Alina Purcaru despre Kate Kirkpatrick: „Beauvoir. O viață”

Kate Kirkpatrick își însoțește cartea despre viața lui Simone de Beauvoir de două mottouri, unul fiind un citat din Simone de Beauvoir însăși: „A emancipa o femeie înseamnă a refuza să o limitezi la relațiile pe care le are cu bărbații, nu să o supui lor“. Acest citat orientează întregul efort al cercetătoarei britanice, care, într-un tom solid, încearcă să reveleze laturi ale personalității celebrei gânditoare care au fost umbrite sau ignorate, în receptarea ei peste ani, de singura relație cu care a fost obsesiv (și incorect) asociată: cea cu Sartre.

Chiar dacă și în volumele de memorii Beauvoir însăși privilegiază această relație, biografa sa caută să afle de ce a ales o atare opțiune, câtă vreme jurnalele și scrisorile publicate postum (și mai aproape de noi) aduc dovezi pentru alte interpretări: perspective care includ numeroase alte relații semnificative – și de prietenie, și amoroase –, care chestionează mitul centralității relației cu Sartre. Interpretări este aici un termen cu statut de cheie de boltă, pentru că orice răspuns la întrebările despre viața cuiva o să fie mereu unul aproximativ, cel puțin când vine de vorba de decizii care au orientat un parcurs de idei sau tipul de relații privilegiate, la un moment dat. Exact pe aceste teritorii vaste, deschise de posibilitatea interpretării, Kate Kirkpatrick aduce un material documentar impresionant, urmărind viața și transformările lui Simone de Beauvoir în paralel cu ideile și dispoziția ei, așa cum s-au oglindit în jurnale, scrisori sau în eseurile și romanele pe care le-a scris cu o energie și o sete de cunoaștere nesecate. Tot acest exercițiu de observație e frecvent raportat la memorii, scrieri târzii în care Beauvoir a selectat material autobiografic diferit de ceea ce oferă jurnalele și scrisorile.

Kirkpatrick își urmărește, așadar, protagonista de la întâiul mediu de formare, o familie burgheză cu o mamă catolică ferventă și un tată la polul opus, urmărind felul în care s-a evidențiat dorința ei pentru studiu și cunoaștere, relația cu sora ei, Hélène, primele prietenii, primele jurnale, obsesia pentru filozofie și triumful ei universitar, fără precedent, având în vedere contextul social și regulile care limitau drastic accesul femeilor la o educație superioară. La vremea la care Beauvoir urmărea să studieze filosofia la cel mai avansat nivel, femeile nu erau acceptate la Școala Normală Superioară unde, notează Kirkpatrick, „studia crema elitei filozofice pariziene“. Întâlnirea cu Sartre, care va rămâne companion constant și partener în toate, a însemnat nu numai începutul unui traseu de descoperiri intelectuale pasionante, ci și al unui pact rămas celebru: fiecare dintre ei avea libertatea de a trăi, fără celălalt, povești de iubire, câtă vreme rămâneau esențiali unul pentru celălalt. În ce măsură acest pact a fost constant, adică în ce măsură fiecare dintre ei a rămas, neîncetat, central pentru celălalt, aceasta e o altă miză a cărții. Nu cea mai importantă însă. Cea mai importantă e centrarea pe devenirea lui Beauvoir ca gânditoare, filosoafă, scriitoare și feministă, urmărirea parcursului ei intelectual și, inevitabil, a relației ei cu totul particulare cu existențialismul. Un alt punct de mare și constant interes în carte este felul în care au fost receptate ideile ei, scandaloase pentru societatea franceză, prejudecățile care au umbrit citirea operei ei și dubla măsură manifestată în felul în care ea și Sartre au fost, pe rând (și împreună), tratați de posteritate.

Citește un fragment în avanpremieră din „Beauvoir. O viață“, de Kate Kirkpatrick

Apoi, cartea aduce la lumină o încrengătură întreagă de relații, puternice, pasionale, de comuniune intelectuală, nu doar romantică: cu cineastul Claude Lanzmann, cu scriitorul american Nelson Algren sau cu Jacques-Laurent Bost, jurnalist și scriitor apropiat lui Sartre. Și relațiile mai puțin prezente în memorii sunt analizate: cele cu iubitele ei, care au fost și ale lui (surorile Olga și Wanda Kosakiewicz, dar și Bianca Bienenfeld, o tânără de origine evreiască, studentă a lui Beauvoir și care i-a devenit iubită când avea numai 17 ani). Relația cu aceste femei, foarte tinere, toate studente ale ei și intrate apoi în „familia“ Sartre-Beauvoir, e unul dintre cele mai delicate aspecte ale vieții ei, aspect pe care Kate Kirkpatrick îl privește fără să ascundă laturile profund problematice ale unui astfel de aranjament, adesea nociv pentru tinerele iubite, fascinate de comuniunea dintre cei doi. În fine, fiecare etapă de viață include o analiză a felului în care s-au cristalizat ideile ei despre libertate, concepția ei despre scris și o analiză a cărților pe care le-a publicat, din care nu putea lipsi scandalul provocat de studiul ei cel mai notoriu, eseul feminist de proporții, Al doilea sex.

Cartea oferă o deschidere foarte mare și investighează aspecte din viața și din opera ei, scuturând clișee și trimițând mereu la context. De altfel, urmărind viața lui Beauvoir, avem acces la însuși climatul de idei în care ea s-a format și pe care, apoi, l-a provocat: mai întâi dorind și având acces la un mediu de devenire intelectuală rezervat bărbaților și, în anii din urmă, protestând fervent pentru dreptul la avort (care, în Franța, a fost legalizat abia în ianuarie 1975, prin eforturile susține ale lui Simone Weil, pe atunci ministru al sănătății).

Citește și: Alina Purcaru despre Antonio Scurati: „M. Un avertisment”

Kate Kirkpatrick este lector la catedra de religie, filosofie și cultură la King̛s College, Londra, și este autoarea mai multor cărți despre Simone de Beauvoir și Sartre. Unghiul din care sunt abordate deciziile personale, dar și contribuția de idei a lui Simone de Beauvoir este, adesea, critic, făcând, implicit, vizibile și variile critici care i s-au adus, de-a lungul timpului, dinspre medii și direcții diferite. Curiozitatea față de resorturile din spatele devenirii ei este, însă, una autentică – practic, firul care orientează întregul demers.

Citește și: Alina Purcaru despre Sofia Segovia: „Realism magic din Mexic”

Biografia se citește pasionant și pentru că reușește să transmită iubirea de cunoaștere și libertate a lui Simone de Beauvoir, obsesia ei contagioasă pentru scris și implicarea ferventă în cauze sociale și politice. Un alt merit implicit e că îți deschide pofta de a-i (re)citi cărțile și de a-i (re)vizita ideile, fără de care feminismul ar fi avut cu totul alte fețe și ramificații.

Despre Kate Kirkpatrick

Kate Kirkpatrick este lector la cate­dra de religie, filosofie și cultură la King’s College, în Londra. Este autoarea mai multor cărți despre Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir.

DESPRE ALINA PURCARU

Alina Purcaru (n. 1982) este scriitoare și publicistă. A absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti, are un masterat în Teorie literară și Literatură comparată, obținut la aceeași Universitate, a lucrat în presa cotidiană şi a publicat constant cronici de carte şi articole în reviste culturale prestigioase: Observator cultural, Dilema veche, Dilemateca, Suplimentul de cultură şi Noua literatură.  

A debutat cu volumul de poeme rezistență (Editura Cartea Românească, 2016), urmat de al doilea volum de versuri, Indigo (Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2018), este coautoare a romanului colectiv Rubik (Editura Polirom, 2008) şi coordonatoare a trei volume colective: Poveşti cu scriitoare şi copii (Editura Polirom, 2014) și 10.000 de semne/Otros 10.000 caracteros (antologie bilingvă de proză românească, în ediție româno-spaniolă, apărută la Editura ICR în 2017) și Un secol de poezie română scrisă de femei (împreună cu Paula Erizanu, Editura Cartier, 2019).

A  scris și două cărţi  pentru copii, Catrina și marele Domn Somn şi Un unicorn în muzeul de oase (ambele cu ilustrații de Mihaela Paraschivu, publicate la Editura Cartier, 2017). Este prezentă cu poeme și eseuri în reviste literare și în mai multe volume colective: Cum citesc bărbații cărțile femeilor (volum coordonat de Lia Faur și Șerban Axinte la Editura Polirom, 2017), Tu, înainte de toate. O antologie a poeziei contemporane de dragoste, coordonată de Cosmin Perța (Editura Paralela 45, 2018),  Ea. Perspective feministe asupra societăţii româneşti (volum coordonat de Oana Zamfirache, Editura Curtea Veche Publishing, 2019), Arta revendică rii. Antologie de poezie feministă (volum coordonat de Medeea Iancu, Fractalia și LitFem, 2020) și Izolare (volum coordonat de  Alexandra Rusu, Nemira, 2020). 

 În 2018 a participat la un workshop de traducere de poezie organizat de ICR Stockholm, iar poemele ei au apărut în revista suedeză Lirykvänen. Grupaje traduse în limba maghiară au apărut și în două publicații din Ungaria ÚjNautilusși Prae. Este membră PEN şi, în prezent, face parte din redacţia  revistei Observator cultural.