faptul că nu mă pot uita la o strecurătoare și la douăsprezece furculițe murdare fără să văd ochii întunecați ai lui Liam, sprijinit de blatul bufetului, cu brațele încrucișate la piept, fără să‐i aud glasul ferm și totuși glumeț care mă întreabă: „Să fie o operă de artă postmodernă? Sau ni s‐a terminat detergentul?“

Este fix din aceeași serie cu serile în care ajung târziu acasă și observ că mi‐a lăsat o lumină aprinsă pe verandă. Și de fiecare dată inima îmi tresare, pe jumătate plăcut, pe jumătate sfâșietor. După care îmi spun să nu uit să o sting după ce intru în casă. Lucru pe care nu obișnuiesc să‐l fac și care probabil este un semn că mâzga aceea cu semințe de chia pe care mi‐o pregătește la micul‐dejun în diminețile în care întârzii la lucru chiar îmi stimulează creierul.

Am făcut bine când am decis să plec. Chiar foarte bine. Aceste tresăriri nu sunt bune pe termen lung, nici pentru minte, nici pentru sănătatea cardiovasculară. Eu sunt doar o umilă începătoare în materie de a te prăpădi de dorul cuiva, dar pot spune cu mâna pe inimă că a locui cu un tip pe care l‐ai urât cândva și ai ajuns cumva să‐l iubești nu este o mișcare prea inteligentă. Credeți‐mă, doar am doctoratul!

(În cu totul alt domeniu, totuși…)

Știți ce este bun când tânjești de dor? Energie constantă. Care mă face să mă uit la maldărul de vase murdare și să mă gândesc că a pune bucătăria la punct poate fi o activitate distractivă. Când Liam intră în încăpere, simt brusc nevoia să umplu cât mai repede mașina de spălat vase. Ridic privirea spre el, observ că silueta lui aproape că umple tot cadrul ușii și‐i poruncesc inimii să nu tresară. Iar ea o face – ba îmi mai dă și un ghiont.

Inima mea este o nemernică.

– Te întrebi probabil dacă nu cumva sunt amenințată cu arma de un lunetist să spăl vasele.

Îi zâmbesc larg lui Liam fără să mă aștept să‐mi zâmbească la rândul lui drept răspuns. Pentru că… așa e Liam. Aproape imposibil de citit. Numai că eu am renunțat de mult să încerc să‐i văd amuzamentul, mă mulțumesc doar să‐l simt. E drăguț și cald, aș vrea să mă scufund în el. Aș vrea să‐l fac să clatine din cap, să spună „Mara“ pe tonul acela al lui și să izbucnească involuntar în râs. Să mă ridic pe vârfuri, să‐i aranjez șuvița rătăcită pe frunte și să mă ghemuiesc la pieptul lui, să‐i simt mirosul curat, delicios al pielii.

Mă îndoiesc însă că el și‐ar dori asta. Așa că mă întorc la chiuvetă să clătesc bolul de cereale ascuns sub sită.

– Mi‐am imaginat că mintea îți este controlată de sporii aceia paraziți pe care i‐am văzut în documentar.

– De fapt, erau un fel de lipitori. Am văzut că ai adormit undeva pe la mijloc.

El nu comentează. Nu‐i nici o problemă – așa e Liam. Un bărbat care zâmbește puțin și folosește chiar mai puține cuvinte.

– Îl știi pe câinele vecinilor? Puiul de buldog francez? Cred că a scăpat în timp ce ieșise la plimbare, pentru că l‐am văzut alergând spre mine în mijlocul străzii, cu lesa atârnând. Întind mâna spre prosop și dau de trupul lui. E în spatele meu. Scuză‐mă. În fine, l‐am luat acasă. Era atât de drăguț…

Mă opresc. Pentru că, deodată, Liam nu mai stă doar în spatele meu. Mă lipesc de chiuvetă până când îi simt marginile în oasele bazinului și simt un val de căldură în spate.

Dumnezeule!

Oare… s‐a împiedicat? Sigur s‐a împiedicat. A fost doar o întâmplare.

– Liam?

– E totul în regulă, Mara? mă întreabă, dar nu se îndepărtează.

Rămâne pe loc, cu fruntea lipită de spatele meu, cu brațele sprijinite de blat, de o parte și de alta a șoldurilor mele, și… Să fie oare doar un soi de vis lucid? Sau o tresărire a inimii, generată de un episod cardiovascular? Creierul meu transformă oare cele mai rușinoase fantezii nocturne în halucinații?

– Liam? murmur eu, pentru că îl simt frecându‐și nasul de părul meu.

Chiar deasupra tâmplei, mai întâi nasul și mai apoi gura, într‐un gest care îmi pare deliberat. Deloc întâmplător. Oare…?

Nu, sigur nu.

Mâinile lui îmi acoperă acum stomacul, și asta îmi dă de înțeles că lucrurile stau diferit. Nu mai seamănă cu o atingere întâmplătoare a brațului, pe hol, când îmi tot repetam în minte să nu mă mai obsedeze. Nici ca atunci când m‐am împiedicat de cablul computerului și era cât pe ce să‐i aterizez în poală. Și nici nu pare să dorească doar să vadă cât de tare m‐am ars la degetul mare când găteam. Seamănă cu…

–Liam?

– Șșșt! Îi simt buzele lipite de tâmplă, calde și liniștitoare. Totul este în regulă, Mara. Ceva fierbinte începe să mi se adune mai jos de stomac.”

CE SPUN CRITICII DESPRE URĂSC SĂ TE IUBESC

„Este încurajator să găsești voci feminine care deschid căi de urmat în special într-o lume a bărbaților. În aceste trei nuvele, Hazelwood combină limbajul științific cu dulceața romantismului.“ FAE REVIEWS

„Hazelwood demonstrează că este scriitoarea perfectă pentru a arăta că știința poate fi atât de sexy.” Jodi Picoult

DESPRE ALI HAZELWOOD

Ali Hazelwood a fost, până de curând, o autoare multiplu publicată – dar vai, doar de articole despre știința creierului, revizuite de colegii de breaslă, în care nimeni nu flirtează cu nimeni și faza cu „au trăit împreună până la adânci bătrâneți” nu se aplică întotdeauna.

Este originară din Italia și a locuit în Germania și în Japonia înainte de a se muta în statele unite pentru a urma un doctorat în științe neurologice. Este profesor universitar. Când nu este la serviciu, Ali poate fi văzută alergând, mâncând prăjituri sau urmărind filme științifico-fantastice împreună cu pisicile și soțul său.