Citește un fragment în avanpremieră din cartea „La fel de bogat ca regele” de Abigail Assor

La fel de bogat ca regele, romanul de debut al scriitoarei Abigail Assor, se petrece în Casablanca anului 1994 și spune povestea lui Sarah, o franțuzoaică de șaisprezece ani dintr-un bidonville care nu are nimic în viață și care, într-o zi, îl întâlnește pe Driss, care are totul.

Fata decide să-l seducă și să se mărite cu el, însă goana după băiat este un drum anevoios prin Casablanca, oraș marcat de puternice tensiuni sociale: bogații care au toate drepturile, jointurile fumate pe marginea piscinelor, prostituatele care avortează în spatele magazinelor, șoaptele fals scandalizate, servitoarele neajutorate, hărțuite, și dorința de a fugi în lume. Dar lumea e departe…

Citește un fragment în avanpremieră din „Ipoteza iubirii” de Ali Hazelwood

Citește un fragment în traducere din limba franceză de Aurelia Ulici

Un băiat îi spusese că undeva, foarte departe, exis­ta nisip moale ca o catifea, și alb ca norii, și îi vorbi­se despre scoici, și despre mirosul de sare, și despre muzica valurilor; nu‑l crezuse. Puștanii din Carrières Centrales îți spun mereu tot soiul de povești, ca să te vrăjească, pușlamalele. Aici, sub ea, nisipul era gal­ben și cenușiu; mirosea a mucuri de țigară și îi zgâria pielea, dacă se freca de el. Dezgustător, dar așa era nisipul din Casablanca. Cel puțin, era nisip adevărat.

Se făceau aproape trei ore de când dormeau la soare. Soarele din Casablanca nu te dezamăgește ni­ciodată – de fiecare dată te sufocă, te învăluie, te rostogolește, te topește cu totul. Am putea să murim cu toții aici topiți, să sfârșim prin a dispărea, să de­venim rând pe rând niște picături vâscoase de grăsi­me, și, când părinții noștri ar veni apoi să ne caute, trecând pe lângă plaja 56, nu ar vedea nimic altceva decât o baltă mare, tulbure și verzuie, și nu ar ști că balta reprezintă trupurile noastre topite. Mă rog, poate că, pe ceilalți, părinții nici măcar nu i‑ar căuta, pentru că ei aveau totuși douăzeci și trei de ani. Dar pe ea, mama ei ar căuta‑o, cu siguranță.

Nu mai știa unde începeau și unde se terminau corpurile, unde se aflau limitele pielii ei; erau doar niște picioare calde și sforăieli, și nenumăratele fire de nisip, o bucată de prosop aspru și nasul ei undeva sub un braț. Moțăim, și mingiile de fotbal care sar în apă și stropesc pe toată lumea, claxoanele mașinilor care urlă pe șoseaua din spate, toate astea nu schim­bă nimic – sunt zgomote ale vieții, asta ne amintește că nu suntem morți, spunea adesea Yaya.

În cele din urmă, se despărțiră încetișor. Din masa fără formă, se desprinseră pe rând, ca niște cabluri electrice, unii după alții; era ca un dans, un dans modern din Franța – nu un dans de prin partea locu­lui. Băieții își luaseră picioarele între brațe, iar fetele se întinseseră pe burtă, cu picioarele îndoite, ca să simtă niște lolite. Sarah n‑avea să facă pe intere­santa așa. Ea se așeză cu băieții. Discutară puțin, băură apă Sidi Ali, spunând: ce acidulată e apa asta, Sidi Ali. Yaya arunca cu pietre în Atlantic, spunea că într‑o zi, fără s‑o facă special, o să omoare un pescăruș, dar că va fi vina pescărușului, pentru că trebuia să știe că Yaya arunca în fiecare zi cu pietre în ocean, exact în locul ăsta. Avea dreptate, gândea Sarah. O scotea însă din sărite că Driss n‑o privea. Se prefăcea, ca acum șase luni, ticălosul, ca în peri­oada când nimic din toată povestea asta nefericită încă nu începuse. Totuși, toți băieții se uitau la ea mereu, chiar și cei mai ciufuți; chiar după cele mai rele dintre minciunile ei, continuau să o privească. Băieții din La Notte, când descoperiseră că nu avea decât șaisprezece ani, continuaseră să se uite la ea – ba se uitau chiar mai mult. Dar Driss stătea acolo, cu carnetul lui, ca să scrie niște tâmpenii și să arunce cu nisip peste tot, făcându‑se că nu‑i pasă de ea. Nu era un băiat foarte frumos, în nici un caz. La drept vorbind, era chiar urât.

– La dracu’, dar puștiul ăla nu mai termină odată?

Cea care vorbise era Chirine, încă lungită pe burtă, în stilul unei actrițe americane. Un puști de pe stradă încerca să‑i vândă țigări la bucată sau gumă de mes­tecat Flash Wondermint. Uneori, puștii de pe stradă deveneau insistenți. Spuneau: Flash Wondermint, haideți, vă rog, doamnă, Flash Wondermint, vă rog. Vorbeau special în franceză pentru că asta te făcea să pari educat.

– Ce se întâmplă, Chirine? spuse Alain.

– E a zecea oară când mă întreabă, puștiul ăsta.

– Te enervează?

– Îhî, e a zecea oară.

Atunci Alain se ridică, cum știa el foarte bine s‑o facă, și se îndreptă spre puști. Era un băietan de nici paisprezece ani, foarte slab, cu pielea maronie, plină de pete.

– Cum te cheamă, puștiule? întrebă Alain, în arabă.

– Abdellah.

– Abdellah. Abdellah, e a zecea oară când iubita mea ți‑a spus să pleci. Ne lași în pace, bine?

– Dar, domnule, doar o țigară, domnule, una sin­gură, te rog.

Ce spun criticii despre La fel de bogat ca regele

„Un roman de debut dulce-amărui despre inevitabilitatea condiției noastre sociale și dificultățile de a ne elibera de ea. Prins în măruntaiele Casablancăi, cititorul pornește împreună cu Sarah într-o cursă frenetică pentru libertate.“ (Lire Magazine Littéraire)

„La fel de bogat ca regele este un roman superb pentru că ne surprinde cu fiecare pagină, ne face să râdem sau să scrâșnim din dinți. Abigail Assor reușește să schimbe tonul, trecând de la umor la emoție, dar cartea își păstrează în permanență forța. O poveste frumoasă și emoționantă.“ (Le Figaro Littéraire)

„Înainte de a fi un roman de dragoste – sau poate tocmai pentru că este un roman de dragoste –, cartea lui Abigail Assor este o poveste despre dominare. Puterea este pretutindeni, atât în spațiul public, cât și în cel privat.“ (Libération)

„Crud, solar și senzual. Un roman de debut deosebit de reușit.“ (Les Inrockuptibles)

Citește un fragment din „Duminicile iubirilor pierdute” de Valérie Perrin

Despre Abigail Assor

Abigail Assor s-a născut în 1990, la Casablanca. La fel de bogat ca regele (Aussi riche que le roi, 2021), romanul ei de debut, a fost primit cu entuziasm atât de cititori, cât și de critica literară.

Te-ar mai putea interesa și: