Citește un fragment în avanpremieră din „Noaptea în care a dispărut” de Lisa Jewell

Noaptea în care a dispărut de Lisa Jewell a apărut la Editura Litera în colecția „Buzz Books”. În acest volum, autoarea a construit o poveste năucitoare, plină de răsturnări de situație, care vă va ține cu sufletul la gură până la ultima pagină.

Într-o noapte frumoasă de vară, într-o cochetă suburbie englezească, o tânără dispare împreună cu iubitul ei, după o petrecere la conacul unei noi prietene de la colegiu.

Citește un fragment în avanpremieră din „Secrete întunecate” de Lisa Jewell

Un an mai târziu, o scriitoare se mută în casa de la marginea pădurii care o desparte de proprietatea în care s-au petrecut evenimentele. Cunoscută pe plan local sub numele Dark Place, pădurea este locul preferat de scriitoare pentru plimbările sale. În timpul unei asemenea plimbări, ea dă peste un indicator misterios pe care scrie „Sapă aici“.

Poate acesta să fie un indiciu spre întâmplările care au dus la dispariția tânărului cuplu? Și ce anume este îngropat în locul acesta bântuit?

Citește un fragment în traducere din limba engleză de Irina-Marina Borțoilisa

Bebelușul începe să mormăie. Kim stă nemișcată pe scaun și își ține răsuflarea. A durat toată seara să‑l pună la culcare. E vineri, o noapte înăbușitoare din toiul verii, și în mod normal ar fi în oraș cu priete­nele la ora asta. Unsprezece noaptea: ar fi la bar, unde ar comanda ultimul rând, s‑o țină până acasă. Dar în seara asta e în pantaloni de trening și un tricou, cu părul brunet strâns într‑un coc, cu lentilele de contact scoase, ochelarii la ochi și un pahar cu vin călduț pe măsuța de cafea pe care și l‑a turnat mai devreme, dar nu a apucat să‑l bea.

Reduce sonorul televizorului din telecomandă și as­cultă din nou.

Iată‑le, primele avanposturi timpurii ale plânsului, un fel de ciripit sec, de rău augur.

Lui Kim nu i‑au plăcut niciodată copiii mici. Ai ei i‑au plăcut destul de mult, dar a găsit primii ani difi­cili și nepotriviți pentru sensibilitățile ei. Din prima noapte când amândoi copiii ei au dormit neîntorși până dimineața, Kim a acordat o valoare foarte mare – poate disproporționat de mare – unei nopți neîntre­rupte. A făcut copiii de tânără și mai avea cu siguranță suficient timp și loc în inima ei pentru încă unul sau doi. Însă nu putea da piept cu perspectiva altor nopți nedormite. Ani de zile și‑a protejat somnul cu vigilență, cu ajutorul măștilor pentru dormit, și al dopurilor de urechi, și al spray‑urilor pentru pernă, și al sticlelor uriașe cu melatonină pe care i le aduce o prietenă din State.

Iar apoi, cu vreo douăsprezece luni în urmă, fiica ei adolescentă, Tallulah, a făcut un copil. Iar acum Kim este bunică la vârsta de treizeci și nouă de ani și are din nou un bebeluș plângăcios în casă, repede, i se pare, prea repede, după ce propriii copii au încetat să mai plângă.

În general, cu toate că s‑a întâmplat cu zece ani îna­inte ca ea să fie pregătită, nepotul ei i‑a adus binecu­vântare după binecuvântare. Numele lui e Noah și are părul brunet al lui Kim, ca amândoi copiii lui Kim (lui Kim nu i‑au plăcut niciodată decât bebelușii cu părul brunet; cei cu părul blond o sperie). Noah are ochi care oscilează între căprui și chihlimbarii în funcție de lu­mină și are picioare și brațe solide, cu cerculețe de gră­sime la încheieturi. Zâmbește și râde iute și îi place să se distreze singur, uneori chiar și câte o jumătate de oră o dată. Kim are grijă de el când Tallulah merge la cole­giu și uneori simte un junghi de panică în stomac când își dă seama că nu l‑a auzit scoțând nici un sunet de câteva minute. Se duce în grabă la scaunul lui înalt sau la leagăn, sau la colțul canapelei ca să verifice că încă este în viață și îl găsește cufundat în gânduri, întorcând paginile unei cărți din material textil.

Noah e un băiat visător. Însă nu‑i place să doarmă, iar pentru Kim acest lucru este îngrozitor de stresant.

În momentul de față, Tallulah și Noah locuiesc aici, cu Kim, împreună cu Zach, tatăl lui Noah. Noah doar­me între ei în patul dublu al lui Tallulah și Kim își pune dopurile de urechi și dă drumul la niște zgomot alb pe smartphone și în general e salvată de cacofonia nocturnă a nesomnului lui Noah.

Dar în seara asta, Zach a scos‑o pe Tallulah la ceea ce numesc ei o „seară la întâlnire“, care sună neobișnuit de matur pentru o pereche de tineri de nouăsprezece ani. S‑au dus chiar la pubul în care Kim ar sta în mod normal în seara asta. I‑a strecurat lui Zach o bancnotă de douăzeci de lire când ieșeau pe ușă și le‑a spus să se distreze. E prima dată când ies împreună ca un cuplu di­nainte să se fi născut Noah. S‑au despărțit când Tallulah era însărcinată și s‑au împăcat din nou în urmă cu vreo șase luni, când Zach a promis că va fi cel mai bun tată din lume. Și până acum, s‑a ținut de cuvânt.

Plânsul lui Noah s‑a întețit de‑a dreptul acum, iar Kim oftează și se ridică în picioare.

În același timp, telefonul îi vibrează că a primit un mesaj. Apasă pe el și îl citește.

Mama, e niște lume de la colegiu aici, ne‑au invitat să mergem la ei. Doar o oră sau așa. E OK? 🙂

Apoi, chiar în timp ce tastează un răspuns, urmează imediat alt mesaj.

Noah e OK?

Noah e bine, scrie ea. Un înger de copil. Du‑te și dis­trează‑te. Stai cât vrei. Te iubesc.

Kim urcă la etaj la pătuțul lui Noah, cu inima grea de perspectiva încă unei ore de legănat, și liniștit, și oftat, și șoptit în întuneric, în timp ce luna atârnă acolo pe cerul înmiresmat al verii, care încă mai păs­trează urme palide ale luminii din timpul zilei, iar casa scârțâie goală și alți oameni stau în puburi. Dar când se apropie de el, lumina lunii îi cade pe curbura obrazului și vede cum i se luminează ochii la vederea ei, îi aude răsuflarea cum se oprește o clipă, plină de ușurarea că a venit cineva și îi vede brațele cum se întind spre ea.

CE SPUN CRITICII DESPRE NOAPTEA ÎN CARE A DISPĂRUT

„Nimeni nu spune astfel de povești mai bine decât Lisa Jewell… Ea nu glumește, intră direct în subiect, antrenează personaje convingătoare, cu vieți interioare complexe, într-o intrigă de un suspans nebunesc de-a lungul câtorva sute de pagini, pentru ca apoi să creeze un final complet neașteptat. Îmi place la nebunie.“ (Lee Child)

„Lisa Jewell are talentul de a-și ține cititorii în tensiune, provocându-i constant să ghicească încotro se îndreaptă acțiunea… Dacă îți plac ghicitorile, această carte e pentru tine.“ (Booklist)

„Lisa Jewell este în forma ei maximă cu acest roman captivant, plin de suspans.“ (Publishers Weekly)

O carte pe zi: „Secrete întunecate” de Lisa Jewell

DESPRE HARRIET TYCE

Harriet Tyce s-a născut și a crescut la Edinburgh. A studiat literatura engleză la Oxford University, apoi dreptul la City University, după care a fost avocat de drept penal timp de aproape zece ani. Mai târziu, a început să scrie și a absolvit un masterat de scriere creativă (ficțiune polițistă) la University of East Anglia. A debutat în 2019 cu romanul Portocala sângerie (Blood Orange), urmat, în 2020, de Minciuni mortale (The Lies You Told). Locuiește în nordul Londrei, împreună cu soțul și copiii.

Citește un fragment în avanpremieră din „Vieți furate” de Jean Hanff Korelitz