LiteraBlog Dosar de autor: „Knausgård este cunoscut în primul rând ca scriitor despre el însuși”

Dosar de autor: „Knausgård este cunoscut în primul rând ca scriitor despre el însuși”

Ce s-ar putea spune despre Karl-Ove Knausgård pe care să nu-l fi spus el însuși? În bună măsură, scrierile lui sunt o repovestire sau reformulare a lumii din perspectiva, integral asumată, a autorului. Și e vorba aici nu doar de autobiografia-fluviu în șase volume Lupta mea, ci și de alte texte în care scriitorul norvegian vorbește explicit despre sine despre viața sa și despre cum percepe el lucrurile: tetralogia anotimpurilor, creată pentru fiica lui cea mai mică; cartea – netradusă în română – Hjemme Borte (2014; Home and Away, în versiunea engleză apărută în 2017), în care Knausgård discută prin scrisori cu scriitorul suedez Fredrik Ekelund despre fotbal și alți demoni, pornind de la Campionatul Mondial din Brazilia; eseurile și articolele idiosincratice reunite în Sjelens Amerika (2013), un volum de asemenea netradus, care abordează subiecte extrem de diverse: literatură, arte vizuale, politică, istoria mentalităților și multe altele; articolele de călătorie publicate în The New York Times, nenumăratele interviuri pe care le-a datși altele.

Dat fiind apetitul publicului pentru informații despre viața personală a autorilor pe care îi savurează, e de înțeles de ce Knausgård este cunoscut în primul rând ca scriitor despre el însuși, despre experiențele, părerile și sentimentele lui. Chiar el recunoaște undeva că nu stă nemaipomenit cu imaginația și că, dacă face ficțiune, cel mai probabil va prelua personaje și un cadru al acțiunii dintre oamenii și locurile pe care le cunoaște și pe care le va modifica doar într-o măsură. Și totuși, cărțile de ficțiune nu lipsesc dintre titlurile lui, ba chiar compun un procent important: așa sunt primele două romane, Ute av verden (1998, câștigător al Premiului Criticilor Norvegieni pentru Literatură; Out of This World în traducerea englezească) și Orice lucru își are vremea lui (2004), apărut nu demult și în limba română; romanul cel mai recent, Morgenstjernen (Luceafărul de dimineață), scris în prima jumătate a lui 2020 și care urmează să apară la sfârșitul acestui an (iar în 2021 și la noi); și la fel, după spusele scriitorului, romanul la care lucrează în prezent. Un fragment din Vara este de asemenea reprezentat de o poveste inspirată din realitate, dar în care „nucleul dur“, tema propriu-zisă, a emoțiilor și gândurilor personajului principal, este imaginată.

În plus, dacă privim atent și imparțial opera knausgårdiană, ne dăm seama că o mulțime de pagini din textele „autoficționale“ menționate mai sus sunt, de fapt, eseistice și nu neapărat într-un mod personal. Ba dimpotrivă, s-ar putea spune că relatările autobiografice și reflecțiile despre sine ale scriitorului se împletesc cu – și adesea sunt un prilej pentru – meditații generale asupra naturii, a naturii umane, a noosferei, meditații care tind cu insistență spre un nivel impersonal. De altfel, tema impersonalității (poate mai corect spus a „apersonalității“) în scrierile lui Knausgård ar merita o cercetare aparte. Să ne gândim doar la descrierile recurente de obiecte sau peisaje naturale independente nu doar de prezența, ci și de sistemul de percepție al oamenilor, la momentele când își imaginează universuri care funcționează după complet alte legi decât al nostru sau chiar la detașarea „nemiloasă“ cu care încearcă permanent să-și privească gesturile și emoțiile. În toate acestea pare să se manifeste o tendință cel puțin la fel de puternic ego-centrifugă ca și cea ego-centripetă care face deliciul cititorilor în textele lui (sau care pe alții, după cum știm, îi oripilează). De altfel, scriitorul mărturisește undeva că, probabil după atâta despuiere în fața altora, a ajuns să simtă că emoțiile și gândurile nu-i mai aparțin, că este doar un „loc“ prin care ele se întâmplă să treacă, un simplu „conducător“ de trăiri și stări sufletești.

Revenind la latura eseistică a creației knausgårdiene, ea se vede foarte bine și în cărțile sau textele dedicate artei și creatorilor ei, în special fotografi sau pictori – Anselm Kiefer: Transition from Cool to Warm (2018), monografia Edvard Munch apărută în 2019, prilejuită de expoziția curată de autor la Muzeul Munch din Oslo, introducerile la cele trei volume de fotografii ale suedezului Thomas Wågström (2012, 2014, 2017) –, dar și meseriei de scriitor: volumașul Inadvertent (2018) din seria Why I Write reproduce o lungă prelegere cu care scriitorul a inaugurat în 2017 festivalul anual Windham-Campbell de la Universitatea Yale.

Este, așadar, limpede că opera lui Karl-Ove Knausgård nu se reduce la o confesiune în veșminte literare, ci cuprinde poate în egală măsură creații de ficțiune, discurs autobiografic și texte eseistice profund interesate de alteritate, de tot ceea ce există în afara eului auctorial. De fapt, Knausgård este un mare iubitor al scrisului, pur și simplu, și al libertății pe care el o acordă atât celui care scrie, cât și celui care citește. Și ce dovadă mai bună decât faptul că a înființat el însuși, împreună cu fratele său Yngve și cu un bun prieten, Asbjørn Jensen, o mică editură, Pelikanen, care publică până în ziua de azi exact ceea ce le place?

Despre Justina Bandol

Justina Bandol (n. 1971) este redactor de carte și traducător. A redactat primele trei volume din Lupta mea de Karl Ove Knausgård și i-a tradus tetralogia anotimpurilor. Este îndrăgostită de literatură, de istorie și de natură.

Despre Karl-Ove Knausgård

Karl Ove Knausgård (n. 1968) este un scriitor norvegian cunoscut mai ales pentru cele șase romane autobiografice intitulate sugestiv Lupta mea (Min kamp). Născut în Oslo, Knausgard a crescut pe insula Tromoya, în Arendal și în Kristiansand, și a făcut studii de artă și literatură la Universitatea din Bergen. A debutat în 1998 cu romanul Ute av verden, pentru care a primit Premiul pentru Literatură al Criticilor Norvegieni, acordat pentru prima dată unui roman de debut. Între 1999 și 2002, Knausgard a fost coeditor la Vagant, o revistă literară norvegiană fondată în 1988, pentru care a realizat interviuri extrem de interesante cu scriitorii Rune Christiansen și Thure Erik Lund. Al doilea roman, Orice lucru își are vremea lui (En tid for alt, 2004), a fost la fel de bine primit de critică și a fost nominalizat la Premiul pentru literatură al Consiliului Nordic și la IMPAC Dublin Literary Award.

Consacrarea a venit însă odată cu publicarea, între 2009 și 2011, a seriei de romane autobiografice însumând peste 3 500 de pagini, care a devenit unul dintre cele mai mari fenomene literare în Norvegia, cu peste 450 000 de exemplare vândute. În 2010, scriitorul a înființat o mică editură împreună cu Yngve Knausgard (fratele său) și cu Asbjorn Jensen. În 2015–2016 a publicat patru cărți dedicate anotimpurilor: Toamna (Om hosten), Iarna (Om vinteren), Primăvara (Om varen) și Vara (Om sommeren).

Despre cvartetul Anotimpuri

Toamna este prima carte din cvartetul Anotimpuri, o enciclopedie personală despre lume, scrisă de un tată pentru fiica sa nenăscută. Iarna este a doua carte din cvartetul Anotimpuri, o enciclopedie personală despre lume, scrisă de un tată pentru fiica sa nenăscută. Primăvara este a treia carte din cvartetul Anotimpuri, unul dintre cele mai originale proiecte literare din ultimii ani, confesiunea curajoasă și plină de iubire a unui tată pentru fiica sa abia născută. Vara este a patra carte din cvartetul Anotimpuri, unul dintre cele mai originale proiecte literare din ultimii ani, confesiunea curajoasă și plină de iubire a unui tată pentru fiica lui cea mică.

Despre seria Lupta mea

Lupta mea, autobiografia literară monumentală, intimă şi spectaculoasă care a declanşat o adevărată frenezie mediatică după publicarea sa în Norvegia, a devenit un fenomen internaţional şi s-a vândut în milioane de exemplare în întreaga lume, atinge acum punctul culminant.

În Lupta mea, Karl Ove Knausgård îşi examinează cu rigoare viaţa, ambiţiile şi slăbiciunile, incertitudinile şi îndoielile, relaţiile cu prietenii şi fostele iubite, cu soţia şi copiii, cu mama şi tatăl său. Este un opus magnum în care viaţa este descrisă în toate nuanţele sale, de la momentele de mare dramă până la cele mai banale detalii ale existenţei de zi cu zi.

Cartea întâi: moartea unui tată

Devenit părinte, Karl Ove Knausgård se regăseşte în faţa propriului eu, un puşti sensibil, care creşte în umbra unui frate sociabil, a unei mame adesea absente şi a unui tată cu accese de mânie imprevizibile. Maturizarea lentă a sentimentelor, flirturile neliniştite, pasiunea pentru rock compun cu o onestitate dureroasă romanul unui adolescent hipersensibil.

O călătorie afectivă de o fidelitate absolută, o explorare proustiană a propriului trecut, o poveste deopotrivă intimă şi universală, care pune problema capacităţii literaturii de a descrie viaţa, doar viaţa, în toate aspectele ei.

Ce spun criticii despre Cartea întâi: moartea unui tată

„… extrem de sincer, Knausgård… vrea să ne introducă în cotidianul vieţii, care este uneori vizionar, alteori banal, alteori profund semnificativ, dar, prin forţa lucrurilor, absolut obişnuit, pentru că ni se întâmplă pe tot parcursul vieţii şi tuturor…” (The New Yorker)

„O reuşită rară. Nici un scriitor din generaţia sa nu egalează combinaţia lui Karl Ove Knausgård de talent, stil, spirit de observaţie şi originalitate…” (Dagens Næringsliv)

„Dur şi plin de forţă precum granitul. Mai real decât realitatea.” (La Repubblica)

Cartea a doua: un bărbat îndrăgostit

Roman autobiografic de o forţă literară neobişnuită, cartea a doua a seriei Lupta mea a dat naştere unei polemici virulente. După ce a abordat în primul volum tema doliului, Knausgård descrie cu aceeaşi vigoare şi exactitate toate etapele sentimentului de iubire. Experienţa de a fi tată dă peste cap totul în jurul lui şi se reflectă în încercările cotidiene ale vieţii de familie, în vacanţele care sfârşesc prost, în disputele cu vecinii, în tensiunile apărute cu ocazia aniversărilor copiilor… în acţiunea de a plimba un cărucior prin Stockholm când singurul lucru pe care doreşte să-l facă este să scrie. Viaţa scriitorului-narator se desfăşoară sub ochii sideraţi ai cititorului cu toată furia şi sinceritatea ei frustă: un om cu o dorinţă de neoprit de a scrie, pentru care arta este o nevoie fizică, un om care oscilează permanent între energia vitală şi impulsurile morbide. O capodoperă.

Ce spun criticii despre Cartea a doua: un bărbat îndrăgostit

„Intens şi vital… Irezistibil de la început până la sfârşit… Superb.” (James Wood, New Yorker)

„O capodoperă de o forţă magnetică şihipnotizantă chiar şi în momentele când pare plictisitoare.” (Le Nouvel Observateur)

„Cartea mea favorită de anul acesta… Knausgård ştie să facă din micile detalii ale vieţii sale o operă fascinantă.” (William Leith, Spectator)

Cartea a treia: insula copilăriei

Devenit părinte, Karl Ove Knausgård se regăsește în fața propriului eu, un puști sensibil, care crește în umbra unui frate sociabil, a unei mame adesea absente și a unui tată cu accese de mânie imprevizibile. Maturizarea lentă a sentimentelor, flirturile neliniștite, pasiunea pentru rock compun cu o onestitate dureroasă romanul unui adolescent hipersensibil.

O călătorie afectivă de o fidelitate absolută, o explorare proustiană a propriului trecut, o poveste deopotrivă intimă și universală, care pune problema capacității literaturii de a descrie viața, doar viața, în toate aspectele ei.

Ce spun criticii despre Cartea a treia: insula copilăriei

„… extrem de sincer, Knausgård… vrea să ne introducă în cotidianul vieții, care este uneori vizionar, alteori banal, alteori profund semnificativ, dar, prin forța lucrurilor, absolut obișnuit, pentru că ni se întâmplă pe tot parcursul vieții și tuturor…” (The New Yorker)

„O reușită rară. Nici un scriitor din generația sa nu egalează combinația lui Karl Ove Knausgård de talent, stil, spirit de observație și originalitate…” (Dagens Næringsliv)

„Dur și plin de forță precum granitul. Mai real decât realitatea.” (La Repubblica)

Cartea a patra: dansând în întuneric

Proaspăt absolvent de liceu, Karl Ove se mută într-un sat de pescari din nordul îndepărtat al Norvegiei pentru a lucra ca profesor. Nu se dovedeşte însă interesat de slujba în sine – sau de orice altă slujbă. Singurul lui scop este să economisească bani şi să înceapă să scrie. Totul merge bine, dar, pe măsură ce nopţile devin mai lungi, viaţa lui ia o întorsătură mai întunecată. Consumul de alcool îi provoacă episoade de amnezie completă, tentativele repetate de a-şi pierde virginitatea se sfârşesc umilitor şi, spre marea lui nefericire, ajunge să se îndrăgostească de una dintre elevele sale de treisprezece ani. Iar în tot acest timp, umbra tatălui planează tot mai ameninţător asupra sa.

Ce spun criticii despre Cartea a patra: dannsând în întuneric

„… extrem de sincer, Knausgård… vrea să ne introducă în cotidianul vieţii, care este uneori vizionar, alteori banal, alteori profund semnificativ, dar, prin forţa lucrurilor, absolut obişnuit, pentru că ni se întâmplă pe tot parcursul vieţii şi tuturor…” (The New Yorker)

„O reuşită rară. Nici un scriitor din generaţia sa nu egalează combinaţia lui Karl Ove Knausgård de talent, stil, spirit de observaţie şi originalitate…” (Dagens Næringsliv)

Cartea a cincea: mai sunt și zile cu ploaie

În vârstă de nouăsprezece ani, Karl Ove se mută la Bergen şi se dedică în întregime scrisului. Dar eforturile lui au efectul opus – îşi doreşte asta atât de mult, încât este afectat de blocajul scriitorului. În acelaşi timp, îşi vede prietenii, unul câte unul, publicându-şi volumele de debut şi începe să aibă îndoieli că va fi publicat vreodată. Scrisă cu o forţă şi o sinceritate extraordinare, cartea vorbeşte, de asemenea, despre prietenii noi şi puternice şi despre o iubire cutremurătoare. Apoi, în viaţa lui Karl Ove au loc două evenimente cruciale: tatăl său moare şi, la scurt timp după aceea, finalizează primul lui roman.

Ce spun criticii despre Cartea a cincea: mai sunt și zile cu ploaie

„O reuşită rară. Nici un scriitor din generaţia sa nu egalează combinaţia lui Karl Ove Knausgård de talent, stil, spirit de observaţie şi originalitate…” (Dagens Næringsliv)

„Această carte dovedeşte că se poate atinge universalul şi marea literatură pornind de la viaţa de zi cu zi. În spatele autobiografiei se află reflecţia scriitorului asupra identităţii masculine. Şocant!” (L’Express)

Cartea a șasea: sfârșit

În cea de-a şasea şi ultimă carte, Knausgård reflectează asupra  eşecurilor personale prezentate în volumele anterioare; deşi se bucură de o apreciere literară în creştere, se confruntă şi cu repercusiuni adesea distrugătoare. Este o carte despre literatura în sine şi despre relaţia ei cu realitatea, cheia de boltă a unei realizări magnifice.

Ce spun criticii despre Cartea a șasea: sfârșit

„Proiectul Lupta mea al autorului se încheie cu volumul al şaselea… Este greu să nu fii impresionat de fluenţa şi erudiţia sa, pe măsură ce Knausgård îşi croieşte drum prin istorie, filosofie, literatură şi artele vizuale.” (Financial Times)

„Poate unul dintre cele mai convingătoare volume ale seriei şi, incontestabil, o realizare literară remarcabilă.” (Booklist)

Lupta mea este un fenomen. În Norvegia natală a domnului Knausgård, una din zece persoane deţine un exemplar al unuia dintre volume, dar popularitatea sa este globală… Domnul Knausgård scrie o proză «vie», în parte datorită ochiului său pentru detalii şi, în parte, datorită calităţii intelectului său.” (The Economist)

Deschide galeria foto pentru a vedea mai multe imagini!

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PROFITĂ DE OFERTELE SPECIALE ȘI AFLĂ PRIMUL CARE SUNT NOUTĂȚILE

Vrei să fii la curent cu veștile literare? Îți vom putea trimite, cu acordul tău, emailuri cu noutățile editoriale, promoții, concursuri, evenimente, târguri de carte online și detalii despre oferta educațională. Te poți dezabona oricând printr-un simplu click. Mai multe detalii sunt disponibile pe pagina Politici de confidențialitate.