Săptămâna 22-28 august 2022, nu ratați noutățile Litera disponibile la toate chioșcurile de presă

În săptămâna 22-28 august 2022, la toate chioșcurile de presă din țară ajung volumele Ruinele splendorii, de Megan Chance și Povești din cafenea, de Toshikazu Kawaguchi.

Marți, 23 august 2022, la toate chioșcurile de presă din țară ajunge cartea Ruinele splendorii, de Megan Chance

O poveste despre secrete de familie întunecate, succes și răzbunare

În ajunul catastrofei. După moartea mamei sale, May Kimble, care nu are niciun ban, duce o viață singuratică, până când o mătușă despre care nu știa că există o cheamă la San Francisco. Acolo este primită în bogata familie Sullivan și în cercul lor social.

Inițial copleșită de opulența noii sale vieți, May simte curând că mistere întunecate se ascund în umbra conacului Sullivan. Verișoara ei cea plină de farmec dispare adesea în timpul nopții. Mătușa ei rătăcește într-o ceață de laudanum. Iar o menajeră îi tot dă de înțeles lui May că este în pericol. Prinsă într-o capcană de trădări, nebunie și crime, May riscă să piardă totul, inclusiv libertatea, din cauza celor în care are cea mai mare încredere.

Apoi, într-o dimineață de aprilie, San Francisco se prăbușește. Rătăcind printre ruinele în flăcări, May pornește pe un drum chinuitor pentru a recupera ceea ce este al ei. Această tragică întorsătură a destinului, împreună cu ajutorul unui jurnalist neînfricat și carismatic, îi aduce la îndemână șansa răzbunării. Dar va reuși May să o pună în practică?

Ce spun criticii despre Ruinele splendorii

„În atmosfera fascinantă a orașului San Francisco din anii 1900, acest roman gotic istoric prezintă o femeie curajoasă a cărei viață este în pericol. Iată o poveste plină de acțiune, care va face cititorul să întoarcă pagină după pagină.“ (Booklist)

Vineri, 26 august 2022, la toate chioșcurile de presă din țară ajunge cartea Povești din cafenea, de Toshikazu Kawaguchi

Suntem din nou în cafeneaua Funiculi Funicula, de pe o alee dosnică și întunecată din Tokyo, unde, dacă te așezi pe un anumit scaun și ți se toarnă o cafea anume pregătită, te poți întoarce în timp. Regulile au rămas aceleași. Cea mai importantă dintre ele este să-ți bei cafeaua înainte de a se răci, altfel nu te mai poți întoarce în prezent și rămâi suspendat între două dimensiuni temporale.

De mai bine de o sută de ani, pe scaunul acela se așază clienții care vor să călătorească în timp. Întotdeauna vor exista oameni care vor vrea să revadă pe cineva care nu mai este și, chiar dacă prezentul nu mai poate fi schimbat, vor avea nevoie să se împace cu trecutul. Prin cafenea se vor perinda de data aceasta bărbatul care vrea să-și întâlnească prietenul mort în urmă cu douăzeci și doi de ani, fiul care nu a ajuns la funeraliile mamei sale, bătrânul polițist care nu i-a oferit niciodată un cadou soției lui. De asemenea, vom cunoaște un tânăr care face călătoria din trecut în viitor, doar ca să se asigure că cei pe care îi va lăsa în urmă vor fi fericiți. În plus, vom afla misterul femeii cu rochie albă care ocupă de obicei scaunul destinat călătoriilor în timp.

Frumos istorisite și pline de căldură, întâmplările din Povești din cafenea explorează modul cum purtăm în noi însemnele trecutului și cât de departe am merge pentru a-i vedea – poate pentru ultima oară – pe cei pe care îi iubim.

Ce spun criticii despre Povești din cafenea

 „Kawaguchi a găsit o metodă unică de a aborda o temă atât de comună, cum este călătoria în timp, și a surprins puterea bucuriei ca moștenire lăsată de cei dragi… Fanii «Bibliotecii de la Miezul Nopții», a lui Matt Haig, vor savura această lectură rapidă, cu note de realism magic și căutare de sine.“ (Library Journal)

„Personajele ajung la revigoranta revelație că au voie să se bucure de viață, că nu trebuie să trăiască chinuite de regrete; ele se eliberează prin simpla schimbare a perspectivei. Efectul asupra personajelor este acela care se așteaptă de la cea mai reușită psihoterapie: reprocesarea trecutului și interpretarea lui într-o altă cheie… Este ușor să fii cinic și mult mai rar întâlnești un parcurs narativ care să te lase cu lacrimi sincere de bucurie.“ (The New York Times)