Citește un fragment în avanpremieră din „Doamna de onoare. În umbra Coroanei britanice”, de Anne Glenconner

Doamna de onoare. În umbra Coroanei britanice, de Anne Glenconner este noua apariție editorială Litera, colecția Biografii. Cartea este disponibilă în librăriile din țară și pe litera.ro

Viața remarcabilă a uneia dintre doamnele de onoare ale prințesei Margaret, care a fost și domnișoară de onoare la încoronarea reginei. Anne Glenconner ne dezvăluie evenimente reale de la baza serialului The Crown, dar și viața sa plină de drame, tragedii și curaj, cu inteligența minunată și reziliența extraordinară care o definesc.

Anne Glenconner s-a aflat lângă familia regală încă din copilărie, când a cunoscut-o și s-a împrietenit cu viitoarea regină Elisabeta a II-a și cu sora ei, prințesa Margaret. Deși era primul copil al celui de-al cincilea conte de Leicester, care controla una dintre cele mai mari proprietăți funciare din Anglia, a fost considerată „cea mai mare dezamăgire“ și incapabilă de a fi moștenitor doar pentru că nu se născuse băiat. De atunci a avut nevoie de toată rezistența ei pentru a supraviețui vieții de curte cu simțul umorului intact. Martor unic al momentelor marcante din istoria regală, domnișoară de onoare la încoronarea reginei Elisabeta și doamnă de onoare a prințesei Margaret până la moartea acesteia din urmă în 2002, viața sa a cuprins drame și tragedii extraordinare. În Doamna de onoare ea va împărtăși multe povești din anturajul familiei regale britanice din perioada în care a fost confidentă și cea mai apropiată prietenă a prințesei Margaret, precum și propria bătălie pentru supraviețuire: prima ei logodnă anulată din cauza „sângelui nebun“; căsnicia ei de 54 de ani cu volatilul și infidelul Colin Tennant, lord Glenconner, care și-a lăsat averea unui fost servitor; moartea la maturitate a doi dintre fiii ei; un al treilea fiu pe care l-a readus la viață dintr-o comă de șase luni în urma unui îngrozitor accident de motocicletă. Cu toate acestea, Anne a continuat, călătorind prin lume cu familia regală, vizitând inclusiv Casa Albă și dezvoltând insula Mustique ca un refugiu sigur pentru cei celebri și bogați – Mick Jagger, David Bowie, Raquel Welch și mulți alți politicieni, aristocrați și celebrități. Cu o perspectivă fără precedent asupra familiei regale, Doamna de onoare este o poveste personală spirituală, sinceră, dramatică, uneori sfâșietoare, care surprinde viața într-o cușcă de aur pentru o femeie fără moștenire.

CITEȘTE UN FRAGMENT ÎN TRADUCERE DE DIANA CIORNENSCHI

„Într-o dimineață de la începutul lui 2019, pe când mă aflam în apartamentul meu din Londra, a sunat telefonul.

„Alo?“

„Lady Glenconner? Sunt Helena Bonham Carter.“

Nu mi se întâmplă în fiecare zi să mă sune un star de film de la Hollywood, chiar dacă așteptam telefonul ei. Când producătorii serialului de succes Coroana (The Crown) de pe Netflix m-au contactat, spunându-mi că urma să fiu interpretată de Nancy Carroll în cel de-al treilea sezon și că Helena Bonham Carter fusese aleasă să o interpreteze pe prințesa Margaret, am fost încântată. Întrebată fiind dacă mi-ar plăcea să le cunosc, astfel încât să-și poată face o imagine cât mai corectă asupra prieteniei mele cu prințesa Margaret, am spus că nu ar fi nici o problemă.

Nancy Carroll a venit să bem ceaiul împreună și am stat pe fotolii în salonul meu, vorbind. Conversația a fost una suprarealistă, pe măsură ce am devenit extrem de conștientă de propria persoană, dându-mi seama că Nancy Carroll probabil analiza felul meu de a fi.

Câteva zile mai târziu, în timp ce vorbeam la telefon cu Helena, am invitat-o și pe ea la ceai. Nu doar că o admir ca actriță, dar întâmplarea face să fie verișoara răposatului meu soț, Colin Tennant, tatăl ei ajutându-mă când unul dintre fiii mei a avut un accident de motocicletă în anii 1980.

În momentul în care Helena a intrat pe ușă, mi-am dat seama de asemănarea dintre ea și prințesa Margaret: are înălțimea și statura potrivite și, cu toate că ochii ei nu sunt albaștri, există o sclipire asemănătoare de inteligență ștrengărească în privirea sa.

Ne-am așezat împreună în salon și i-am turnat ceai. Și-a scos carnețelul, unde notase nenumărate întrebări în scopul de a o înțelege cât mai bine pe prințesă și de a se ridica „la înălțimea așteptărilor“, mi-a explicat.

Multe dintre întrebările ei erau legate de manierisme. Când m-a întrebat cum obișnuia să fumeze prințesa, i-am descris gestul ca pe un soi de ceremonial al ceaiului japonez: scoaterea lungului ei portțigaret din geantă și punerea țigării, pe care întotdeauna o aprindea ea însăși, cu una dintre brichetele frumoase pe care le avea. Ura când alte persoane se ofereau să o aprindă pentru ea și, când vreun bărbat se apropia nerăbdător, făcea un gest scurt, dar clar, din mână, pentru a lăsa să se înțeleagă cum stăteau lucrurile.

Am observat că Helena și-a mișcat mâna într-un reflex aproape insesizabil, ca și când ar fi vrut să repete mișcarea pe care tocmai i-o descrisesem, înainte să continue discuția despre caracterul prințesei Margaret. Am încercat să-i surprind inteligența spontană – felul în care mereu vedea partea amuzantă a lucrurilor, fără a zăbovi prea mult asupra lor, atitudinea ei pozitivă și directă. Pe măsură ce vorbeam, descrierile păreau atât de vii, încât parcă prințesa Margaret s-ar fi aflat în cameră cu noi. Helena a ascultat totul cu foarte multă atenție, luând numeroase notițe. Am vorbit preț de trei ore, iar când a plecat, am fost convinsă că era persoana perfectă pentru acel rol.

Ambele actrițe mi-au trimis scrisori ca să îmi mulțumească pentru ajutor, iar Helena Bonham Carter și-a exprimat speranța că prințesa Margaret avea să fie o prietenă la fel de bună pentru ea pe cât fusese pentru mine. Asta a însemnat foarte mult pentru mine, iar faptul că eu și prințesa Margaret aveam să ne reîntâlnim pe ecrane era ceva ce mă umplea de nerăbdare. M-am surprins gândindu-mă la copilăria pe care o petrecuserăm împreună în Norfolk, la cei 30 de ani în care-i fusesem doamnă de onoare, la toate momentele când râseserăm împreună până la lacrimi și la toate suișurile și coborâșurile din viața noastră.

Mereu mi-a plăcut să spun povești, dar niciodată nu mi-a trecut prin minte să scriu o carte, înainte ca aceste două vizite să-mi trezească atât de multe amintiri. Făcând parte dintr-o generație în care am fost învățați să nu ne gândim la unele lucruri prea mult, să nu privim în urmă sau să punem întrebări, abia acum îmi dau seama cât de extraordinare au fost într-adevăr cele nouă decenii de viață pe care le-am trăit, pline de contraste extreme. M-am regăsit în foarte multe circumstanțe stranii, atât hilare, cât și îngrozitoare, iar multe mi se par, chiar și mie, de necrezut. Dar mă simt extrem de norocoasă pentru familia mea minunată și pentru viața pe care am dus-o.”

CE SPUN CRITICII DESPRE Doamna de onoare. În umbra Coroanei britanice

„Dacă nu rămâi cu gura căscată de cel puțin trei ori la fiecare capitol, nu ai acordat lecturii atenția cuvenită.“ The Sunday Times

„Povestea vieții lui lady Glenconner este o combinație de magie regală, tragedie personală și supraviețuire rezilientă. Cu umor, curaj și cu echilibru supranatural, ne spune în cele din urmă povestea vieții ei fascinante.“ Tina Brown

„N-am putut să o las din mână. Amuzantă și emoționantă – ca și cum ai privi printr-o gaură a cheii spre o lume acum dispărută.“ Rupert Everett

„Anne Glenconner a scris o carte de memorii remarcabilă, care conține, în sfârșit, un portret autentic al prințesei Margaret făcut de o persoană care a cunoscut-o bine. Dar această carte este și emoționantă, iar din paginile ei răzbat curajul și acceptarea cu bună dispoziție a demonilor și a tragediilor ei.“ Hugo Vickers

„O relatare captivantă a unei vieți trăite cu reziliență și cu grație.“ Daily Mail

„Blândă, înțeleaptă, nepretențioasă, dar, mai presus de orice, o sursă de inspirație.“ The Times

„O carte de memorii sinceră, spirituală și plină de stil.“ Financial Times

DESPRE Anne Glenconner

ANNE VERONICA (COKE) TENNANT, BARONEASĂ GLENCONNER, este fiica lui Thomas W.E. Coke, al cincilea conte de Leicester, și a lui Elizabeth Mary (Yorke) Tennant, contesa de Leicester.

Lady Glenconner a slujit ca domnișoară de onoare la încoronarea Elisabetei a II-a în 1953. A fost doamnă de onoare pentru sora reginei Elisabeta a II-a, prințesa Margaret, contesă de Snowdon, din 1971 până la moartea prințesei în 2002.

În 2019, memoriile lui lady Glenconner au fost publicate în Marea Britanie. Vorbind despre motivul publicării cărții, ea a spus: „M-am săturat ca oamenii să scrie lucruri atât de oribile despre prințesa Margaret“.