Citește un fragment în avanpremieră din „Goana nebună a lumii” de Colum McCann

Goana nebună a lumii este al treilea volum al scriitorului Colum McCann apărut la Editura Litera. Roman de mare anvergură, cu note sociale pregnante, Goana nebună a lumii surprinde spiritul Americii într-o epocă de tranziție, de promisiuni enorme și, retrospectiv, de o inocență înduioșătoare.

În zorii unei zile de vară târzie din 1974, locuitorii din sudul Manhattanului stau încremeniți, uitându-se cu gurile căscate la Turnurile Gemene. Un funambul misterios aleargă, dansează și sare între cei doi zgârie-nori, suspendat la patru sute de metri deasupra pământului. Pe străzile de dedesubt, o multitudine de vieți obișnuite devin extraordinare datorită măiestriei cu care Colum McCann știe să zugrăvească portretul unui oraș și al locuitorilor săi.

Citește și: Interviu VIDEO cu Colum McCann, autorul bestsellerului „Apeirogon”: „Am scris un roman care se întreabă ce este adevărat și ce nu este adevărat”

Un călugăr irlandez care-și înfruntă demonii, un grup de mame care-și jelesc fiii morți în Vietnam, o artistă care asistă la un accident de mașină cu fuga autorului, o bunică prostituată care face tot posibilul să-și ocrotească familia – țesând laolaltă aceste vieți aparent disparate, alegoria lui McCann prinde viață în vocile de neuitat ale newyorkezilor, uniți în mod neașteptat de speranță, frumusețe și „delictul artistic al secolului“.

Citește un fragment în avanpremieră în traducere din limba engleză de Bogdan Perdivară

Amuțeau la vederea lui. Pe Church Street. Liberty. Cortlandt. West Street. Fulton. Vesey. Era o tăcere care se auzea pe sine, oribilă și frumoasă. Unii s‑au gândit mai întâi că le joacă vreo festă lumina, că are ceva de‑a face cu vremea, că e o întâmplare ținând de felul în care cad umbrele. Alții au cugetat că putea fi gluma urbană perfectă – să stai țeapăn, cu brațul întins în sus până se adună oamenii, până lasă pe spate capetele și înalță bărbiile, ajungând apoi cu toții să se holbeze în văzduh la absolut nimic, de parcă ar fi așteptat să se termine un scheci de‑al lui Lenny Bruce. Însă, cu cât așteptau mai mult, cu atât mai siguri deveneau. Se afla chiar pe marginea clădirii, o formă întunecată pe fundalul cenușiu al dimineții. Poate un spălător de geamuri. Ori un muncitor în construcții. Sau un sinucigaș.

Acolo, sus, la înălțimea celor o sută zece etaje, neclintită, o jucărie negricioasă profilându‑se pe cerul înnorat.

Putea fi văzut doar din anumite unghiuri, așa că privitorii erau nevoiți să se oprească pe la răscruci, să găsească spații între clădiri sau să se ferească de umbre ca să obțină o priveliște neobstrucționată de cornișe, gargui, balustrade, streșini. Nici unul nu pricepuse încă ce‑i cu sârma întinsă la picioarele lui, între un turn și celălalt. Silueta umană era cea care‑i priponea acolo, cu gâturile întinse, sfâșiați între promisiunea unui act fatal și dezamăgirea obișnuitului.

Privitorii se confruntau cu o dilemă: nu aveau chef să caște gura la orice fleac, la vreun idiot cocoțat pe acoperiș, însă nici să rateze momentul, în caz că idiotul ar fi alunecat, în caz că‑l arestau ori dacă se azvârlea, desfăcând brațele, în gol.

Orașul își producea zgomotele de zi cu zi în jurul lor. Claxoane. Autospeciale de gunoi. Șuier de feriboturi. Huruitul metroului. Autobuzul M22 a tras lângă trotuar, a frânat, s‑a afundat cu un sâsâit moale într‑o groapă din asfalt. Un ambalaj zburător de ciocolată s‑a oprit într‑un hidrant. Uși de taxiuri trântite. Urme de resturi menajere împestrițând ungherele cele mai ascunse ale aleilor. Teniși proptindu‑se în călcâie. Pielea servietelor frecându‑se de cracii pantalonilor. Câteva vârfuri de umbrele scoțând clinchete pe caldarâm. Uși rotative împingând pe stradă sferturi de conversații.

Însă privitorii ar fi putut să ia toate sunetele, ar fi putut să le condenseze într‑un singur zgomot, și tot nu ar fi auzit mare lucru: chiar și înjurăturile erau rostite domol, respectuos.

Au ajuns să se adune în cete mici lângă semaforul din colțul străzilor Church și Dey; s‑au strâns sub copertina frizeriei lui Sam; în pragul atelierului La Charlie; o seamă de bărbați și femei s‑au înghesuit până în balustradele Capelei St. Paul; au prins să dea din coate, ca să‑și facă loc, la ferestrele clădirii Woolworth. Avocați. Liftieri. Doctori. Măturători. Ajutori de bucătar. Comercianți de diamante. Vânzători de pește. Târfe îndesate în blugi din cale‑afară de strâmți. Fiecare încurajat de prezența celorlalți. Stenografe. Negustori. Livratori la domiciliu. Oameni‑reclamă. Trișori la cărți. Funcționari. Corporatiști. Wall Street. Un lăcătuș în duba lui, la intersecția dintre Dey și Broadway. Un curier pe bicicletă odihnindu‑se, sprijinit de un stâlp de iluminat, pe strada West. Un machitor roșu la față în căutarea păhărelului de dimineață.

L‑au observat de pe feribotul de Staten Island. Din depozitele de carne din West Side. Din noile clădiri falnice de lângă Battery Park. De lângă tonetele ambulante cu gustări de pe Broadway. Din piața publică de mai jos. Din turnurile însele.

Erau, firește, și din cei care ignorau zarva, care nu voiau să se lase deranjați. Se făcuse ora șapte și patruzeci și șapte de minute, și acum era prea greu să‑i ațâțe orice în afară de birou, stilou, telefon. Curgeau din stațiile de metrou, din limuzine, din autobuzele orășenești, traversând fuguța strada, refuzând ocazia unei uitături. Încă o zi, încă un chin. Însă, trecând pe lângă cetele fremătătoare, începeau să încetinească. Unii se opreau de tot, ridicau din umeri, se răsuceau nonșalanți, se duceau până la intersecție, se ciocneau de ceilalți privitori, se înălțau pe vârfuri, își aruncau privirea peste mulțime, apoi își făceau intrarea cu un „Uau“, un „Ia te uită!“ sau „Doamne, Dumnezeule!“

Deasupra tuturor, omul rămânea static, însă misterul său era mobil. Se oprise mai încolo de grilajul platformei de observație din turnul sudic – de parcă, din clipă în clipă, ar fi putut să‑și ia zborul.

Mai jos de el, un porumbel și‑a dat drumul de la ultimul etaj al Federal Office, parcă anticipând căderea.

Ce spun criticii despre Goana nebună a lumii de Colum McCann

„Ca un aruncător de baseball în vârf de formă, McCann schimbă permanent viteza, adoptând voci, tonuri și stiluri diferite când trece de la o linie narativă la alta… Un semn că romanul își îndeplinește ambiția uriașă este faptul că McCann continuă să introducă noi personaje, legându-le cu îndemânare de cele de dinainte, pe măsură ce povestea se îndreaptă spre deznodământul surprinzător și profund emoționant.“ (The New York Times Book Review)

„Acesta este darul lui McCann, de a găsi har în suferință și magie în viața de zi cu zi și de a-l cufunda pe cititor în lumea dezvăluită astfel… Un roman plin de personalitate și de stări de spirit diferite.“ (San Francisco Chronicle)

„O carte fantastică, multistratificată și emoționantă și totodată o lectură extraordinar de plăcută. Cine altul decât un irlandez ar putea să scrie unul dintre cele mai mari romane despre New York din toate timpurile? Conține atâta pasiune, umor și viață pură, încât la sfârșit veți rămâne buimaci, amețiți, copleșiți.“ (Dave Eggers)

Citește un fragment în avanpremieră din „Transatlantic”, noul roman al lui Colum McCann

Despre Colum McCann

Colum McCann s-a născut în Dublin și a studiat jurnalismul. Este autorul romanelor Songdogs (1995), This Side of Brightness (1998), Dansatorul (Dancer, 2003), Zoli (2006), Goana nebună a lumii (Let the Great World Spin, 2009), Transatlantic (TransAtlantic, 2013) și Apeirogon (2020). A mai scris trei cărți de povestiri bine primite de critică și un volum de nonficțiune intitulat Letters to a Young Writer (2017). Lucrările i-au fost publicate în peste patruzeci de limbi. A primit multe distincții internaționale, printre care National Book Award, International IMPAC Dublin Literary Award, o bursă Guggenheim, Premiul Pushcart și o nominalizare la Oscar pentru scurtmetrajul Everything in This Country Must.

Citește și: Bestsellerul săptămânii pe Litera.ro: „Transatlantic” de Colum McCann

Este membru al Academiei Americane de Arte și Litere și a primit Ordinul Chevalier des Arts et des Lettres din partea guvernului francez. A mai obținut premii în Italia, Germania și China. Colaborează la The New Yorker, The New York Times, The Atlantic și The Paris Review și predă în cadrul programului de masterat în creative writing de la Hunter College. Locuiește cu familia în orașul New York, unde este cofondator al organizației internaționale nonprofit de schimburi narative Narrative 4.