Citește un fragment în avanpremieră din ,,Orașul Semilunii. Casa Focului și a Umbrei”

,,Orașul Semilunii. Casa Focului și a Umbrei” de Saraj J. Maas este noua apariție editorială Litera, colecția Moon Light. Cartea este disponibilă în librăriile din țară și pe litera.ro

Bryce Quinlan nu s-a așteptat niciodată să cunoască o altă lume în afară de Midgard, dar acum, după ce a călătorit într-una nouă, nu-și dorește decât să se întoarcă pe planeta ei de origine. Tot ce iubește se află în Midgard: familia, prietenii, perechea ei. Blocată într-o lume nouă și ciudată, are nevoie să-și pună degrabă mintea la lucru ca să se poată întoarce acasă. Iar asta nu e deloc o treabă ușoară, fiindcă nu știe defel în cine să aibă încredere.

De-a lungul vieții, Hunt Athalar s-a aflat de câteva ori în situații-limită, dar cea de acum ar putea să fie cea mai periculoasă dintre toate. După niște luni în care a avut parte de tot ce și-a dorit vreodată, el se află din nou în temnițele Asterilor, lipsit de libertate și fără să aibă nici cea mai vagă idee despre locul în care se află Bryce.

Această spectaculoasă urmare a bestsellerelor Casa Pământului și a Sângelui și Casa Cerului și a Aerului, din seria Orașul Semilunii de Sarah J. Maas, atinge noi culmi de dramatism, fiindcă lumea lui Bryce și a lui Hunt e adusă pe marginea prăpastiei, viitorul ei apăsând pe umerii celor doi.

CITEȘTE UN FRAGMENT ÎN TRADUCERE DE BIANCA PAULEVICI

CAPITOLUL 1

Bryce Quinlan se afla într‑o încăpere situată atât de adânc sub muntele care se înălța deasupra ei, încât probabil că lumina zilei era un mit în ochii creaturilor ce sălășluiau aici.
Pentru un loc care, aparent, nu era Helul, împrejurimile aduceau cam mult a Hel: piatră neagră, palat subteran, o celulă de interogatoriu și mai adânc înfundată în pământ… Întunericul părea ceva inerent pentru cei trei care stăteau în fața ei: o femeie minionă, îmbrăcată într‑un veșmânt de mătase gri, și doi bărbați înaripați, care purtau armuri negre, solzoase. Unul dintre ei – bărbatul frumos și puternic din mijloc – îți lua ochii, pur și simplu, cu valurile de umbre și de lumini de stele ale întregii lui făpturi.
Rhysand, așa spusese că îl chema. Și semăna atât de mult cu Ruhn!
Nu putea să fie o coincidență. Bryce sărise prin Poartă cu intenția de a ajunge în Hel, pentru a accepta, în sfârșit, ofertele pe care Aidas și Apollion le făcuseră de mai multe ori, cei doi intenționând să își trimită armatele pe Midgard pentru a opri acel ciclu de cuceriri galactice. În schimb, Bryce ajunsese aici.
Ea aruncă o privire la războinicul de lângă cel care ar fi putut să fie fratele geamăn al lui Ruhn. Acel bărbat era cel care o găsise și care fusese înarmat cu pumnalul negru ce reacționase la Sabia Stelară.
În ochii lui căprui se citea doar o vigilență rece, de prădător.
– Cineva trebuie să înceapă să vorbească, spuse femeia cea scundă, care păruse nespus de șocată atunci când o auzise pe Bryce vorbind în limba străveche și când văzuse sabia.
Lumina aurie emanată de vasele pline cu jăratic, care aducea cu prima lumină de pe Midgard, îi scălda șuvițele tunse bob, ce‑i ajungeau până la bărbie, și îi scotea în evidență conturul maxilarului îngust și ascuțit. Femeia o privi pe Bryce cu ochii ei de o uimitoare nuanță argintie, rămânând, însă, neimpresionată.
– Ai zis că te cheamă Bryce Quinlan și că vii dintr‑o altă lume: Midgard.
Rhysand îi șopti ceva bărbatului înaripat de lângă el. Probabil că‑i traducea cele spuse.
Femeia continuă:
– Chiar dacă te‑am crede, tot trebuie să ne răspunzi la niște întrebări. Cum de ai venit aici? De ce ai venit aici?
Bryce cercetă din priviri celula goală în care se aflau. Nu văzu nici o masă pe care să fi fost înșirate instrumente sclipitoare de tortură, nici o crăpătură în piatra solidă de dincolo de ușă și nici o ruptură în grilajul din mijlocul podelei, care se afla la doar câțiva pași distanță și din care ea ar fi putut să jure că se auzea un șuierat.
– Ce lume e asta? scrâșni Bryce cu voce răgușită.
După ce se prezentase în foaierul acela încântător și primitor, dublura lui Ruhn o apucase de mână. Forța strânsorii lui și atingerea palmelor bătătorite fuseseră singurele lucruri solide pe care ea le simțise în timp ce vântul și întunericul mugiseră în jurul lor, iar lumea dispăruse – după care fuseseră înconjurați doar de rocă dură și de o lumină slabă. Ajunseseră într‑un palat cioplit sub un munte, iar apoi coborâseră scările înguste ce duceau spre acea temniță.
Odată ajunși acolo, bărbatul acela îi arătase lui Bryce, cu un gest poruncitor, singurul scaun din centrul încăperii.
Așa că Bryce se așezase, așteptând să i se pună cătușele, lanțurile sau oricare alte instrumente de restricționare a mișcărilor, însă nu se întâmplase așa.
Femeia cea scundă întrebă:
– De ce vorbești limba străveche?
Bryce își repezi bărbia spre ea, ripostând:
– Tu de ce o vorbești?
Buzele vopsite în roșu ale femeii se arcuiră, ceea ce nu era o priveliște liniștitoare.
– De ce ești acoperită de sânge care nu e al tău?
Scor: un punct pentru femeie.
Bryce știa că nu o ajuta deloc faptul că hainele i se îmbibaseră de sânge, ajungând să fie țepene și închise la culoare. Mai mult de‑atât, avea mâinile acoperite de sânge închegat. Era al Harpiei, la care se adăuga și puțin dintr‑al Lidiei. O acoperea pe Bryce ca parte a unui joc atent gândit, care avea drept scop să o țină în viață, să le păstreze secretele în siguranță, în timp ce Căprioara și Ruhn…
Începu să respire sacadat. Îi părăsise. Își părăsise perechea și fratele. Îi lăsase la palat, în mâinile lui Rigelus.
Îi părăsise și cel mai probabil că erau…
Zidurile și tavanul începură, parcă, să se apropie de ea, lăsând‑o fără aer.
Rhysand își ridică mâna lată, încununată cu stele.
– Nu îți vom face nici un rău!
Bryce deduse restul frazei care rămăsese nerostită, pândind în umbrele dense din jurul lui: dacă nu vei încerca nici tu să ne rănești.
Ea închise ochii, încercând să își ignore răsuflarea sacadată, precum și greutatea zdrobitoare a pietrei de deasupra și din jurul ei.
Cu mai puțin de o oră în urmă, fugea de puterea lui Rigelus, ferindu‑se de busturi de marmură care explodau și de ferestre care se sfărâmau, iar fulgerul lui Hunt îi străpunsese pieptul și apoi străpunsese Poarta, deschizând un portal. Iar ea plonjase spre Hel…
Cu nici măcar o oră în urmă. Iar acum… se afla aici. Mâinile îi tremurau așa că strânse din pumni.
Trase aer în piept lent, tremurat, o dată și încă o dată, după care deschise ochii și întrebă din nou, cu voce puternică și limpede:
– Ce lume e asta?
Cei trei anchetatori nu rostiră nici o vorbă.
Așa că Bryce o țintui cu privirea pe femeie, cea mai scundă dintre ei, dar nici pe departe cea mai puțin ucigătoare.
– Ai spus că limba străveche nu a mai fost vorbită aici de cincisprezece mii de ani. De ce?

CE SPUN CRITICII

„O poveste plină de fantezie, asezonată cu umor subtil și cu o poveste de dragoste ce arde la foc mocnit.“ Publishers Weekly

„Un vârtej amețitor, plin de surprize la tot pasul.“ Entertainment Weekly

DESPRE AUTOARE

Sarah J. Maas este autoare de bestsellere care au ajuns nr. 1 pe lista New York Times și sunt foarte apreciate la nivel internațional. A scris seriile Tronul de Cleștar, Regatul Spinilor și al Trandafirilor și Orașul Semilunii.
Cărțile ei au fost publicate în 37 de limbi. Sarah s-a născut la New York, iar în prezent trăiește în Pennsylvania împreună cu soțul, fiul și un câine.