„Eliberarea copilului interior“ sau cum să vindecăm trecutul ca să fim fericiți în prezent

Convingerea îndelungată că sunt lipsit de valoare ridică ziduri groase.

Cu cât mai mult te apropii de mine, cu atât mai dur e posibil să ripostez.

E irațional, dar, în pofida a ceea ce spun cărțile despre om, deseori sunt irațional.

Mă împotrivesc însuși lucrului pe care mi-l doresc.

Dar mi se spune că dragostea e mai puternică decât zidurile, iar asta e speranța mea.

Te rog, încearcă să dărâmi acele ziduri cu mâini ferme, dar pline de blândețe, pentru că un copil e foarte sensibil.

Poate te întrebi cine sunt eu?

Sunt cineva pe care-l cunoști foarte bine.

Sunt fiecare bărbat care îți iese în cale

Și fiecare femeie pe care o întâlnești

Acest fragment face parte dintr-un poem de Charles C. Finn, folosit pentru ilustrarea conflictului dintre sinele autentic și sinele fals, în bestsellerul Eliberarea copilului interior, scris de Charles L. Whitfield, pionier în vindecarea traumelor și unul dintre primii psihologi care abordează conceptul de „copil interior“.

Cartea, scrisă în 1986 și revizuită ulterior, reprezintă un ghid extrem de concis și practic asupra procesului de identificare și vindecare a traumelor din copilărie care blochează exprimarea sinelui autentic, caracterizat prin sinceritate, spontaneitate, afectivitate, capacitate de a exprima emoții, empatie. Cei mai mulți dintre oameni, adică în jur de 80-85%, blochează în mod inconștient adevăratul sine, denumit și „copil interior“, în favoarea unui sine fals, construit din nevoia de protecție, de conformare la ceea ce se presupune că vor alții de la ei. Astfel, se ajunge la a trăi sub o mască, într-un sine fals, caracterizat de închidere, agresivitate, impresia de putere și stăpânire de sine și alte constructe de aparență, ceea ce nu face decât să îi îndepărteze pe oameni și mai mult de natura lor autentică.

Copilul interior este expresiv, asertiv și creativ

El este jucăuș și matur în același timp, trăiește viața cu deschidere și curiozitate, asumându-și toate emoțiile cu care se confruntă, inclusiv cele de furie, tristețe sau dezamăgire. Sinele real, autentic, trăiește în armonie cu Universul și se poate manifesta oricând. Din păcate, însă, majoritatea îl manifestă doar în jur de 15 minute pe zi, în rest locul este cedat sinelui fals, preocupat de aparențe și apărare.

Cartea începe cu o scurtă analiză, un set de întrebări de autocunoaștere, care îi ajută pe cititori să facă o analiză a modului de raportare la copilul interior. Aflăm apoi caracteristicile sinelui autentic și ale sineului fals, precum și care sunt cele mai stringente nevoi umane, în funcție de îndeplinirea cărora se dezvoltă și sinele. Îndeplinirea cât mai sănătoasă și completă a nevoilor din principalele 20 de arii ale evoluției umane determină felul în care oamenii ajung să se raporteze la sine, dar și la ceilalți și la viață. Toate aceste nevoi sunt strâns legate de modul în care am fost crescuți, de câtă securitate am simțit în copilărie, câtă dragoste am primit, cum ne-au fost validate sentimentele și ce credințe ne-am format despre noi. În funcție de mediul parental și dinamica sa, are loc și creșterea sau inhibarea copilului interior. Principalii factori parentali asociați cu o dinamică nesănătoasă în copilărie sunt alcoolismul, dependența de alte substanțe, codependență, boli mintale cronice și disfuncții fizice, rigiditate extremă exprimată prin pedepse, privare de afecțiune, perfecționism, sentiment de inadecvare și mai multe tipuri de abuz – fizic, sexual, verbal, emoțional.

Toate aceste disfuncționalități sunt descrise pe larg, astfel încât cititorii pot face o introspecție în copilărie, pentru a-și crea, prin autoanaliză, o imagine cât mai clară asupra modului în care le-au fost împlinite nevoile și cum acest lucru și-a pus amprenta asupra sinelui format.

Rușinea sau stima de sine joacă un rol major în reprimarea copilului interior și se formează în special în urma mesajelor negative pe care le primesc copiii care cresc în familii disfuncționale. În mod paradoxal, chiar dacă modelul de comunicare din familie este unul defectuos, membrii ei sunt conectați la un nivel profund, ceea ce creează un sentiment de loialitate, ce face și mai dificilă formarea și mai ales dezvăluirea sinelui autentic. Atunci când acționăm din măști, se creează un mecanism de apărare care ne împiedică să simțim rușinea, dar și orice altă emoție, fie ea pozitivă sau negativă.

Whitfield dedică a doua parte a cărții procesului de vindecare a copilului interior și redescoperire a sinelui autentic. Acesta cuprinde patru pași: să descoperim și să începem să devenim copilul interior, să ne identificăm nevoile fizice, emoționale și spirituale și să practicăm împlinirea lor alături de persoane care ne susțin, să identificăm, să retrăim și să jelim suferințele provocate de pierderi sau traume nerezolvate și să identificăm problemele fundamentale pe care le avem și să lucrăm permanent la ele. De regulă, vindecarea copilului interior are loc în mod circular, iar procesele decurg unul din altul și se determină reciproc.

Vindecarea nu se produce imediat

De multe ori există momente și etape lungi de regres, iar unii abandonează și se retrag în sinele fals, de frica emoțiilor pe care le trăiesc și a suferinței care vine cu ele. De aceea, este foarte important ca acest proces să nu se desfășoare pe cont propriu, ci să existe o rețea de sprijin, un terapeut, consilier sau cineva care să ne ghideze și să ne susțină, în special în momentele dificile.

Identificarea și trăirea emoțiilor joacă un rol crucial în procesul de vindecare, de aceea Whitfield dedică trei capitole modului în care putem ajunge să ne accesăm emoțiile, să nu mai fugim de ele, ci să le punem în slujba regăsirii sinelui real. Parte a procesului este reprezentată de doliu, adică conștientizarea și „jelirea“ pierderilor suferite de-a lungul copilăriei traumatizante, atunci când s-a produs negarea și ascunderea copilului interior. Sunt expuse diferite tehnici și metode, de la cele mai simple – respirații, afirmații, meditație și rugăciune – până la unele mai complexe: terapie individuală și de grup, psihodramă, hipnoză, care, folosite simultan sau alternativ, contribuie semnificativ la vindecarea eului rănit.

Citește un fragment în avanpremieră din “Eliberarea copilului interior”, de Charles L. Whitfield

Eliberarea copilului interior este presărată cu exemple elocvente, persoane provenite din familii disfuncționale, în care predominau alcoolismul, abuzul, violențele și care au reușit, prin procese terapeutice, să se vindece și să acceadă la sinele lor real, autentic. Miza finală este dobândirea seninătății, a unui sentiment de a fi complet, de a-ți regăsi sensul și a avea certitudinea că, dacă acționezi din cine ești cu adevărat, ești în siguranță și te poți bucura de viață așa cum este ea.

Cartea lui Charles L. Whitfield, vândută în peste un milion de exemplare la nivel mondial, nu este destinată doar persoanelor crescute în familii abuzatoare, în care au existat probleme cu alcoolul sau violența. Acestea sunt cazuri extreme, dar, pentru că cercetările arată că doar 15%, maximum 20% dintre oameni au parte de o copilărie securizantă, Eliberarea copilului interior este o lectură utilă oricui dorește să se cunoască mai bine, să afle ce anume i-a lipsit în construirea unei identități sănătoase și să evolueze spre o versiune autentică și împlinitoare.   

DESPRE CHARLES L WHITFIELD

Charles L. Whitfield (1938–2021) a fost medic, psihoterapeut și expert de renume internațional în boli mintale, probleme comportamentale și recuperarea după traume. S-a specializat în tratarea persoanelor care suferă de alcoolism sau de alte dependențe și a adulților proveniți din familii disfuncționale. A fondat Asociația Națională pentru Copiii cu Părinți Alcoolici, iar între 1978 și 2003 a lucrat la Institutul de Studii asupra Alcoolului și Stupefiantelor de la Universitatea Rutgers. A susținut conferințe pe tot cuprinsul Statelor Unite și a publicat numeroase cărți, dintre care amintim: Co-Dependence: Healing the Human Condition (Codependența. Vindecarea condiției umane), Memory and Abuse: Remembering and Healing the Wounds of Trauma (Memorie și abuz. Rememorarea și vindecarea traumelor), The Truth about Depression: Choices for Healing (Adevărul despre depresie. Metode de vindecare).

DESPRE IOANA MARINESCU

Ioana are 41 de ani, reușește să îmbine perfect rolul de mamă cu cel de femeie și se află în permanență în căutarea de forme prin care să își exprime creativitatea.

La bază este om de comunicare și PR, a lucrat în corporație până când a simțit că nu se mai regăsește în lumea rigidă de acolo, iar în 2012 a luat drumul florilor și a devenit designer floral acreditat.

Cuvintele scrise au reprezentat dintotdeauna o formă naturală de exprimare pentru Ioana, așa că în 2015 a luat ființă blogul său, cunoscut atunci drept pisicapesarma.ro.  În paralel, a lucrat ca și creator de conținut independent.

Între timp, viața sa personală a suferit schimbări majore, care s-au reflectat pe toate celelalte paliere. Astfel, în 2020, blogul a devenit ioanamarinescusima.ro, iar ea s-a acreditat ca și consilier de dezvoltare personală și a urmat cursuri de coaching și multiple terapii alternative.

Toate aceste skill-uri deprinse în urma cursurilor, reușește să le folosească  în practica de zi cu zi, dar și în practica alături de clienții pe care îi ajută să își regăsească puterea interioară și bucuria de a trăi. Preferă să aplice fie metodele clasice de consiliere, fie metoda proprie, care îmbină consilierea și coachingul cu designul floral și semnificația florilor.

În prezent, împletește activitățile de coaching și dezvoltare personală cu cele de scris și predat, pentru că susține și cursuri de scriere creativă pentru copii, dar și ateliere florale pentru copii și adulți.

Ioana consideră că fiecare zi este un dar, față de care “avem datoria”, cel puțin raportându-ne la noi înșine, să ne bucurăm, așa cum și după orice furtună apare soarele și din orice experiență avem ce învăța pentru a deveni mai buni și mai împăcați cu noi.