Bedros Horasangian despre „Evoluția omului. Cum a modelat biologia umană istoria lumii“

Tot apar cărți ce ne fac să pătrundem în tainele științelor de tot felul. Tot apar cărți, mai savante sau mai pe înțelesul tuturor, care să ne facă curioși și să și pricepem mai multe decât ceea ce școala sau vreun prof entuziast ne-a livrat la vârste când eram obligați să și tocim/învățăm-câte-ceva, nu neapărat să dăm o căutare pe Google. Tot apar cărți, puzderie, de știință popularizată – nimic rău în ele, ba din contră – ce ne explică, uneori savant, alteori băbește, pas cu pas, tot ceea ce știința și tehnica au cucerit în ultimele decenii. Lecturile din ultimele decenii, mai ales în zona eliberată de cenzură, precum s-a întâmplat în estul Europei foste comuniste, s-au diversificat și multiplicat, de nici nu știi bine ce carte să deschizi mai repede. Ofertele ne copleșesc. Viața merge înainte. Zarzării și magnoliile au înflorit iar. Altminteri, biologia, ca și geografia și istoria care ni se vâră pe gât din pruncie, a fost și a rămas de actualitate și de mare interes, că este vorba de specialiști, că este vorba de simpli amatori de lecturi mai exotice. Tot ce nu e literatură sau istorie pare mai fistichiu. Oare așa să fie, cu poezia cum stăm? Mai bine tăcem.

Un simpatic – după fotografia de pe copertă – profesor de științe ale comunicării din Marea Britanie, pe numele lui Lewis Dartnell, născut în 1980, cu un masterat în biologie la Oxford și un doctorat în astrobiologie la University College, Londra, ajuns prezentator de programe științifice – chiar în aceste momente am pocnit o muscă mică ce mă tot agasa, în general nu-mi place să lichidez gângănii, le prind și le arunc pe fereastră! – la radio și la televiziune, este autorul unei recente lucrări intitulate, simandicos și misterios deopotrivă, „Evoluția omului. Cum a modelat biologia umană istoria lumii“ (Editura Litera, 2024, traducere din limba engleză de Călin Popa), pe care am parcurs-o senin și fără opinteli. Cu melancolii și momente de respiro – ia te uită, Habsburgii au fost mai cu moț în Europa decât Romanovii și alte case domnitoare –, cu divagații și comparații din diferite domenii: biologie, istorie, geografie, medicină, climatologie (găsim de toate!), trecutul, uneori foarte vechi, alteori prezent de ultimă oră, leagă viața animală de cea umană mai lesne decât ne putem închipui. Asta nu mi s-a întâmplat la cartea lui Vladislav Zubok, „Căderea. Colapsul Uniunii Sovietice“ (Editura Litera, 2024), pe care am parcurs-o agitat, mereu cu un nod în gât, ia-te-uită-nene-de-ce-s-în-stare-rușii-ăștia-ai-lui-Gorbaciov-și-Elțîn! O carte care m-a tulburat, pe cât mi-a deschis ochii. La fel mi s-au deschis ochii, ciulind urechile la fel de fel de explicații și noi informații, la analizele și comentariile, trimiterile și analogiile, conexiunile și interpretările logice – chiar dacă par fistichii – ale unui cadru didactic britanic care știe să și povestească frumos.
Despre ce este vorba? Simplu, despre istoria omului și a omenirii din preajma lui. Mama Natură, care ne-a modelat și adus unde suntem, mereu s-a schimbat, aparent, altfel nu este nimic nou pe această lume. Keep on Running era un hit al formației pop-rock Spencer Davis Group când eram și eu mai june, dar și alde The Beatles și The Rolling Stones, care erau pe cai mari. Acum o ținem „langa“ cu Swift Taylor (îmi pare rău, nu mă impresionează în niciun fel!), dar putem compensa cu tot ce citim în cartea lui Dartnell, împărțită în opt capitole – „Software pentru civilizație“, „Familia“, „Boli endemice“, „Epidemiile“, „Demografie“, „Schimbarea minții umane“, „Erori de cod genetic“, „Erori cognitive“, plus câteva sintetice „Concluzii“ – care ne fac să ne bucurăm ca atunci când am parcurs prima dată albumul Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club. Îmi plăceau la nebunie The Beatles, cândva. Azi nu mai am răbdare prea multă pentru muzică. Citesc în schimb cu mare interes și curiozitate despre alte drăcovenii petrecute pe lumea asta, nu doar literatură și istorie.

Așa am aflat din cartea lui Dartnell de față cum au influențat campaniile lui Napoleon demografia lumii. Cine și-ar putea închipui azi că Franța, la un moment dat, a avut cea mai numeroasă populație și că doar Codul Civil Napoleonian, cu noile principii despre moștenire, va gira și influența viitoarea evoluție demografică. Un simplu exemplu! Sunt puzderie: boli, epidemii, campanii militare, cataclisme naturale, câte și mai câte întâmplate de-a lungul miilor de ani. Nimic nu e nou, mereu ne mirăm de câte ceva. Despre câți copii au putut face sultanii Imperiului Otoman – care beneficiau de consistente haremuri – ni se livrează cifre și analize stupefiante. Măi să fie! Biologia, da. Anatomia, da. Oare se mai face la școală, am apucat-o cândva. Greaca veche, elina și latina au cam dispărut. Păcat! În schimb, s-a introdus, recent, opțional, turca. Aferim. Tac. Îmi plac și mie baclavalele și, mmmm, sarailiile însiropate.

Da – Omul. Viul. Viața. Ea a schimbat ordinea lumii sau lumea e modelată în fel și chip? Și cu Bunul Dumnezeu cum rămâne? Darwin își mai găsește locul în acest univers actual, în care apartenența de sex devine opțională? Și aflăm că o rusoaică a făcut vreo 60 de copii. Asta da Mamă Eroină, ce să spui! Taci. Iar. Citim. Și mai aflăm ceva și despre mafie, vitamine, efectul cofeinei, Rasputin, ei, da, Rusia, cu problemele ei de ieri și de azi, expansiunea Bantu, comerțul transatlantic de sclavi – o perioadă sinistră din trecut, ce se vrea asumată azi –, ca și efectele ciumei și ale cunoașterii cognitive, pandemia din 1918 și dezvoltarea avioanelor Concorde (ieșite din uz azi, întreținerea lor costa prea mult), schimbările climatice, cu consecințele ei greu de evaluat pe termen mediu și lung. Efectul cofeinei asupra creierului produce necazuri ca și nicotina. Nici nu beau cafea – prefer de departe un cea bun –, nici nu fumez. Cei din jur fac, fiecare, ce vor. De opiu și droguri ce să mai adaug după ce ni se livrează povești care par ficțiuni. Nu sunt. Autorul nu inventează nimic. Nimic nu este întâmplător pe această lume, în care, cu o expresie de pe vremea bunicilor, unde dai și unde crapă. Traversăm toată istoria Europei și vedem cum suntem legați de ADN și de varii coduri genetice, că pământul se încălzește și datorită activității umane, alimentației rapide, furnizării de calorii; proliferarea reacțiilor alergice merge mână-n mână cu epuizarea resurselor naturale și cu excesul de poluare care face ravagii la nivel global, dar și individual.

Recapitulând. Bibliografia atașată este uriașă și poate oferi noi piste de lectură, implicit cunoaștere. Indicele din coada cărții, care se deschide cu aborigen și acetilcolină (un neurotransmițător) și se încheie cu zahăr, Zika – o boală infecțioasă, ca Ebola – și, brrr, zona zoster, exprimă vastitatea informației și multitudinea domeniilor acroșate în corpul lucrării, rezumând impresiile disparate ale unei lecturi altfel concentrate. Suntem angrenați într-o călătorie despre cum s-au întrețesut abilitățile și limitele biologice ale omului cu dezvoltarea și descoperirea corpului uman. De aici se leagă între ele suficiente istorii, mari și mici, cu boli endemice și calamități, care au dus la mari mutații istorice.
O carte de citit pe îndelete. Cap-coadă.