Set Biografii (6 volume)

Setul Biografii conține 6 cărți:

• BENITO MUSSOLINI de Fortunato Minniti

Până în 1938, Mussolini a fost un personaj de primă mărime pe scena politică și în presa internaţională. După Pactul de la München a apărut în ochii lumii ca salvator al păcii, singurul în stare a-l ţine în frâu pe Hitler. Deși a călcat în picioare democraţia pentru a da o nouă ordine poporului italian, Mussolini le-a părut charismatic nu doar multor italieni, ci și unor oameni de stat liberal-de­mocraţi precum Churchill şi Roosevelt şi, mai înaintea lor, bolşevicului Lenin, cel care i-ar fi acuzat pe comuniştii italieni că au lăsat să le scape singurul socialist capabil să realizeze cu adevărat revoluţia. Mare interpret al artei de a poza, Mussolini a vrut – și a reușit – să își construiască un mit. Prizonier al acestei imagini proiectate pentru a trece dincolo de propriul timp şi pentru a intra în marea istorie, mitul Ducelui a degenerat împreună cu charisma lui politică. Legile rasiale, insurecţia antibur­gheză, războiul greşit, insuficienţa calităţilor de comandă, complexul de inferioritate în faţa lui Hitler au dezvăluit, toate, eşecul revoluţiei fasciste și, în plus, au subliniat şi inadecvarea totalitarismului său. Astfel, când vântul istoriei a început să sufle cu intensitatea unei furtuni, omul care militarizase politica a căzut ca un dictator banal în urma unei lovituri de palat pe care o subevaluase politic.

Cele 101 de fotografii alb-negru ce însoțesc textul documentează în imagini sugestive epoca și viața celui care a fost cunoscut ca il Duce.

• ADOLF HITLER de Hedwig Gusto

Probabil că doar Hristos se poate mândri cu un număr mai mare de biografii decât Hitler. Însă Adolf Hitler are un avantaj incontestabil: arhive cu amintiri și documente pe care birocrația celui de al Treilea Reich le-a adunat, iar Aliații le-au pus la loc sigur, una dintre puținele moșteniri în marea de moloz a Stunde Null, Ora Zero, din iunie 1945. Și totuși, istoria dictatorului încă suscită întrebarea care i-a îngrozit pe soldații americani când au deschis porțile la Auschwitz: cum s-a putut întâmpla? Nu este suficient să spunem că Hitler a încarnat latura aceea obscură care domină umanitatea de pe vremea lui Cain. La început, în zilele tragice din 1940, doar Anglia, deși îngenuncheată, apoi și Rusia și America au înțeles că rămânea doar lupta până la ultima picătură de sânge împotriva omulețului cu mustață: fiindcă întruchipa răul in istorie. Ce avea Hitler atât de deosebit încât să suscite atâta devotament față de rău? Sigur nu era doar un nebun, o marionetă în mâinile marii burghezii germane lacome de putere și de avere. El personifica acea ură antiburgheză și anticreștină care explică multe despre sângele vărsat de fascism și de comunism în secolul XX. Pentru generațiile de azi, crescute cu Star Wars, Hitler e un fel de Darth Vader, sinonim cu tirania, cu brutalitatea, cu cinismul.

Cele 90 de fotografii alb-negru care însoțesc textul documentează în imagini sugestive epoca și viața celui care a fost Führerul prin excelență.

• STALIN de Elena Dundovich

Cu excepţia lui Adolf Hitler, unui singur alt lider din secolul XX i s-a dat sumbrul privilegiu de a fi înfăţişat ca un demon, capabil prin forţa lui luciferică să modeleze o întreagă perioadă istorică: Iosif Vissarionovici Djugașvili, zis Stalin. Nimic nu trebuie să i se treacă lui Stalin cu vederea, nici milioanele de morţi supţi în înspăimântătoarea maşină a Gulagului, nici transformarea în sclavi nu doar a sovieticilor, ci și a popoarelor din estul Europei care au schimbat opresiunea nazistă cu cea comunistă, nici epurările antifasciştilor „nestalinişti“ care, totuşi, se luptau în Spania împotriva franchismului, nici colaborarea activă cu Hitler din 1939 până în iunie 1941, în cadrul unui acord care prevedea împărţirea unei bune părţi a Europei şi lupta pe viaţă şi pe moarte împotriva democraţiilor capitaliste, cu Marea Britanie în frunte. Nu poate fi trecută sub tăcere speciala înclinaţie paranoică spre a bănui pe toată lumea şi spre sindromul de trădare care a dat Terorii staliniste o caracteristică particulară, o trăsătură de neconfundat, așa cum ne-o arată unele mărturii terifiante ale celor care au văzut neagra tragedie și au putut povesti atmosfera lugubră de la Lubianka. Stalin a fost o întruchipare a răului în tentativa disperată de a salva presupusul „bine“ al comunismului.

Cele 96 de fotografii alb-negru care însoțesc textul documentează în imagini sugestive epoca și viața celui care a fost exact ceea ce îi spune porecla: Stalin – Omul de oțel.

• MAO ZEDONG de Enrico Fardella

Când a ales comunismul, Mao Zedong a avut două mari intuiţii politice. În primul rând, a înţeles că Revoluţia Chineză ar fi fost posibilă numai dacă partidul ar fi reuşit să mobilizeze masele de ţărani. Şi, în al doilea rând, a înţeles că războiul împotriva Partidului Naționalist cerea fan­tezie, abilitate, flexibilitate, isteţime vicleană. Capodoperele lui au fost Marşul cel Lung (12 000 de kilometri, 200 de confruntări armate, 80 000 de victime umane), micul stat comunist din Shaanxi şi marea mobilizare populară împotriva Gomindan între 1947 şi 1949. După proclamarea Republicii Populare Chineze pe 1 octombrie 1949, colectivizarea pământurilor deţinute de ţărani a pus economia în genunchi şi a produs un fel de catastrofă umanitară. Politica aşa-numită a celor „o sută de flori“, lansată de Mao pentru a obţine consensul intelectualilor, a pus în pericol puterea partidului şi a fost întreruptă dur. Marele Salt Înainte şi crearea Comunelor (organe centralizate de care depindeau activităţile agricole şi industriale a numeroase sate) au avut un eşec răsunător. La sfârşitul anilor 1950, pentru a-și recupera puterea pierdută, a avut ulti­ma „viziune“ și a declanşat Revoluţia Culturală, act suprem de cinism politic (între cincisprezece și douăzeci de milioane de morți), dar şi de fantezie romantică.

Cele 80 de fotografii alb-negru care însoțesc textul documentează în imagini sugestive epoca și viața celui care a fost supranumit Marele Cârmaci.

• ERNESTO CHE GUEVARA de Carlo Batà

Irlandez pe linie paternă şi basc pe linie maternă, argentinianul Ernesto Guevara a fost cetățean de prim rang al Cubei. În urma unui scurtcircuit mediatic, a devenit icoana mişcării contestatare studenţeşti, simbolul unei generaţii fascinate de frumuseţea şi de curajul său, erou romantic şi martir creştin. Nu mai contează dacă era într-adevăr bun, un „sfânt laic“ cum fusese numit, sau dacă mâinile îi erau pline de sânge, consecinţa inevitabilă a atâtor bătălii în care nu sufereau şi nu mureau doar „cei răi“. Era onest, simpatic, cult, exaltat, imposibil de ţinut în frâu. Îndrăzneţ până la autodistrugere, nebun şi sinucigaş, generos, fără să-i pese de sine, el însuşi primul îndrăgostit de legenda sa de erou, reprezenta inocenţa celui care crede într-o lume mai bună şi hotărârea celui care are convingerea că poate con­strui această lume cu propriile mâini şi cu armele. Imaginea lui Guevara a funcţionat ambivalent: erou simbol al luptătorilor din gherila urbană, dar şi al adepţilor nonviolenţei, înarmaţi doar cu chitare. Tată fugar a cinci copii, soţ a două soţii aflat mereu departe, mare jucător de şah. Ignorant înrăit al naturii umane, spunea: „Tot ce există va fi împărţit tuturor, nimeni nu va primi mai mult decât ceilalţi“. Afectuos cu copiii, spunea: „Singurii privilegiaţi în Cuba vor fi copiii“. Şi nu şi-a încălcat niciodată promisiunile, şi dansa tango, şi avea drept hobby fotografia.

Cele 80 de fotografii alb-negru care însoțesc textul documentează în imagini sugestive epoca și viața celui căruia i se spune, simplu și afectuos, Che.

• JOHN FITZGERALD KENNEDY de Marilena Gala

John Fitzgerald Kennedy a reprezentat un mit, dar și un exemplu pentru generația postbelică. Mulți americani, dar și europeni îl adorau pe acest tânăr cu părul mare, frumos, aristocrat, puternic, curajos, realist, plin de energie, în stare să își respecte angajamentele și cuvântul dat. Avea patruzeci și trei de ani când a intrat în funcție, dar amintea de entuziasmul unui tânăr de douăzeci. A fost cel mai tânăr președinte american din istorie, primul născut în secolul XX, primul catolic, primul atât de aproape de europeni. Când a fost asasinat la Dallas, Texas, pe 22 noiembrie 1963, în circumstanțe nici până astăzi pe deplin elucidate, la doar patruzeci și șase de ani, lumea a plâns – de furie, de dragoste, de frustrare. Focurile de armă trase de Oswald au ucis visuri ale americanilor, dat fiind că revoluția pentru drepturile civile ajunsese la apogeu. Au fost mulți cei care l-au regretat pe Kennedy. Acest idealist ciudat își pusese în gând să schimbe viața, istoria, lumea. Prin moartea lui, cum avea să spună istoricul Arthur M. Schlesinger, „am pierdut ceva vital, adică viziunea unei Americi ca republică umană, rațională, democrată, care colaborează cu celelalte state și instituții internaționale pentru a promova democrația, drepturile omului, pacea“.

Cele 80 de fotografii alb-negru care însoțesc textul documentează în imagini sugestive epoca și viața celui devenit mitul tuturor noilor generații – JFK.