LiteraBlog Citește un fragment în avanpremieră din „Ultimul mesaj” de Laura Dave

Citește un fragment în avanpremieră din „Ultimul mesaj” de Laura Dave

Romanul Ultimul mesaj de Laura Dave a apărut la Editura Litera în colecția „Buzz Books”, fiind  un captivant roman de investigație, cu amețitoare răsturnări de situație, ce sochează prin întorsătura emoționantă de la final.

Înainte de a dispărea, Owen Michaels îi trimite soției un bilet în care scrie doar atât: „Protejeaz-o“. În ciuda confuziei și a temerilor ei, Hannah Hall știe exact la cine se referă biletul – la fiica de șaisprezece ani a lui Owen, Bailey, care și-a pierdut de mică mama într-un accident tragic. Bailey, adolescenta care nu vrea să aibă nimic de-a face cu soția tatălui său. În vreme ce apelurile tot mai disperate către Owen rămân fără răspuns, iar șeful soțului ei este arestat de FBI, Hannah află că Owen nu este cine credea ea. Și că Bailey ar putea deține cheia către adevărata identitate a acestuia și către adevăratul motiv al dispariției lui.

Pe măsură ce pun cap la cap elemente legate de trecutul lui Owen, Hannah și Bailey își dau seama că au început să construiască un nou viitor, pe care nici una dintre ele nu l-ar fi putut anticipa.

Citește un fragment în avanpremieră, în traducere din limba engleză de Mihaela Serea

Vezi mereu scena asta la televizor. O bătaie la ușa din față. De partea cealaltă, cineva așteaptă să‑ți dea vestea care schimbă totul. La televizor, de obicei e un polițist sau un pompier, poate un militar. Dar când deschid ușa – când aflu că totul e pe cale să se schim­be pentru mine –, mesagerul nu este un polițist sau un agent federal cu pantaloni la dungă. Este o fată de doisprezece ani, în echipament de fotbal. Cu jambiere și tot tacâmul.

– Doamna Michaels? zice.

Am ezitat înainte de a răspunde, așa cum fac de multe ori când mă întreabă cineva dacă eu sunt doam­na Michaels. Sunt și nu sunt. Nu mi‑am schimbat nu­mele. Am fost Hannah Hall în cei treizeci și opt de ani dinainte de a‑l întâlni pe Owen și n‑am văzut nici un motiv să devin altcineva după aceea. Dar eu și Owen suntem căsătoriți de mai bine de un an. Și, în timpul acesta, am învățat să nu corectez oamenii în nici un fel. Pentru că ceea ce vor ei de fapt să știe este dacă sunt soția lui Owen.

Cu siguranță, asta vrea să știe fata de doisprezece ani, ceea ce mă face să explic de ce eram așa de si­gură că are doisprezece ani, după ce mi‑am petrecut cea mai mare parte a vieții împărțind oamenii în două mari categorii: copii și adulți. Această schimbare a fost produsă în ultimul an și jumătate de către Bailey, fiica soțului meu, care are vârsta șocant de respingătoare de șaisprezece ani. Este rezultatul greșelii pe care am co­mis‑o când am întâlnit‑o pentru prima dată pe Bailey cea reținută și i‑am spus că pare mult mai tânără decât este. A fost cel mai rău lucru pe care puteam să‑l fac.

Sau poate al doilea pe listă. Cel mai rău lucru pro­babil că a fost încercarea mea de a drege busuiocul trântind o glumă despre cât mi‑aș fi dorit ca cineva să mă poată întineri. Din acel moment, Bailey aproape că nu mă poate suferi, chit că acum mi‑am învățat lecția și știu prea bine că nu e recomandat să te ții de glume de orice fel cu cineva care are șaisprezece ani. De fapt, cel mai bine e să încerci să nici nu vorbești prea mult.

Dar să revin la prietena mea de doisprezece ani care stă în pragul ușii, mutându‑și greutatea de pe o gheată murdară pe cealaltă.

– Domnul Michaels m‑a trimis să vă dau asta, a zis.

Apoi a întins mâna în care ținea o hârtie de corespondență galbenă, împăturită. Pe partea din față era scris HANNAH, cu scrisul de mână al lui Owen.

Îi iau hârtia, privind‑o în ochi.

– Scuză‑mă, zic. Nu prea înțeleg. Ești prietenă cu Bailey?

– Cine e Bailey?

Nu mă așteptam ca răspunsul să fie da. Este o pră­pastie între șaisprezece și doisprezece ani. Dar nu pot să pun lucrurile cap la cap. De ce nu m‑a sunat Owen pur și simplu? De ce a implicat‑o pe fata asta? Primul gând a fost că s‑a întâmplat ceva cu Bailey, și Owen n‑a putut să plece de lângă ea. Dar Bailey este acasă, evitându‑mă pe mine, ca de obicei, cu muzica ei zgo­motoasă (în programul de azi – Beautiful: The Carole King Musical) bubuind pe scări în jos și rulând în buclă, ca să‑mi aducă aminte că nu sunt bine‑venită în ca­mera ei.

– Scuză‑mă, sunt un pic nedumerită… unde l‑ai văzut?

– A trecut pe lângă mine pe hol, zice ea.

Pentru un moment, mă gândesc că e vorba despre holul nostru, adică spațiul din spatele meu. Dar n‑are nici un sens. Locuim într‑o casă plutitoare în golf, o locuință lacustră, cum i se spune, doar că e aici, în Sausalito, unde formăm o comunitate. Patru sute de asemenea case. Astea‑s casele plutitoare – numai gea­muri și priveliști. Trotuarul nostru e un doc; holul nos­tru e un living.

– Deci l‑ai văzut pe domnul Michaels la școală?

– Exact asta am spus, zice și se uită la mine gen „unde altundeva?“. Eu și Claire, prietena mea, ne du­ceam la antrenament. Și ne‑a rugat să ducem asta. Am zis că nu pot decât după antrenament și a zis că bine. Ne‑a dat adresa asta.

Mi‑a întins altă hârtie, ca dovadă.

− Ne‑a dat și douăzeci de dolari, mai spune, dar banii nu mi‑i arată. Avea telefonul stricat sau așa ceva și nu putea să dea de dumneavoastră. Nu știu, că mi‑a explicat din mers, practic.

– Deci… a spus el că are telefonul stricat?

– Altfel de unde era să știu?

Apoi telefonul ei sună – sau cred că e un telefon, până și‑l scoate de la brâu și văd că arată mai degrabă ca un pager high‑tech. Au revenit pagerele?

Musicalul lui Carole King. Pagere high‑tech. Un alt motiv pentru care probabil că Bailey n‑are răbdare cu mine. Există o întreagă lume a chestiilor pentru adolescenți despre care eu nu știu absolut nimic.

Litera2904.jpg
Credit foto: Cristina Venedict

CE SPUN CRITICII DESPRE ULTIMUL MESAJ

„Ultimul mesaj de Laura Dave este un thriller alert și sincer despre sacrificiile pe care le facem pentru cei pe care-i iubim cel mai mult.“ (Real Simple)

„N-o să vă vină să credeți că acesta este primul roman de suspans al Laurei, atât de incisiv și de bine scris este.“ (Book Reporter)

„Lejer și inteligent, în ciuda intrigii tensionate.“ (Vogue)

„Acaparator, antrenant și memorabil.“ (PopSugar)

Captivant.“ (Entertainment Weekly)

DESPRE LAURA DAVE

Laura Dave s-a născut pe 18 iulie 1977, la New York, și a crescut în Scarsdale, statul New York. A absolvit Universitatea din Pennsylvania în 1999, unde și-a obținut licența în limba și literatura engleză. Are un masterat în scriere creativă la Universitatea din Virginia. După încheierea studiilor, a lucrat ca jurnalist liber-profesionist pentru agenția de presă ESPN.

Laura Dave este autoarea romanelor Londra este cel mai frumos oraș din America (London Is the Best City in America, 2006), The Divorce Party (2008), The First Husband (2011), Eight Hundred Grapes (2015), Hello, Sunshine (2017), Ultimul mesaj (The Last Thing He Told Me, 2021). A publicat, de asemenea, proză și eseuri în The New York TimesThe New York ObserverRedbook și The Huffington Post.

Este căsătorită cu scenaristul Josh Singer, împreună cu care locuiește în Los Angeles.

Te-ar mai putea interesa și:

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PROFITĂ DE OFERTELE SPECIALE ȘI AFLĂ PRIMUL CARE SUNT NOUTĂȚILE

Vrei să fii la curent cu veștile literare? Îți vom putea trimite, cu acordul tău, emailuri cu noutățile editoriale, promoții, concursuri, evenimente, târguri de carte online și detalii despre oferta educațională. Te poți dezabona oricând printr-un simplu click. Mai multe detalii sunt disponibile pe pagina Politici de confidențialitate.