Amintiri din copilărie rămâne primul titlu pe care îl asociem cu numele scriitorului Ion Creangă. Aparținând genului memorialistic, Amintirile sunt structurate în capitole separate scrise între anii 1881 și 1888. După validarea valorii textului în cadrul cenaclului literar „Junimea“, a urmat publicarea primelor trei părți în revista Convorbiri literare, ultima parte, neterminată, urmând să fie publicată după moartea autorului. Amintirile lui Creangă, scrise într-o limbă abundând de regionalisme, plină de metafore și de aluzii când comice, când poetice, alternează realismul comic rural cu confesiunea emoționantă. Poveștile valorifică teme populare fantastice, dar sunt personalizate cu stilul mucalit, inconfundabil al lui Creangă. Povestirile, pe de altă parte, au un caracter didactic, sunt adevărate pilde și ating subiecte mai importante și mai profunde decât ar părea la prima vedere.

Creangă fixează o dată pentru totdeauna textul, făcând imposibilă o altă ediţie, improvizată. Totul e aşa de meticulos studiat într-un text definitiv, încât din acest punct de vedere basmul a ieşit din circuitul folcloric şi a devenit opera lui Creangă. O schimbare oricât de mică a construcţiei dăunează întregului, şi n-am mai avea de-a face cu un basm de Creangă traductibil şi lizibil oriunde şi oricând. G. Călinescu