A.J.R. Waterston
Citește un fragment în avanpremieră din „Hitler și teoriile conspirației. Al Treilea Reich și imaginația paranoidă“ de Richard J. Evans
Hitler și teoriile conspirației. Al Treilea Reich și imaginația paranoidă de Richard J. Evans a apărut la Editura Litera în colecția Kronika și analizează teoriile conspirației din jurul lui Adolf Hitler și al naziștilor, într-o carte de istorie vitală pentru epoca „postadevăr“.
Ideea că nimic nu are loc la întâmplare în cursul istoriei, că nimic nu este chiar ceea ce pare la prima vedere, că tot ce se petrece este rezultatul unor mașinațiuni secrete ale unor grupuri maligne care manipulează totul din spatele scenei este la fel de veche ca însăși istoria. Dar teoriile conspirației devin mai populare și mai răspândite în secolul XXI. Și nicăieri nu sunt mai evidente decât în povestirile revizioniste despre istoria celui de-Al Treilea Reich. Teorii ale conspirației de multă vreme discreditate s-au trezit la viață, primind credibilitate datorită unor așa-zise dovezi nou-descoperite și unor unghiuri noi de investigație.
Citește un fragment în avanpremieră din „Arnhem. Bătălia podurilor, 1944“ de Antony Beevor
Această carte abordează cinci teorii intens dezbătute implicându-i pe Hitler și pe naziști și le supune unei investigații criminalistice: aceea că evreii conspirau ca să submineze civilizația, după cum se subliniază în Protocoalele înțelepților Sionului, că armata germană a fost „înjunghiată în spate“ de socialiști și evrei în 1918, că naziștii au incendiat Reichstagul pentru a pune mâna pe putere, că fuga în Marea Britanie a lui Rudolf Hess, în 1941, a fost aprobată de Hitler și că acesta venea cu termeni pentru încheierea păcii ascunși de Churchill sau că Hitler a scăpat din buncăr în 1945 și a fugit în America de Sud. În paginile sale vom vedea unele trăsături surprinzătoare pe care aceste ipoteze și alte teorii ale conspirației le au în comun.
Aceasta este o carte de istorie, dar este o carte de istorie pentru epoca „postadevăr“ și „fapte alternative“ – o carte pentru vremurile noastre tulburi.
Citește un fragment în traducere din limba engleză de Monica Pîrvulescu
Protocoalele înțelepților Sionului, o scurtă lucrare care și-a făcut apariția la începutul secolului XX, este probabil una dintre cele mai notorii publicații din toate timpurile. Rămâne „până în ziua de astăzi“, potrivit lui Michael Butter, un mare specialist în teoriile conspirației, „cel mai important text despre conspirația mondială a evreilor“ pentru că „a ajutat la crearea unei atmosfere în care, până la urmă, s-a ajuns la genocidul evreilor europeni“. În lucrarea sa clasică despre originea și influența Protocoalelor, Norman Cohn a susținut că scrierea a furnizat pretextul exterminării evreilor de către naziști: citând titlul cărții lui Cohn, a fost un „mandat pentru genocid“. In opinia lui Cohn, documentul a fost „expresia și vehiculul suprem ale mitului conspirației mondiale evreiești“. „A pus stăpânire pe mintea lui Hitler și a devenit ideologia susținătorilor lui celor mai fanatici din țară și din străinătate – și a contribuit la pregătirea drumului care aproape că a dus la exterminarea evreilor din Europa.“ Într-un mod asemănător, un studiu mai recent legat de Protocoale, al lui Alex Grobman, se intitulează „Autorizație pentru crimă“. Un istoric de prim rang în materie de antisemitism, Robert Wistrich, a stabilit și el o legătură directă de cauzalitate între Protocoale și Holocaust. Importanța lucrării a fost susținută și de filosoful Hannah Arendt. În cartea sa Originile totalitarismului, publicată în 1951, Arendt a descris Protocoalele ca fiind principalul text al nazismului și a spus că naziștii le-au folosit drept „manual“. Această opinie datează încă de pe vremea lui Hitler, când Alexander Stein, un menșevic de etnie germană din regiunea baltică, a descris Protocoalele drept „Biblia național-socialismului“ într-o carte intitulată Adolf Hitler – Schüler der „Weisen von Zion“ (Adolf Hitler – Discipolul „Înțelepților Sionului“). Hitler, susținea istoricul germano-evreu Walter Laqueur, a înțeles enormul potențial propagandist al ideilor de bază din Protocoale. Se referă la acestea în Mein Kampf; „o mare parte din ceea ce spune el în opera sa principală se bazează pe această carte“. „Protocoalele“, a susținut un alt istoric, „… au devenit un element esențial al gândirii conspirative a lui Hitler“. Klaus Fischer a prezentat în detaliu această opinie în cursul său Nazi Germany: A New History (Germania nazistă: O nouă istorie). Hitler, susține el,
credea în existența unei conspirații evreiești la nivel mondial, după cum se prezisese in Protocoalele înțelepților Sionului. În lunga sa analiză despre mașinațiunile evreilor de-a lungul timpului, Hitler a dezvăluit faptul că el credea cu înflăcărare într-o viziune conspirativă asupra istoriei potrivit căreia evreii sunt adevăratele forțe cauzale din spatele evenimentelor… Astfel, fiecare eveniment distructiv este demascat de mintea paranoică a lui Hitler ca fiind pus la cale de vreun evreu intrigant.
In consecință, adaugă Fischer, Hitler considera că înfăptuiește un lucru de importanță mondială prin declanșarea exterminării evreilor Europei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Până atunci, Protocoalele deveniseră, potrivit psihologului social Jovan Byford, „piatra de temelie a propagandei naziste“. Protocoalele au fost considerate de multă lume drept un document de o asemenea însemnătate încât scriitorul Umberto Eco și-a dedicat penultimul roman, Cimitirul din Praga, unei descrieri romanțate a originii și structurii acestora: penultimul capitol este intitulat „Soluția finală“, copiind eufemismul nazist al „Soluției finale la problema evreiască din Europa“, care se referea la Holocaust. Istoricul Wolfgang Wippermann, într-un studiu privind teoriile conspirației publicat în 2007, a descris Protocoalele drept „teoria conspirației cel mai bine cunoscută și cea mai eficientă până in prezent“, având o „influență imensă“ și printre ai cărei „cititori entuziaști“ s-a numărat și conducătorul nazist Adolf Hitler. Cercetătoarea Svetlana Boym a susținut că Protocoalele „au inspirat și au explicat pogromurile din Rusia și din Ucraina și politicile naziste de exterminare“. Stephen Bronner a declarat cu privire la document că Hitler „a căutat să implementeze consecințele sale practice“. S-a susținut chiar că „Hitler a folosit Protocoalele ca manual în propriul război de exterminare a evreilor“.
Ce spun criticii despre Hitler și teoriile conspirației. Al Treilea Reich și imaginația paranoidă
„O nouă carte care apare la momentul oportun… Disecția pe care o realizează Evans asupra celor mai populare teorii ale conspirației care îi înconjoară pe naziști este introspectivă prin ea însăși, dar relevanța cărții trece dincolo de aceasta. Ea ne demonstrează cât de important este ca faptele alternative să fie confruntate și corectate.“ (Robert Gerwarth, Daily Telegraph)
„Tranșantă, atent documentată și adesea foarte amuzantă, cartea lui Evans este o lectură extrem de plăcută.“ (Dominic Sandbrook, Sunday Times)
„O capodoperă de cinci stele.“ (Evening Standard)
„Nu există un ghid mai bun prin hățișul teoriilor conspirației decât Evans însuși… Problema devine azi extrem de serioasă.“ (Financial Times)
Despre Richard J. Evans
Richard J. Evans este autorul mai multor cărți importante, printre care In Defence of History, The Coming of the Third Reich, The Third Reich in Power, The Third Reich at War și The Pursuit of Power. Cea mai recentă carte a sa este biografia lui Eric Hobsbawm. Din 2008 în 2014 a fost profesor Regius de istorie la Cambridge, unde a condus și un program de cercetare Leverhulme de cinci ani, având ca subiect teoriile conspirației și impactul lor asupra democrației. A fost înnobilat în 2012 pentru servicii deosebite aduse domeniului educației.
