A.J.R. Waterston
Traducătoarea Valentina Georgescu despre seria „Școala animalelor magice” de Margit Auer
Copilul din mine a ocupat dintotdeauna un spațiu egal cu al adultului, în toată existența mea. Nu am încetat niciodată să citesc și literatură pentru copii. Nu am încetat niciodată să mă uit la desene animate. M-am considerat privilegiată când s-a născut fiul meu. Din toate motivele din lume. Iar unul dintre ele era că acum puteam să mă manifest ca un copil fără să mă considere cârcotașa lume deplasată. Acum puteam să mă joc cu fiul meu de-a ce voiam noi, cu toate animăluțele lui de pluș, care au căpătat pe rând nume, voci, personalități. Acum puteam să vorbim amândoi cu animalele de companie, cu toate necuvântătoarele (pentru unii) din ograda bunicilor și cu toate păsările din parc, și să ne imaginăm ce ne-ar fi răspuns ele, apoi să creăm povești drăgălașe de spus la culcare. Acum îi puteam citi cu voce tare și pe roluri, spre marele lui amuzament și spre marea bucurie a sufletului meu, din Emil Gârleanu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Elena Farago sau Gellu Naum. „Mi-e dor, mi-e dor de frații mei din Labrador…“ a devenit, în felul acesta, un fel de imn la noi în casă, la un moment dat.
Traducătorul Alexandru Cormoș, despre romanul „Lasă lumea în urmă” de Rumaan Alam
Dar micul băiețel a crescut. A devenit el însuși adult. Iar eu a trebuit să tăinuiesc din nou partea aceea din mine nesățioasă după drăgălășenia copilăriei și s-o hrănesc cu firimituri din aceasta doar rareori, dacă întâlneam prietene cu copii încă mici.
Școala animalelor magice a venit la mine chemată, parcă. A venit ca un balsam. Ca o licoare magică pe care am sorbit-o cu nesaț, cu fiecare volum în parte. S-a creat numaidecât o chimie cu cartea în sine, cu personajele ei și aventurile lor, cu autoarea însăși, pe atunci necunoscută mie. Iar după ce am avut ocazia să și discut cu Margit Auer în cadrul unui interviu prilejuit de LibFest, am fost ferm convinsă de îngemănarea spiritelor noastre pe insula comună a nesfârșitei înțelegeri a universului copilăriei.
PE SCURT, DESPRE MARGIT AUER
„Scrisul te face fericit.“ Acesta este mottoul fascinantei autoare germane de carte pentru copii Margit Auer. O autoare care scrie cum respiră, natural, fără efort, pentru că scrisul este pentru ea ca aerul: vital. Pentru ea nu există alt lucru mai frumos ca evadarea în universuri magice pe care să le populeze cu noi personaje.
Margit Auer a profesat mult timp ca jurnalist pentru renumite publicații germane. Au fost ani turbulenți, dar și plini de nespuse bucurii. Au fost anii în care a muncit cu dăruire, istovitor, dar și anii în care și-a întâlnit bărbatul-pereche și în care a întemeiat cu el o familie. Au venit apoi copiii, iar viața i s-a schimbat complet. Copiii i-au schimbat-o. De la copiii ei a venit ideea schimbării macazului către scrisul creativ, către lumea literaturii pentru copii. A urmat un drum anevoios până să-i fie recunoscut și acceptat talentul. Dar Margit nu a renunțat. A crezut în mottoul ei. A scris și iar a scris, a îndurat nenumărate refuzuri, a trecut peste nenumărate descumpăniri și dorințe de renunțare, și toată răbdarea ei a fost, în cele din urmă, răsplătită cu o idee genială, venită, cum altfel, tot de la copiii ei. „… Eram într-o excursie la munte,“ a povestit Margit în interviul pentru LibFest, „iar după fiul meu mijlociu s-a tot ținut o pisică maidaneză. El a vorbit tot timpul cu ea, iar eu am fost emoționată și mi-am zis: «Ia uite, se înțeleg! Vali cunoaște limba pisiceasc㻓. Când a trebuit să plecăm acasă, a fost o despărțire tristă, au trebuit să-și ia rămas-bun… Apoi ne-am luat acasă o pisică, și așa a început totul. Drumul nu era deloc ascuns. Eu, când văd așa ceva, îmi spun: „Uau, n-ar fi minunat dacă pisica ar putea răspunde? Poate chiar și animalele voastre de pluș?“ Sau când un copil iese cu câinele lui la plimbare, și atunci ai impresia că cei doi comunică, iar câinele înțelege și știe cum îi merge copilului, poate este vesel, poate, trist, poate are nevoie de consolare. Eu observ astfel de lucruri și ele îmi aprind imaginația, îmi vin tot felul de idei, și apoi îmi spun că ar putea fi amuzant să fac din asta o poveste. Și uite-așa, am început, pentru că exact atunci găsești o temă, când ai o mulțime de idei, atunci funcționează.“
Da, așa a început totul. În 2013. Între timp, Școala animalelor magice a ajuns în Germania la un tiraj de peste 7 milioane de exemplare, a fost tradusă în peste 20 de limbi, a fost ecranizată, iar filmul a avut premiera în Germania pe 14 octombrie 2021. La Editura Litera, seria se află deja la volumul 7.
Traducătoarea Justina Bandol despre „Acolo unde lumea se sfârșește” de Geraldine McCaughrean
Seria Școala animalelor magice a făcut-o pe Margit Auer cunoscută pentru milioane de cititori din lumea întreagă. Fiecare nou volum este așteptat cu mare nerăbdare de copii și de părinții lor deopotrivă. Oriunde merge, Margit este întâmpinată cu mult entuziasm de copiii care se regăsesc în poveștile ei sau cărora poveștile ei le-au făcut mult bine, ajutându-i, asemenea personajelor lui Margit, să treacă peste momentele dificile din viață.
DESPRE SERIA DE CĂRȚI PENTRU COPII ȘCOALA ANIMALELOR MAGICE DE MARGIT AUER
Școala Winterstein este o școală absolut normală de undeva din Germania. Sau de oriunde. Dar această școală ascunde un mare secret. Aici există o clasă anume, cu 24 de copii – douăsprezece fete și doisprezece băieți –, a căror învățătoare este Miss Mary Cornfield, o doamnă extravagantă în port și comportament, dar și deosebit de înțelegătoare și de prietenoasă cu elevii ei, venită tocmai din Scoția. Chiar dacă este un pic cam exigentă uneori, ea vrea doar binele elevilor. Și știe cu exactitate care dintre ei are nevoie de ajutor.
Miss Mary Cornfield este absolut convinsă de un lucru: „Lumea este plină de mistere și secrete“. Copiii din clasa ei ajung curând să înțeleagă sensul acestor cuvinte. Norocoșii copii vor avea șansa să primească pe rând cel mai bun prieten din lume: un animal magic. Un animal care poate vorbi!
În primul volum, care corespunde cu începutul anului școlar și cu mutarea unei fetițe roșcovane, Ida, pe Aleea Teilor dintr-un orășel oarecare din Germania – sau de oriunde –, timidul Benni va primi o țestoasă simpatică, bătrână și înțeleaptă pe nume Henrietta, isteața Ida însăși, un vulpoi la fel de isteț, de descurcăreț și de roșcat pe nume Rabbat, iar Jo, frumosul clasei, cel care consideră toate fetele drăguțe și pe care îl plac toate fetele, îl va primi pe pinguinul Iuri, la fel de grijuliu ca și el cu felul în care arată. Cu fiecare nou volum, rând pe rând, câte doi sau câte trei, toți cei 24 de copii din clasa lui Miss Cornfield de la Școala Winterstein vor primi animalele magice potrivite și vor trece alături de ele prin nebănuite aventuri.
Dar cine caută, cine găsește și aduce aceste animale magice? Nimeni altul decât domnul Mortimer Morrison, proprietarul misteriosului magazin Magic Pet, aflat în Intrarea Turnului din același orășel, și al unui autobuz rablagit, cu care colindă lumea largă și care se strică atunci când ți-e lumea mai dragă. Norocosului copil căruia îi vine rândul să primească un animal magic i se trimite mai întâi, într-un mod absolut bizar și surprinzător, un mesaj de informare. Urmează febrila așteptare a zilei celei mari, când, în liniștea uneia dintre ore, la ușa clasei se aude cioc, cioc, cioc!, iar în clasă intră un bărbat cu un fulgarin cenușiu, o pălărie pleoștită pe cap și o coțofană năzdrăvană, Pinkie – magică și ea, se-nțelege – pe umăr. Este domnul Morrison, care aduce animalul magic ales special pentru a ajuta un anume copil să treacă printr-o cumpănă a vieții lui din acel moment, fie că este vorba de un examen de înot, iar lui îi este frică de apă, fie că părinții au divorțat, iar el se crede vinovat pentru asta, fie că urmează un test la matematică, iar el nu înțelege deloc șirurile acelea nesfârșite de socoteli. După predarea animalului magic, copiii rostesc un jurământ anume, și astfel se încheie toată această minunată sărbătoare.
Poveștile nu sunt niciodată simple, liniare, monotone. Au tot felul de răsturnări de situație, sunt pline de neprevăzut, iar copiii sunt ținuți curioși și nerăbdători să descopere ce se află pe fila următoare. Uneori, în paginile cărților se desfășoară adevărate drame, alteori, copiii descoperă fiorul unui autentic roman polițist de calitate, în care deznodământul este întotdeauna surprinzător. Dar un lucru este comun pentru toate volumele: aventurile au un final fericit. Animalele magice își fac datoria, ajutându-i pe copiii la ananghie să iasă cu bine la liman.
Demn de remarcat este faptul că fiecare volum al seriei este bogat și elocvent ilustrat. Margit Auer are o colaborare rodnică și frumoasă cu talentata ilustratoare Nina Dullek. Datorită ei, copiii au o idee clară despre înfățișarea tuturor personajelor, reușind, astfel, să relaționeze mai bine cu ele și, de ce nu, să își aleagă personajele preferate.
DE CE AȘ CUMPĂRA ȘI CITI COPILULUI MEU ȘCOALA ANIMALELOR MAGICE
Pentru că în aceste vremuri derutante, în care ne maturizăm prea repede și prea dur, în care mintea ne este prea tehnică, prea exactă și sufletul, de multe ori, prea rece, avem nevoie de magie. Iar Margit Auer reușește să o construiască într-un chip seducător în această serie de cărți pentru copii.
Nu știu dacă am reușit, prin rândurile de mai sus, să stârnesc curiozitatea cititorilor pentru descoperirea universului inventat de Margit Auer la Școala Winterstein dintr-un orășel oarecare, ce poate fi oriunde în lumea asta, dacă vrem. Dar un lucru știu cu certitudine: traducând aceste povești, am avut parte de o mult dorită evadare într-o lume paralelă, mult mai luminoasă, mai frumoasă și mai fericită. Și am avut ocazia întoarcerii, de fiecare dată când m-am așezat la masa de lucru, în lumea frumoasei mele copilării și în cea a fiului meu, de ambele fiindu-mi întotdeauna dor. Asta este ceea ce pot promite cu certitudine că va face Școala animalelor magice a lui Margit Auer atunci când o veți citi împreună cu copiii voștri, în magicele, neprețuitele momente împreună.
Despre Valentina Georgescu
Născută în august 1967 la Medgidia, și-a petrecut prima parte a vieții în cochetul oraș de la porțile Deltei Dunării, Tulcea, și vacanțele în locul pe care l-a considerat întotdeauna un adevărat Paradis, casa bunicilor de undeva din Dobrogea.
Absolventă a Facultății de limbi străine din cadrul Universității București. Absolventă a Volkshochschule din München, capitala fermecătoarei Bavarii, unde și-a petrecut șase ani din viață.
Fost redactor șef al publicației BBC Good Food. Traducător pentru Editura Litera din anul 2009, cu aproape 90 de titluri traduse până în prezent, din diverse domenii.
Stăpânește limbile engleză, franceză și germană și încearcă în prezent să învețe neerlandeza. Pasionată de literatură, istorie, film, teatru, dar și de gastronomie, natură și călătorii.
