Citește un fragment în avanpremieră din ,,Vipere la patru ace” de Paul Babiak, Robert D. Hare

Vipere la patru ace, de Paul Babiak, Robert D. Hare, este noua apariție editorială Litera, colecția Iq230. Cartea este disponibilă pe litera.ro

Să spunem că ești pe cale să angajezi pe cineva în compania la care lucrezi. Corporația își dorește o persoană încrezătoare, carismatică și plină de idei noi. Candidatul X este șarmant, deștept și dă numai răspunsuri corecte la toate întrebările tale. Problemă rezolvată, nu-i așa? Poate că nu.

Ne place să credem că, dacă am întâlni o persoană care nu are nici urmă de conștiință – care ar fi capabilă să nu facă nimic dacă acest lucru i-ar servi intereselor –, am recunoaște-o ca atare. În cultura populară, imaginea unui psihopat se suprapune peste cea a lui Hannibal Lecter. Dar, în realitate, mulți psihopați nu își doresc decât bani, putere, faimă sau, pur și simplu, o mașină frumoasă. Unde se duc acești psihopați? Adesea în lumea corporațiilor.

Cercetătorii Paul Babiak și Robert Hare studiază de multă vreme psihopații. Hare, autorul cărții Without Conscience, este expert de renume mondial în psihopatii, iar Babiak este psiholog industrial-organizațional. Recent, cei doi au început să studieze împreună modul în care operează psihopații în corporații, iar rezultatele au fost surprinzătoare. Au descoperit că tocmai lumea modernă, deschisă și mai flexibilă a firmelor mari, în care riscurile ridicate pot aduce profituri pe măsură, este cea care atrage psihopații. Aceștia își pot face intrarea ca stele în ascensiune și salvatori ai companiei, dar nu va trece mult timp până ce vor începe să abuzeze de colegi, să își manipuleze supervizorii și vor părăsi locul de muncă lăsând totul în haos.

CITEȘTE UN FRAGMENT ÎN TRADUCERE DE ALEXANDRU CORMOȘ

Actul I, scena I
Marea intrare

Judecând după intrarea plină de rafinament, puternică, încrezătoare, ai fi zis că venise la o ședință foto pentru GQ. Era îmbrăcat cu un costum bine croit, avea un zâmbet larg, cămașa călcată; pe scurt, dădea impresia unui om perfect.
– Salut, sunt Dave. Am o întâlnire cu Frank, i-a zis el recepționerei.
– Îl anunț acum, domnule. Luați loc, vă rog, i-a răspuns ea. Mă bucur să vă revăd, a continuat, zâmbindu-i.
– Salut, Dave, mă bucur să te revăd, a răsunat vocea lui Frank din celălalt capăt al sălii de așteptare. Cum ai călătorit?
– Foarte bine, i-a răspuns Dave și i-a strâns ferm mâna.
– Am mai pregătit azi două interviuri pentru tine, i-a spus Frank.
Unul cu niște oameni de la resurse umane și unul cu șeful meu și vicepreședintele nostru, după care luăm prânzul și facem un tur al zonei.
– Minunat, sunt gata să începem, a răspuns Dave, entuziasmat. Garrideb Technologies era una dintre acele companii de tehnologie care fusese înființată într-un garaj din Midwest și care ajunsese pe culmile succesului, depășind cele mai îndrăznețe visuri ale fondatorilor săi. Mulțumită dezvoltării sale uluitoare, avea nevoie urgent de niște schimbări, iar una stringentă era aceea de a angaja mai mulți oameni. Cei din conducere i-au căutat pe cei mai buni, ca să țină pasul cu cererile din ce în ce mai mari pentru produsele și serviciile
lor. Puțini erau candidații care aveau în CV-uri educația și experiența de care aveau ei nevoie, însă Dave se număra printre ei.
Interviurile cu cei de la resurse umane au decurs mai bine decât de obicei. Personalul de acolo are tendința de a lua la bani mărunți motivația oamenilor mai mult decât cei care se ocupă de interviurile din departamente și cere mai multe informații despre slujbele precedente și recomandări, dar Dave a fost politicos și direct.
– Voi rămâne cât timp aveți nevoie de mine, a zis el zâmbind, așa că vă rog să-mi spuneți cu ce vă pot ajuta, căci de aceea mă aflu aici.
După ce s-a încheiat interviul, asistentul de la resursele umane l-a condus pe Dave către aripa unde se afla conducerea executivă.
– Bine ai venit, Dave, mă bucur să te cunosc în sfârșit, a zis John, vicepreședintele departamentului pentru dezvoltarea produselor noi, remarcând costumul și cravata scumpe ale lui Dave. Cum ai călătorit?
– Excelent, a răspuns Dave. E o parte superbă a țării. De-abia aștept să o văd mai pe-ndelete. Facilitățile de aici sunt deosebite; nu am mai văzut o astfel de arhitectură până acum.
– Mulțam, a răspuns John. Încercăm să-i facem personalului viața ușoară. Succesul vine cu recompense și nu ne zgârcim la confort.
– Frank mi-a povestit câte ceva despre planul vostru strategic și am aruncat o privire pe site-ul companiei, dar mi-ar plăcea să aflu mai multe de la tine, având în vedere că ești strategul principal din spatele succesului companiei. Cum ai realizat toate acestea? l-a întrebat Dave.
Încântat de interesul pe care îl manifesta Dave față de planurile pentru viitor ale companiei, John a luat niște fișe dintr-un biblioraft ca să-i arate niște grafice. S-a apucat să-i povestească despre planul său.
– Nu-mi vine să cred! Te-ai descurcat de minune dirijând toate astea, a exclamat Dave.
John era mulțumit că putea interacționa cu cineva care, în ciuda vârstei, înțelegea atât de bine subtilitățile dezvoltării unei afaceri. A lăsat deoparte propunerile de întrebări pe care le pregătiseră cei de la resurse umane și i-a cerut lui Dave să-i spună mai multe despre el. Dave s-a conformat cu zel și i-a vorbit despre locurile de muncă precedente, oferind o mulțime de exemple care reflectau respectul lui John pentru entuziasm, muncă asiduă și sârguință.
La cei 35 de ani ai săi, experiența lui Dave era impresionantă și era sprijinită de un CV și de un portofoliu pe care alții le-ar fi clădit pe parcursul unei întregi cariere.
Când interviul a ajuns la sfârșit, Dave și-a întins mâna, a zâmbit, l-a privit în ochi pe John și i-a spus:
– Îți mulțumesc mult pentru timpul acordat. De-abia aștept să lucrăm cot la cot; sunt convins că te pot ajuta să-ți pui în practică viziunea strategică.
– Plăcerea a fost de partea mea; sper să ne revedem.
Secretara lui John l-a condus pe Dave înapoi în sala de așteptare, ca să-l aștepte acolo pe Frank. Nu există un candidat mai potrivit, și-a zis John în timp ce forma numărul lui Frank ca să-i dea aprobarea.
Frank a pus telefonul în furcă și și-a luat haina, însă când a dat să iasă pe ușa biroului său ca să-l ia pe Dave, i-a sunat din nou telefonul.
– Aș vrea să ne întâlnim cu toții mai târziu, ca să vorbim despre candidatura lui Dave, a spus directoarea de la resurse umane.
– A, nu e nevoie de asta, Melanie. Tocmai am stabilit cu John că Dave e omul cel mai bun pentru post; îl scot la prânz și-i fac oferta.
– Dar am stabilit că ne strângem toți cei care am ținut interviuri, ca să vorbim pe îndelete despre fiecare candidat; și voiam să-l chemăm din nou pe Tom, tipul din New York, i-a amintit ea lui Frank.
– Nu mai e nevoie; e clar că nu există candidat mai potrivit decât Dave, a zis el și a închis.
Frank era fericit că găsise pe cineva care era potrivit atât pentru slujbă, cât și pentru companie și nu voia ca acesta să-i scape printre degete.
Frank i-a făcut oferta la prânz. Dave a strâmbat din nas la auzul salariului care era, de fapt, unul mare pentru postul respectiv, iar Frank a fost de acord să îndulcească propunerea cu un bonus la semnarea contractului și cu o revizuire a lefii după șase luni.
Frank a fost foarte mulțumit când Dave a acceptat oferta îmbunătățită.
Văzând că are stofă de lider, Frank știa că stilul, inteligența și expertiza tehnică ale lui Dave făceau din el candidatul perfect pentru managementul dezvoltării în această companie de
tehnologie aflată într-o expansiune rapidă. Toți cei care îl intervievaseră pe Dave erau de părere că era perfect; unul dintre managerii de la laborator a declarat chiar că „era prea bun ca să fie adevărat“. Dave urma să înceapă să lucreze pentru Frank după două săptămâni.
Situația aceasta este din ce în ce mai întâlnită pe măsură ce companiile accelerează procedurile ca să atragă, să angajeze și să păstreze oamenii noi și promițători înaintea competitorilor. Au apus de mult zilele proceselor de validare minuțioasă. Competiția e acerbă, iar candidații calificați sunt puțini. Ritmul pieței e alert și se spune că cei care ezită pierd. Și totuși era Dave un candidat bun?
Îi vom urmări pe Dave – și pe alții – pe parcursul acestei cărți și vom explora ce anume îi face atât de atrăgători și totuși atât de dăunători, probabil, pentru companii. Vom descrie modalitățile de infiltrare, de urcare a scării ierarhice spre niște poziții care le oferă din ce în ce mai multă putere și influență și din care daunele pe care le pot provoca organizațiilor și membrilor acesteia pot fi semnificative.
Pe urmă le vom oferi sugestii angajaților și colegilor de muncă care ar putea deveni ținte, precum și managerilor și directorilor executivi, ca să știe să protejeze companiile de manipulări lipsite de scrupule.

Despre autori

Dr. PAUL BABIAK este psiholog industrial și organizațional din New York și președintele HRBackOffice, o firmă de consultanță și coaching executiv, specializată în a-i ajuta pe manageri să identifice posibilii psihopați care se ascund în organizațiile lor. El și colaboratorii lui au condus unele dintre cele mai importante studii având ca subiect psihopații din mediul corporatist. Activitatea sa a fost prezentată în ziare, în reviste de afaceri și în documentare și a fost invitat la numeroase emisiuni de radio și de televiziune. Printre clienții săi s-au numărat directori din lumea afacerilor, din cea academică, din instituțiile de forță, guvern, asigurări, medicină, marketing, finanțe și servicii secrete. Este invitat constant la conferințe și la întâlniri de afaceri. Paul este vicepreședinte al Aftermath: Surviving Psychopathy Foundation, o organizație nonprofit care oferă informații și sprijin pentru victimele psihopatiei.

Dr. ROBERT D. HARE este autorul cărții Without Conscience și creatorul instrumentului standard de diagnosticare a psihopatiei. Este profesor emerit de psihologie la University of British Columbia și președinte al Darkstone Research Group, o firmă de cercetare și consultanță în criminalistică. A câștigat numeroase premii pentru studiile sale, ține conferințe în toată lumea având ca subiect psihopatia și este consultant al organizațiilor de aplicare a legii, inclusiv FBI. Locuiește în Vancouver, British Columbia, cu soția sa.