Citește un fragment în avanpremieră din „Dragoste eternă” de Lisa Scottoline

Dragoste eternă de Lisa Scottoline, poveste sfâșietoare despre tot ce are lumea mai bun, dar și mai rău de oferit, a apărut la Editura Litera în colecția „Blue Moon”.

Ceea ce războiul distruge, doar dragostea poate vindeca.

Elisabetta, Marco și Sandro sunt cei mai buni prieteni, în ciuda diferențelor dintre ei. Elisabetta este o frumusețe curajoasă care visează să devină romancieră; Marco este fiul impetuos și sportiv al unei familii de cicliști profesioniști; iar evreul Sandro, bun la suflet și grijuliu, este un geniu al matematicii. Prietenia lor se transformă în iubire, atât Sandro cât și Marco sperând să cucerească inima Elisabettei. Dar, în toamna anului 1937, toate acestea încep să se schimbe pe măsură ce Mussolini își afirmă puterea, aliniind fasciștii italieni cu naziștii lui Hitler și modificând chiar legile care guvernează Roma. În timp, tot ceea ce le este drag – familiile, casele lor și legătura dintre ei – este pus la încercare în moduri pe care nu și le-ar fi putut imagina vreodată.

Citește un fragment în avanpremieră din „Cuvinte nerostite” de Kelly Rimmer

Pe măsură ce antisemitismul prinde rădăcini și izbucnește cel de-al Doilea Război Mondial, cei trei își dau seama că Mussolini a fost doar începutul. Naziștii invadează Roma și, odată cu ocupația, apar noi atrocități împotriva evreilor din oraș, culminând cu o ultimă și îngrozitoare trădare. Pe acest fundal se vor decide destinele împletite ale familiilor Elisabettei, a lui Marco și a lui Sandro.

„Dragoste eternă pare atât de reală, încât aproape că poți simți gustul mâncării romane, în timp ce te pierzi în paginile cărții într-o călătorie glorioasă și dureroasă în Italia.” (Martha Hall Kelly, autoarea romanului Când înflorește liliacul)

Citește un fragment în traducere din limba engleză de Ana-Maria Gonțea

Elisabetta era hotărâtă. Marco Terrizzi va fi primul cu care se va săruta.

Îl privea cum făcea trucuri cu bicicleta lângă râu, mergând pe roata din spate, cu capul dat pe spate de râs, cu dinții albi pe fața bronzată. Părul lui des și negru dat cu pomadă strălucea în soare, iar picioarele îi erau musculoase pe sub pantalonii scurți și largi ai uniformei. Pedala cu bucurie și putere, atingând o grație masculină. Marco Terrizzi avea sprezzatura, un farmec rar și fără efort care îl făcea irezistibil.

Elisabetta nu-și putea lua ochii de la el și nici ceilalți nu puteau. Crescuseră împreună, dar undeva pe parcurs, el trecuse de la copilărie la bărbăție, de la Marco la Marco. Nu exista nici o îndoială că era teribil de chipeș. Avea ochi mari, de culoarea maro a unui nuc, un nas puternic, un maxilar pătrat și un gât lat, marcat de un măr al lui Adam proeminent. Era cel mai popular băiat din clasa lor și totul la el părea mai viu decât la toți ceilalți. Chiar și acum, soarele îl scălda în aur, de parcă natura însăși l-ar fi aurit.

Elisabetta s-a întrebat cum ar fi să-l sărute. A presupus că ar fi excitant, chiar delicios, ca și cum ar mușca dintr-o roșie coaptă și ar lăsa sucul să îi curgă pe bărbie. Nu sărutase niciodată un băiat, deși avea deja cincisprezece ani, iar noaptea exersa sărutul pe pernă. Pisica ei tigrată, Rico, cu care dormea, se obișnuise cu rutina ei, deoarece pisicile suportă prostia fetelor tinere.

Elisabetta habar nu avea cum să-l facă pe Marco să o considere mai mult decât o prietenă. De obicei, îi reușea ceea ce își propunea, obținând note bune și altele, dar asta era diferit. Era prea directă pentru a flirta. Îi lipseau șiretlicurile feminine. Fusese un maschiaccio, o băiețoasă în copilărie, și așa devenise apropiată de Marco. Încerca să devină mai feminină, dar încă nu purta sutien. Mama ei spunea că nu are nevoie de unul, dar celelalte fete râdeau de ea, șușotind în spatele mâinilor.

– Elisabetta, ajutor, mă înec!

Marco a alergat spre râu, iar ea era pe punctul de a-l striga, dar s-a oprit. Citise într-o rubrică de sfaturi feminine că refuzul de a le acorda bărbaților atenția pe care o doreau îi înnebunea de dorință, așa că l-a ignorat, în timp ce celelalte fete îi răspundeau.

– Marco, nu! a strigat Livia.

– Marco, ai grijă! a oftat Angela.

Băieții au așteptat să vadă dacă se va întâmpla vreo nenorocire cu Marco, dar acesta a întors ghidonul, îndepărtându-se de marginea râului. Au râs și s-au întors la manualele lor, împrăștiate pe iarbă. Formațiunea de tineret a partidului își făcea temele pentru acasă, venind de la întâlnirea Balilla. Purtau cu toții uniforme, băieții aveau cămăși negre și pantaloni scurți gri, iar fetele cămăși albe de muselină și fuste negre.

Acest loc liniștit de pe malul râului, chiar la nord de Ponte Palatino, devenise un loc de întâlnire pentru colegii ei de clasă după ore, deși Elisabetta stătea de obicei cu Marco sau Sandro, separat de celelalte fete. Cumva, pierduse șansa de a deveni prietena lor, iar acum era prea târziu, pentru că îi respingeau propunerile. Poate că o judecaseră ca preferând băieții, ceea ce nu era adevărat, iar ei i-ar fi plăcut să aibă o prietenă bună. Oricare ar fi fost motivul, Angela și celelalte fete o țineau la distanță, iar ea încercase să nu lase asta să se vadă.

– Uite, Betta! a strigat din nou Marco, folosind porecla ei din copilărie.

– Folosește-mi numele în mod corespunzător! a strigat Elisabetta, din spatele ziarului ei.

Prefera numele complet, deoarece spera să devină jurnalistă într-o zi. Își exersa semnătura și noaptea. De Elisabetta D’Orfeo.

– Elisabetta! Marco a venit îndată, alunecând până la o oprire pe iarbă. Urcă-te pe ghidonul meu. Hai să facem o plimbare.

– Nu, citesc.

Elisabetta și-a ascuns zâmbetul în spatele ziarului. Angela s-a ridicat, ștergându-și iarba de pe fustă.

– Marco, vin eu, ia-mă!

– Bine!

Marco i-a întins mâna. Angela s-a urcat pe ghidonul lui și cei doi au plecat împreună.

Elisabetta și-a coborât ziarul, întrebându-se dacă nu cumva rubrica de sfaturi feminine se înșelase. Dacă îl voia pe Marco, trebuia să-l atragă în alt mod. Simțea că e destul de drăguță, acum că mai crescuse, după spusele mamei sale. Ochii ei mari și rotunzi erau de un maro-verzui, iar părul ei până la umeri era de un brunet bogat, ondulat și abundent. Nasul îi era puternic, dar proporțional cu pomeții proeminenți, iar buzele îi erau pline. Problema ei era bocca grande, gura mare, care se dovedea a fi un dezavantaj atunci când venea vorba de băieți, de profesorul ei de latină și de proasta aia bătrână de la chioșcul de ziare.

Despre Lisa Scottoline

Lisa Scottoline este autoare de bestselleruri New York Times și a scris 33 de romane, dintre care cel mai recent, Dragoste eternă, este primul ei roman istoric. Lisa este autoarea unor recenzii populare de ficțiune și non-ficțiune, apărute în New York Times, Washington Post și Philadelphia Inquirer. Lisa a fost președinte al Mystery Writers of America și a predat un curs pe care l-a creat, „Justiție și ficțiune“, la Facultatea de Drept a Universității din Pennsylvania, universitatea unde a și absolvit. Lisa este un vorbitor obișnuit și foarte căutat la evenimente organizate de biblioteci și companii. Cărțile Lisei s-au vândut în peste 30 de milioane de exemplare și sunt publicate în peste 35 de țări. Locuiește în zona Philadelphia cu animalele ei de companie și nu-și dorește altceva.

Kelly Rimmer este autoare de cărți de  ficțiune contemporană și istorică, ajunse  bestselleruri pe listele New York Times,  Wall Street Journal sau USA Today. Printre  acestea se numără The Secret Daughter,  Cuvinte nerostite și The Truths I Never Told You. Kelly locuiește în Australia rurală cu familia ei și cu o întreagă menajerie care nu ascultă de nimeni. Romanele ei au fost traduse în peste 20 de limbi.

Te-ar mai putea interesa și: