Bedros Horasangian despre „Eroi ai istoriei“ de Will Durant

Cititul ca una din marile bucurii

După datele exterioare – dar și după o neașteptată asemănare fizică –, istoricul și, de ce nu? scriitorul american Will James Durant (1885–1981) face parte din generația bunicului meu. Nu interesează pe nimeni viața și destinul bunicului meu patern – tot Bedros, Petre adică –, care n-a apucat să trăiască și să se bucure de viață – veți vedea de ce spun toate acestea – precum acest istoric, filosof și, nu chiar pe urmă, vajnic povestitor. Nu știam nimic despre el, cum nu știu de altminteri despre multe și mulți. Recunosc că-mi place să citesc. Cititul ca una dintre marile bucurii a ceea ce numim viață. Oare în rai, printre îngeri se presupune, sau în iad, printre draci de tot felul, se poate citi ceva? Sau ne vom mulțumi doar cu ce primim pe net? Dincolo de anii trăiți – nu puțini –, și multele cărți citite, răsfoite – „Răsfoiți măcar o carte pe zi! Dacă nu aveți timp de citit, tot rămâne ceva…“, recomanda ciracilor săi păltinișeni (sau mai puțin) pe zi ce trece mai uitatul azi cărturar care a fost Constantin Noica – o mică placă de marmură pe un bloc din cartierul unde au locuit cândva și Paul Goma, și Nicolae Manolescu (care? care?), dincoace de timpul care rânduiește toate cele.

Răsfoind alene și citind pe sărite

Will Durant, descopăr răsfoind alene și citind pe sărite – du-te-vino, înainte–înapoi, mai ales că Eroi ai istoriei. O scurtă istorie a civilizației din vremurile străvechi până în zorii epocii moderne (Editura Litera, 2022, traducere din limba engleză de Irina Pricop) nu este un roman, ci un lung șir de povești, evenimente și întâmplări consumate de-a lungul mileniilor. Iar prin intermediul unor personalități se conturează istoria acestei planete și se marchează cam tot ce s-a petrecut cu omenirea din zorii civilizației – „Ce este civilizația?“ se întreabă retoric Will Durant în deschiderea cărții – până în vremea lui Shakespeare și Bacon (filosoful, altul decât pictorul care face furori în arta modernă a ultimului secol recent încheiat). Traseul în timp al acestui simpatic povestitor se încheie cu cei doi mai la deal menționați pentru că proiectata carte n-a apucat să fie terminată. Căci autorul a murit la 7 noiembrie 1981, la venerabila vârstă de 96 de ani. Cu puțin timp în urmă îi murise soția, lui i se ascunsese acest fapt, pentru că nici el nu era în prea bună formă fizică, din cauza unor probleme cardiace. Se pare însă că vestea rea a ajuns și la cel care scrisese doar 21 de capitole ale prezentei cărți, ultimele două rămânând în faza de schiță. Să mori de inimă rea și de supărare la aproape 100 de ani denotă mult caracter și dragoste de oameni. Lucru, se pare, pe zi ce trece mai mult de apreciat.

Citește și: Bedros Horasangian despre „Oamenii lui Putin. Cum a recuperat KGB-ul Rusia și apoi a atacat Occidentul”

Bref, eroii istoriei, pe care frumos îi croșetează Durant într-o lungă narațiune/construcție epică, sunt acele mari figuri fondatoare. De imperii, de fapte de arme și cultură, născători de idei geniale și, nu în ultimul rând, de religii care au modelat omenirea. De la chinezul Confucius și „India – de la Buddha la Indira Gandhi“, cum se numește capitolul trei –, „De la piramide la Akhenaton“ – acesta cine-o mai fi? nu vă spun, găsiți toate explicațiile în volum –, de la „Filosofia și poezia din Vechiul Testament“, prin „Drumul către Pericle“, poposim în „Epoca de Aur a Atenei“ și acoperim lumea cea veche, de la Platon la Alexandru. Evident cel Mare, junele rege macedonean care cucerea lumea și murea, ca Isus Hristos, la doar 33 de ani. Undeva în mijlocul Asiei, după ce deja nu doar fondase un imperiu, ci impunea o civilizație. Cea elenistică. Cea care va da formă și fond întregii civilizații europene, între Atena și Ierusalim constituindu-se matca unei culturi ce azi e amenințată nu doar de globalizare și consumism acerb, ci și de războaie nucleare care pot face praf în câteva clipe tot ce a acumulat omenirea în mii de ani.

Harul povestirii

Și ce frumos povestește tot acest parcurs al omenirii Will Durant! Geaba școală multă dacă nu ai și harul povestirii. Cum îl avea și regretatul Iosif Sava, care, fără să fie un mare critic muzical, a fost un extraordinar entertainer, animator și neobosit promotor al culturii, ce a făcut ca milioane de ascultători – cât a lucrat la radio – și apoi telespectatori – cine nu-și mai amintește de emisiunea Serata muzicală, unde era invitată crema culturii românești (și nu numai) – să iubească marea muzică (și nu doar)? Din această categorie face parte în mod cert și Will Durant, care își continuă, alături de noi, care-l urmăm cuminți, periplul prin secole. Și, după lungul popas în Imperiul Roman (27 î.H.–180 d.H), cu împărații, generalii și gânditorii lui – au fost și din aceștia, Cicero, ca să dăm doar un nume, care devenise nume de frizură pe când ne lua cu toptanul la armată să ne tundă, în vremea lui Nea Nicu… –, ajungem la cel de al doilea moment capital al istoriei europene, „Hristos, omul“.

Multe pățanii ale omenirii

Lumea nu va mai fi la fel după apariția lui. „Creșterea bisericii“ – ne descurcăm prin sumarul volumului și fără GPS – două capitole, 13–14 (nici azi nu știu de unde provine expresia „a face 13–14“, adică a fi într-o stare de nerăbdare, de agitație. Oare să fie legată de traseul unor tramvaie bucureștene cu aceleași numere, și, o stație anume fiind plasată într-o curbă – la Foișorul de Foc –, nu se știa niciodată dacă vine 13 sau 14? Așa să fie?) și ajungem la secvențele dedicate Renașterii și Reformei, care au marcat, cultural și spiritual, mersul și configurația viitoarei alcătuiri europene. Că e vorba de marele Leonardo da Vinci și momentele de glorie ale Romei și Veneției – care nu au fost doar atracții turistice ca astăzi, ci centre de putere –, că e vorba de Erasmus din Rotterdam, Luther și Contrareforma catolică (1517–1563).

Citește și: Bedros Horasangian despre volumul: „Arnhem. Bătălia podurilor, 1944” de Sir Antony Beevor

Finalul cărții, cum am amintit deja, se produce la capitolul 21 – îmi vine să râd, cu tramvaiul 21 mergeam cândva de la Sfântul Gheorghe la Andronache, unde în anii ’50 era un uriaș talcioc, adică un fel de mall în aer public unde se vindeau nu doar vechituri și obiecte scoase din uz, ci și lucrări de artă, bijuterii și te miri ce, de către cei avuți și ajunși printre cei scăpătați, care aveau nevoie de câțiva lei să supraviețuiască; da, „talcioc“ se numea, uite că și uitasem cuvântul, care nu mai are azi acoperire într-o realitate dominată de hub – depozit sau task force (în fond, un amărât de grup de lucru) –, cum se izmenesc (??) politicienii noștri la televizor –, finalul cărții, deci, e dat de prezența lui „Shakespeare și Bacon“. Primul ar fi cel mai cel mai scriitor all time – n-a apucat să ia și Premiul Nobel, dar nici nu e sigur că-l obținea, nefiind el chiar închis la toți nasturii în materie de corectitudine politică. Iar Francis Bacon, filozof și om de stat, mare gânditor și jurist deopotrivă, e cel care fie și numai cu expresia Knowledge is power („Cunoașterea este putere“) merită a fi pomenit de o posteritate deseori nu foarte generoasă.

Citește și: Bedros Horasangian despre „Ticăloșii uitați ai Frontului de Est“ de Serhii Plokhy

Una peste alta, ne-am delectat cu multe pățanii ale omenirii, evenimente comentate subtil și erudit, pe înțelesul tuturor. Am avut parte și de nu puține picanterii. De exemplu, povestea soldaților din armata tebană a lui Epaminondas, care cuprindea și 300 de „amanți greci“ și care i-a învins pe spartani la Leuctra, în 371 î.H., contribuind la sfârșitul dominației Spartei asupra Greciei – detaliu care ne poate face să înțelegem acceptarea în armata SUA și a membrilor comunității LGBT. Cartea se închide aici, o putem continua cu ce mai găsim prin bibliotecă. Dacă vrem să ajungem la Putin și ce se întâmplă în Ucraina, deschidem televizorul. Istoria la ea acasă, în direct. Și noi după ea.

Despre William James Durant

William James Durant (1885–1981) a fost un scriitor, istoric și filosof american. Este cunoscut în special pentru cele 11 volume ale lucrării The Story of Civilization (Povestea civilizației), scrise în colaborare cu soția sa, Ariel Durant, și publicate între 1935 și 1975. Anterior, s-a remarcat prin volumul The Story of Philosophy (Povestea filosofiei), descris drept o „lucrare revoluționară care a ajutat la popularizarea filosofiei“.

De-a lungul vieții, Durant a încercat să coboare filosofia din turnurile de fildeș ale mediului academic și să o aducă în viața oamenilor obișnuiți. A căutat să unifice și să umanizeze vastitatea informațiilor istorice, care fuseseră fragmentate în specialități ezoterice, și să revitalizeze aplicarea contemporană a istoriei și filosofiei. Bibliografia sa vastă îi dovedește talentul și determinarea de a finaliza aceste întreprinderi.

William și Ariel Durant au primit Premiul Pulitzer în 1968 și Medalia Prezidențială a Libertății în 1977.

DESPRE BEDROS HORASANGIAN

Bedros Horasangian este fiul lui Ovanes Horasangian, inginer, și al Nadiei Horasangian. După absolvirea Liceului „Spiru Haret” (1965), urmează Facultatea de Echipament Tehnic a Institului Politehnic din București (1965-1970). Începe să lucreze ca inginer, dar renunță pentru a se dedica scrisului. Colaborează la revistele România literară, Tribuna, Viața românească, Observator cultural. A fost atașat cultural la Ambasada României în Grecia (1997-2000) și director al Centrului Cultural Român din New York (2002-2004). Debutul literar în 1984 cu două volume de povestiri: Curcubeul de la miezul nopții și Închiderea ediției.