
Ciuleandra
Versiuni disponibile

Într-un acces de furie, Puiu Faranga îÈ™i sugrumă soÈ›ia. Ultimul descendent al unei familii de vază, crescut în răsfăț È™i educat la È™coli înalte din Occident, Puiu nu pare să-È™i fi găsit vreun rost în viață, în afara petrecerilor È™i aventurilor galante. Este sau nu responsabil Puiu Faranga de uciderea Mădălinei? Este întrebarea la care se caută răspuns de-a lungul întregii construcÈ›ii narative.
Consecvent tematicii întregii sale opere – prăpastia dintre stările sociale È™i felul în care cei care au avere È™i poziÈ›ie privilegiată dispun de cei umili după bunul plac –, Rebreanu concentrează în acest roman de mici dimensiuni acÈ›iune, caractere, psihologie în evoluÈ›ie, critică socială È™i unghiuri de abordare care fac din Ciuleandra o culme a măiestriei sale artistice.
Când Liviu Rebreanu trece la romanul orăşenesc, el eludează pe cât se poate înfăţiÅŸarea de indivizi ÅŸi se refugiază în monografia unei pasiuni, a unei porniri, adică în romanul psihologic, conÅŸtient sau nu de lipsa putinÅ£ei de a intui personaje. Ciuleandra e un astfel de roman analitic. [...] Materia romanului o formează această trecere treptată de la logica aparent normală la conduita ÅŸi Å£inuta demenÅ£ială... G. Călinescu






Într-un acces de furie, Puiu Faranga îÈ™i sugrumă soÈ›ia. Ultimul descendent al unei familii de vază, crescut în răsfăț È™i educat la È™coli înalte din Occident, Puiu nu pare să-È™i fi găsit vreun rost în viață, în afara petrecerilor È™i aventurilor galante. Este sau nu responsabil Puiu Faranga de uciderea Mădălinei? Este întrebarea la care se caută răspuns de-a lungul întregii construcÈ›ii narative.
Consecvent tematicii întregii sale opere – prăpastia dintre stările sociale È™i felul în care cei care au avere È™i poziÈ›ie privilegiată dispun de cei umili după bunul plac –, Rebreanu concentrează în acest roman de mici dimensiuni acÈ›iune, caractere, psihologie în evoluÈ›ie, critică socială È™i unghiuri de abordare care fac din Ciuleandra o culme a măiestriei sale artistice.
Când Liviu Rebreanu trece la romanul orăşenesc, el eludează pe cât se poate înfăţiÅŸarea de indivizi ÅŸi se refugiază în monografia unei pasiuni, a unei porniri, adică în romanul psihologic, conÅŸtient sau nu de lipsa putinÅ£ei de a intui personaje. Ciuleandra e un astfel de roman analitic. [...] Materia romanului o formează această trecere treptată de la logica aparent normală la conduita ÅŸi Å£inuta demenÅ£ială... G. Călinescu

