Laura Frunză în dialog cu scriitoarea Victoria Alexander: „Aproape tot ce scriu este inspirat cumva din viața reală”

Victoria Alexander este o îndrăgită scriitoare de cărți romantice, publicate la editura Litera în colecțiile dedicate acestui gen literar. În luna mai, la împlinirea a 10 ani de la debutul colecției Lira și 8 ani de la debutul colecției Alma în România, autoarea s-a întâlnit virtual cu cititoarele în cadrul unui eveniment festiv. Și, pentru că am rămas în continuare cu multe curiozități legate de activitatea ei de scriitoare, am rugat-o să ne acorde un interviu.

Până în prezent, în România s-au tradus 20 dintre cărțile Victoriei Alexander.

Laura Frunză: Cum ați devenit scriitoare? Care a fost prima dumneavoastră carte și cum ați ajuns s-o publicați?

Victoria Alexander: Am fost scriitoare dintotdeauna. Inițial, am lucrat ca jurnalist de teren, dar mereu mi-am dorit să scriu ficțiune. Am aderat la un grup local de scriitori și am învățat multe de acolo, iar în cele din urmă am decis să văd dacă pot scrie o carte întreagă. Iar după ce am scris-o, am vrut să văd dacă chiar voi reuși s-o vând unei edituri. Și am reușit! Prima mea carte a fost despre călătoria în timp și se numea Yesterday & Forever (Ieri și întotdeauna).

L.F: Ce v-a făcut să alegeți să scrieți cărți romantice dintre toate genurile literare?

V.A: M-am îndrăgostit! Nu citisem niciodată cărți romantice, mă apucasem de ele cam cu un an înainte să mă apuc și de scris. O prietenă îmi împrumutase un teanc de cărți, și printre ele era și o carte romantică de epocă. Am citit-o și mi-a plăcut la nebunie, așa că am mai citit una și apoi încă una. Am descoperit cărțile romantice din perioada Regenței, cărțile romantice cu tematică paranormală și multe altele. Da – am fost captivată. Așa că, atunci când m-am hotărât să scriu ceva la modul serios, genul acesta mi s-a potrivit mănușă.

L.F: Ați simțit vreodată că nu sunteți luată în serios ca scriitoare pentru că scrieți cărți romantice?

V.A: O, da, cu siguranță!

L.F: Vă inspirați vreodată din evenimente reale în cărțile dumneavoastră sau scrieți 100% ficțiune?

V.A: Aproape tot ce scriu este inspirat cumva din viața reală. Din evenimente la care am fost martoră, sau lucruri care mi s-au întâmplat mie, sau oameni pe care i-am cunoscut. Dar inspirația e doar începutul. După ce am prelucrat scânteia inițială de inspirație, povestea evoluează într-o direcție total diferită. Poate că încep cu viața reală, dar termin cu 99,99% ficțiune.

L.F: Ce anume atrage cititorii așa de mult la perioada Regenței? Cum vă documentați cu privire la acea epocă istorică?

V.A: Cred că e vorba despre ultimele momente ale unui mod de viață care a rămas neschimbat timp de secole întregi. După Regență, secolul al XVIII-lea a fost o perioadă de schimbări permanente. Iubesc Regența pentru manierele sale, obiceiurile sociale, climatul politic și moda vremii. Și pentru sentimental acela dulce-amărui că ceva se apropie de sfârșit. Cred că cititorilor le place pentru că e suficient de departe în timp ca să simtă un pic de magie și suficient de aproape ca să le fie un pic familiară.

Mă informez mult cu privire la perioada respectivă – cărți scrise despre societate, evenimente mondiale, personaje faimoase. Colecționez cărți scrise în perioada respectivă. Punctul de vedere și vocea cuiva care chiar a trăit atunci mă ajută foarte mult să aflu ce gândeau și cum se purtau oamenii vremii.

L.F: În opinia dumneavoastră, ce considerați că reprezintă un gest romantic ieșit din comun? Vă amintiți de câteva scene romantice din cărțile dumneavoastră?

V.A: Ca să fie ieșit din comun, un gest romantic trebuie să fie grandios, exagerat, sentimental și neașteptat. Am avut multe personaje care au făcut gesturi grandioase distractive. Dar gestul romantic suprem este sacrificiul. În Înălțimea Sa, soția mea (Her Highness, My Wife), eroina este dispusă să renunțe la titlul ei regal de dragul protagonistului, dar acesta n-o lasă să facă asta. Așa că o convinge că ce-a fost între ei a fost doar un flirt. Îi frânge inima și și-o frânge și pe a lui în acest proces.

L.F: Ca jurnalistă, ați trăit și ați scris despre multe tragedii, ba chiar v-ați nimerit și în situații periculoase. A devenit viața mai calmă de când vă ocupați exclusiv de scris? Care e cel mai palpitant lucru care i se poate întâmpla unei scriitoare de cărți romantice?

V.A: Viața e cu siguranța mai calmă. Acum majoritatea lucrurilor palpitante se petrec între filele cărților și, spre deosebire de viața reală, asta e ceva ce pot controla.

În mod evident, să fii numărul unu pe lista de bestsellere este palpitant. Dar ce mă emoționează cu adevărat e atunci când cititorii îmi spun că poveștile mele i-au ajutat să facă față unor probleme din viața reală – pierderea cuiva drag, o boală gravă, viața într-o zonă de război. Să știu că ceea ce scriu eu ajută pe cineva să facă față mai ușor problemelor e ceva deosebit. E cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat mie ca scriitoare.

L.F: Sunteți de acord că romanele de dragoste creează în femei niște așteptări cu privire la viața lor amoroasă? Credeți că autorii ar trebui să portretizeze aceste lucruri cu responsabilitate?

V.A: Nu, nu sunt de acord. Și nici nu cred că autorii poartă vreo responsabilitate pentru felul în care descriu dragostea. Viața reală nu va fi niciodată perfectă ca ficțiunea. În viața reală, lucrurile nu merg întotdeauna cum ne-am dori. Oamenii buni nu câștigă întotdeauna. Nu toată lumea trăiește fericită până la adânci bătrâneți. Oamenii care se așteaptă să aibă o viață ca în povești se păcălesc singuri. Dragostea e minunată și toți ne dorim s-o găsim la un moment dat. Dar ea nu trebuie să fie în vârful Turnului Eiffel sau să apară în timp ce încerci să scapi de niște răufăcători sau în persoana unui prinț.

Scriu cărți romantice deoarece cred în dragoste și în „fericiți până la adânci bătrâneți“. Dar nu cred că ficțiunea are vreo legătură cu viața. În realitate, ne scriem propriile povești.

L.F: Ați scris atât romane contemporane, cât și de epocă. În opinia dumneavoastră, care sunt mai dificil de scris?

V.A: Amândouă genurile au provocările lor. Uneori mă documentez foarte mult pentru romanele de epocă, dar, dacă nu găsesc răspunsul la o întrebare istorică, e posibil să nu-l găsească nici cititorii. Când scrii romane contemporane, cititorii sunt la fel de familiari cu lumea modernă ca și tine. Iar dacă greșești ceva, ți-o vor spune!

L.F: În iulie 2020 ați postat pe pagina de Facebook o poveste despre o prințesă și un prinț care trăiau fericiți până când a apărut un dragon care a pus lumea în pericol. Povestea nu avea final, așa că suntem curioși: ați găsit până la urmă finalul ideal?

V.A: Povestea era o glumă la adresa pandemiei și a vieții mele domestice alături de prințul meu. Nu era terminată pentru că o scrisesem acum un an. Pe atunci nu avea final. Acum sunt destul de sigură că are parte de un final fericit. Ar trebui să mă întorc la ea și s-o termin.

În viața reală, l-am mutat pe soțul meu și biroul său improvizat la ultimul etaj al casei, ca să nu ne mai deranjăm reciproc. Iar de atunci am trăit în pace și armonie.

L.F: Cred că sunteți una dintre puținele scriitoare de cărți romantice care a scris atât de multe povești de Crăciun. Aveți opt cărți dedicate acestei sărbători, dintre care trei au fost traduse și în România, în colecțiile de cărți romantice: Căile nebănuite ale iubirii (His Mistress at Christmas), Darul iubirii (A Visit from Saint Nicholas) și Șarada (What Happens at Christmas). Ce vă place cel mai mult la sărbătoarea Crăciunului?

V.A: Cine nu iubește Crăciunul? Bucurie și iubire și, da, magia este în aer. E cea mai frumoasă perioadă a anului și cred că e cea mai frumoasă perioadă în care să te îndrăgostești. E sezonul miracolelor, și ce miracol mai mare poate exista decât să-ți întâlnești iubirea vieții și să te îndrăgostești?

Despre Victoria Alexander

Victoria Alexander este o prezență constantă în topurile New York Times, USA Today și Publishers Weekly. A fost nominalizatăde două ori la prestigiosulpremiu RITA al Asociației Scriitorilorde Romane de Dragoste din America.

Despre Laura Frunză

Traducătoare, bloggeriță și specialistă în resurse umane, Laura Frunză a absolvit în 2003 Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, cu specializare în germană-engleză. Din 2004 a început să lucreze în domeniul resurselor umane, în care activează și acum, la o companie internațională.

A început să traducă în 2006, mai întâi cărți pentru copii, și, până în prezent, a tălmăcit peste 70 de titluri din diferite domenii: copii, young adult, ficțiune, parenting.

În paralel, Laura este blogger pe https://www.laurafrunza.com/ și scrie despre provocările vieții de părinte, pentru că are o fată de 12 ani și un băiat de 4 ani. În ultimii cinci ani, blogul a fost nominalizat anual în topul celor mai influente bloguri de parenting, conform unui studiu realizat de Revista Biz şi Zelist monitor. Este implicată în multe proiecte culturale, în special legate de cărți. Își dorește foarte mult ca, pe viitor, să nu mai existe niciun copil fără acces la cărți și fără măcar o carte a lui, personală.