A.J.R. Waterston
Citește un fragment în avanpremieră din „Arnhem. Bătălia podurilor, 1944“ de Antony Beevor
Arnhem. Bătălia podurilor, 1944 de Antony Beevor, bestseller Sunday Times, a apărut la Editura Litera în colecția Kronika.
Pe 17 septembrie 1944, generalul Kurt Student, fondatorul forțelor de parașutiști ale Germaniei naziste, a auzit mugetul motoarelor de avion. A ieșit în balconul care se deschidea spre câmpiile plate ale sudului Ţărilor de Jos și a văzut armada de aparate Dakota și de planoare care aduceau cu ele diviziile 1 Aeropurtate britanică și 101 și 82 Aeropurtate americane. A privit cu invidie demonstrația impresionantă de forță a trupelor de parașutiști.
Operațiunea Market Garden, planul din 1944 de a pune capăt războiului prin capturarea podurilor care duceau spre Rinul Inferior și dincolo de acesta, a fost un concept îndrăzneț. Cel puțin americanii l-au considerat neobișnuit de îndrăzneț pentru feldmareșalul Montgomery. A fost cea mai mare demonstrație de forță a trupelor de parașutiști din toate timpurile – dar costul eșecului a fost teribil, mai ales pentru neerlandezii care au riscat totul pentru a ajuta. Represaliile germanilor au fost crude și au durat până la finalul războiului.
Fascinația britanicilor pentru eșecurile eroice a umbrit povestea de la Arnhem cu norii miturilor, inclusiv al celui care spune că victoria ar fi fost chiar posibilă. Antony Beevor, folosind multe surse noi și deopotrivă uitate din arhive neerlandeze, britanice, americane, poloneze și germane, a reconstruit teribila realitate a acestei confruntări epice. Cu toate acestea, cartea, scrisă în stilul inimitabil și fascinant al lui Beevor, este despre mult mai mult decât o singură bătălie dramatică. Este o cale de a privi chiar în inima războiului.
Citește un fragment în traducere de Aloma Ciomâzgă-Mărgărit
Vânătoarea este deschisă!
Ziua de 27 august 1944 a fost în Normandia o duminică perfectă de vară. De pe un teren din Saint‑Symphorien‑les‑Bruyeres, la sud‑vest de Evreux, răzbăteau sunetele liniștitoare ale unui meci de crichet. În livada de peri alăturată, tancurile Sherman ale Sherwood Rangers Yeomanry tocmai fuseseră reparate și reechipate după înfruntarea din pungă de la Falaise, punctul culminant al bătăliei pentru Normandia. Bâtele, mingile, apărătorile și stâlpii fuseseră strecurate pe țărm într‑unul dintre camioanele de transport. „Să nu se spună că am invadat continentul nepregătiți“, scria unul dintre jucători.
Regimentul trebuia să fie gata de plecare în 24 de ore, dar imediat după prânz s‑a dat ordin să se plece într‑o oră. Tancurile au fost pe șosea în 70 de minute, îndreptându‑se spre râul Sena, pe care prima formație britanică, Divizia 43 Wessex, îl traversase la Vernon cu o zi înainte. Soldații britanici chiar erau invidioși că Armata a 3‑a americană a generalului George Patton traversase Sena cu șase zile înaintea lor.
În 29 august, armatele Aliate, numărând acum aproape un milion de oameni, au înaintat dinspre capetele de pod de la est de Sena, îndreptându‑se spre granița cu Belgia și Germania. Bătălia pentru Normandia fusese în sfârșit câștigată, iar armata germană se retrăgea haotic. „De‑a lungul principalelor rute de aprovizionare“, scria un oficial american în jurnalul său, „poți vedea efectele loviturilor noastre aeriene date inamicului. Printre camioanele bombardate, care zac distruse cu sutele, ruginite și diforme, pe marginea drumurilor, se mai zărește ocazional câte un vehicul plin cu canistre de combustibil arătând că niște vaci moarte umflate, negre și carbonizate, ori câte un tren cu munți de canistre bombate ce dau să cadă printre cadrele de oțel deformate ale vagoanelor distruse.“
Pentru regimentele britanice de cavalerie motorizată, vânătoarea era deschisă. Generalul‑locotenent Brian Horrocks, coman dantul Corpului XXX, așezat pe turela unui tanc de comandă, nu s‑a putut abține să nu se alăture și el. „Acesta era genul de bătălie care îmi plăcea cu adevărat“, scria el ulterior. „Cui nu i‑ar fi plăcut?“ Cu peste 600 de tancuri – Sherman, Churchill și Cromwell –, Divizia Blindate de Gardă, Divizia 11 Blindate și Brigada 8 Blindate au atacat pe un front de 80 de kilometri, „tăindu‑și drum prin zonele din spatele inamicului, că o combină printr‑un lan de porumb“, adăuga el.
Regiunea dintre Sena și Somme era „o întindere de câmpuri albe, fără împrejmuiri și cu drumuri bune“. Periculosul bocage normand, cu pășunile îngrădite și drumurile pline de șanțuri adânci, rămăsese departe în spate. Rangerii din Sherwood au adoptat vechea lor formație din campania în deșertul nord‑african, cu un escadron de tancuri Sherman dispersat în față, centrul de comandă al regimentului imediat în spatele acestuia și celelalte două escadroane de cavalerie pe flancuri. „Era cel puțîn palpitant să gonești la viteză maximă peste câmpiile deschise într‑o dimineață atât de frumoasă“, scria un comandant de grupă de cavalerie, „știind că germanii erau pe fugă, iar toată lumea avea cea mai bună stare de spirit. Era aproape că și cum am fi luat parte la o cursă de cai cu obstacole.“
Clopotele bisericilor au vestit apropierea lor. Aproape toate casele au fost împodobite în culorile naționale franceze, roșu, alb și albastru. Sătenii, bucuroși să fie cruțați de distrugerea care avusese loc în Normandia, i‑au așteptat cu sticle de vin și fructe. Membrii Rezistenței, nebărbieriți și purtând brasarde, au încercat să se urce pe mașinile din fruntea convoiului pentru a le arăta drumul. Un ofițer de stat‑major din Divizia Blindate de Gardă, aflat într‑un blindat Staghound, observă „varietatea ciudată de arme pe care le agitau mai degrabă exuberanți decât atenți la siguranță“.
Ce spun criticii despre Arnhem. Bătălia podurilor, 1944
„În mâinile lui Beevor, Arnhem a devenit un studiu al caracterului național.“ (The Times)
„O carte superbă, cu o documentare fără cusur și minunat scrisă.“ (Daily Telegraph)
„Un maestru desăvârșit atât al povestirii, cât și al utilizării surselor.“ (Keith Lowe, Literary Review)
„Analiza pe care o face acestui dezastru este demnă de un criminalist.“ (Sunday Times)
„O relatare meticuloasă, minunat de vie și pe bună dreptate furioasă a unuia dintre cele mai mari dezastre ale celui de-al Doilea Război Mondial. (Max Hastings)
„Cel mai mare cronicar al celui de-al Doilea Război Mondial.“ (Evening Standard)
„Cea mai bună literatură pe teme militare a vremurilor noastre.“(El País)
Despre Antony Beevor
Antony Beevor este autorul, printre altele, al volumelor Crete: The Battle and the Resistance (câștigător al Premiului Runciman), Stalingrad (Premiul Samuel Johnson, Premiul Wolfson pentru Istorie și Premiul Hawthornden), Berlin: The Downfall, The Battle for Spain (Premio La Vanguardia), D-Day: The Battle for Normandy (Prix Henry Malherbe și Medalia RUSI Westminster), The Second World War (bestseller absolut în Marea Britanie), Ardennes 1944 – Hitler’s Last Gamble (finalist Prix Médicis). Fiind cel mai bine vândut istoric din Marea Britanie, cărțile lui Beevor au apărut în 33 de limbi și s-au vândut în opt milioane de exemplare. Fost președinte al Society of Authors, a primit mai multe doctorate onorifice. Este profesor asociat la Universitatea Kent și membru onorific al King’s College, Londra. A fost înnobilat în 2017. La Editura Litera, în anul 2020, a apărut volumul Stalingrad.
Te-ar mai putea interesa și:
