Citește un fragment din cartea „Misterele de la cofetărie. Crimă cu gust de ciocolată” de Joanne Fluke

Cartea Misterele de la cofetărie. Crimă cu gust de ciocolată de Joanne Fluke, descris de Publishers Weekly drept „roman polițist inteligent, plin de personaje atrăgătoare și de rețete delicioase de prăjituri”, a apărut la Editura Litera în luna noiembrie.

Eroina roșcată a lui Joanne Fluke este maestră în dulciuri de toate felurile, dar rezolvă și misterele care apar în orășelul unde locuiește. Și totul a început la cofetăria ei, cu o crimă și niște fursecuri crocante cu fulgi de ciocolată care au iscat un adevărat scandal.

Hannah este deja foarte ocupată. Se străduie să se ferească de încercările mamei sale de a o mărita, își conduce propria afacere, cofetăria The Cookie Jar, cea mai populară din Lake Eden, și are o viață socială destul de bogată. Dar odată ce Ron LaSalle, îndrăgitul curier de la Cozy Cow Dairy, este găsit ucis în spatele cofetăriei ei, cu celebrele fursecuri cu fulgi de ciocolată ale lui Hannah împrăștiate în jurul lui, viața ei devine cu adevărat haotică. Hotărâtă să nu permită ca prăjiturile ei să aibă o reputație proastă, ea pornește pe urmele criminalului. Dar, dacă nu-și păzește spatele, viața dulce a lui Hannah s-ar putea să se transforme curând în scrum.

Citește un fragment în traducere din limba engleză de Adina Pintea

Hannah Swensen îmbrăcă rapid geaca veche de aviator pe care o luase de la magazinul caritabil Helping Hands și se aplecă să ia în brațe pisoiul portocaliu imens care i se freca de picioare.

– Fie, Moishe. Mai primești o porție, dar trebuie să‑ți ajungă până diseară.

În timp ce îl ducea pe Moishe în bucătărie și îl așeză lângă vasul lui cu mâncare, Hannah își aminti ziua în care el se instalase în fața ușii apartamentului ei. Era jigărit în ultimul hal, cu blana încâlcită și plină de murdărie, așa că îl luase la ea fără să mai stea pe gânduri. Cine altcineva să fi adoptat un motan de aproape paisprezece kilograme, pe jumătate orb și cu o ureche sfâșiată? Hannah îi dădu numele de Moishe și, cu toate că nu i‑ar fi dat nimeni vreun premiu al Clubului iubitorilor de pisici din Lake Eden, între ei se stabili imediat o legătură. Erau amândoi epuizați după greutățile cu care se confruntaseră: Hannah, după discuțiile săptămânale dificile cu mama ei, iar Moishe, din cauza vieții necruțătoare de pe stradă.

Moishe începu să toarcă de plăcere când Hannah îi umplu bolul. Părea, pe bună dreptate, recunoscător că nu mai trebuia să se milogească pentru mâncare și adăpost și își arăta recunoștința în moduri nenumărate. Chiar în dimineața aceea, Hannah găsise în mijlocul mesei din bucătărie partea din spate a unui șoarece, exact lângă violeta de Parma veștejită, pe care tot uita să o ude. Cu toate că majoritatea femeilor contemporane ar fi strigat după soții lor să vină și să adune ceea ce constituia o priveliște dezgustătoare, Hannah luase leșul de coadă și îl lăudase cu generozitate pe Moishe că avea grijă ca în apartamentul ei să nu fie rozătoare.

– Ne vedem diseară, Moishe.

Hannah îl mângâie cu afecțiune, apoi își luă rapid cheile de la mașină. Tocmai își trăgea pe mâini mănușile, pregătindu‑se să iasă pe ușă, când sună telefonul.

Aruncă o privire la ceasul în formă de măr de pe perete, pe care îl găsise la cineva care își vindea lucrurile în fața casei. Era doar șase dimineața. Mama ei nu ar suna‑o atât de devreme, nu‑i așa?

Moishe își ridică privirea din bolul său cu o expresie pe care Hannah o luă drept compasiune. El nu o plăcea deloc pe Delores Swensen și nici măcar nu se sinchisise să‑și ascundă sentimentele când ea făcea vizite inopinate în apartamentul fiicei sale. După câteva situații soldate cu mai multe perechi de ciorapi fini sfâșiate, Delores decise să își limiteze socializarea doar la cinele mamă‑fiică din serile de marți.

Hannah ridică receptorul, întrerupând robotul în mijlocul mesajului, și oftă când auzi vocea mamei sale.

– Bună, mamă. Tocmai mă pregăteam să ies pe ușă, așa că trebuie să terminăm repede. Deja am întârziat la serviciu.

Moishe își ridică coada și o scutură scurt, intorcandu‑și posteriorul spre telefon. Hannah își înăbuși un chicotit când îi văzu giumbușlucurile și îi trase conspirativ cu ochiul.

– Nu, mamă, nu i‑am dat lui Norman numărul meu de telefon. Dacă vrea să ia legătura cu mine, va trebui să‑l caute singur.

Hannah se încruntă când mama ei începu să-i facă morală despre cum trebuie să atragi un bărbat. Cina de cu o seară înainte fusese un dezastru. Când ajunse acasă la mama ei, Hannah întâlnise încă doi oaspeți: vecina mamei sale, de curând văduvă, doamna Carrie Rhodes, și fiul acesteia, Norman. Hannah se simțise obligată să facă conversație de complezență cu Norman și să mănânce friptură de vită hawaiiană, grețos de dulce, și tort de nuci cu glazură de ciocolată de la băcănia Red Owl, în timp ce mamele lor străluceau de fericire și făceau tot felul de remarci despre ce cuplu minunat ar alcătui ei doi.

– Mama, ascultă‑mă, chiar trebuie să…

Hannah se opri și își dădu ochii peste cap, pironindu‑i în tavan. Odată ce Delores se pornea pe un subiect, era imposibil să mai strecori vreun cuvințel. Mama ei era de părere că o femeie care se apropia de treizeci de ani trebuia să fie căsătorită și, cu toate că Hannah pleda sus și tare că îi plăcea viața ei așa cum era, nu o putea împiedica pe Delores să îi prezinte toți bărbații, văduvi sau necăsătoriți, care puneau piciorul în Lake Eden.

– Da, mamă. Norman pare tare cumsecade, dar…

Hannah începu să facă fețe‑fețe, în timp ce mama ei continuă să turuie cât mai convingător despre calitățile admirabile ale lui Norman. Ce naiba o determinase pe Delores să creadă că fiica ei mai mare ar fi fost atrasă de un dentist chel, cu câțiva ani mai în vârstă decât ea și al cărui subiect favorit de conversație era despre bolile gingivale?

– Scuze, mama, dar sunt în întârziere și…

Moishe păru să simtă că stăpâna sa își cam ieșise din pepeni, pentru că întinse o lăbuță portocalie și își răsturnă vasul cu mâncare. Hannah îl privi surprinsă pentru o clipă, apoi zâmbi.

– Trebuie să fug, mama. Moishe tocmai și‑a răsturnat vasul cu mâncare, iar acum am mâncare de pisici pe tot parchetul.

Hannah o întrerupse pe mama ei în mijlocul comentariilor despre nenumăratele surse de câștig ale lui Norman și închise telefonul. Mătură apoi mâncarea pentru pisici, o aruncă la gunoi și îi turnă lui Moishe mâncare proaspătă în vas. Pe lângă aceasta, îi mai puse și niște gustări delicioase pentru pisicuțe, recompensă pentru Moishe pentru că fusese atât de ingenios, și îl lăsă să molfăie mulțumit în timp ce ea se grăbi să iasă pe ușă.

Despre Joanne Fluke

Joanne Fluke este autoare de bestselleruri New York Times, creatoarea seriei de mistere care o au ca protagonistă pe Hannah Swensen, printre care sunt și Chocolate Cream Pie Murder, Raspberry Danish Murder sau Cinnamon Roll Murder. Crimă cu gust de ciocolată este primul roman din această serie. Ca și Hannah Swensen, Joanne Fluke s-a născut și a crescut într-un orășel din zona rurală a statului Minnesota, dar acum locuiește în sudul Californiei. Puteți afla mai multe despre ea vizitând JoanneFluke.com.