INTERVIU VIDEO cu Sofia Lundberg, autoarea bestsellerurilor „Caietul cu nume pierdute” și „Un semn de întrebare este o jumătate de inimă”

Scriitoarea Sofia Lundberg a vorbit, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Editura Litera, despre bestsellerurile sale Caietul cu nume pierdute și Un semn de întrebare este o jumătate de inimă.

Într-un dialog online cu jurnalista Ioana Bâldea Constantinescu, scriitoarea a povestit cum dorința sa de a deveni scriitoare s-a născut pe la 6–7 ani, când a descoperit farmecul lecturii. A prins însă contur mai târziu, astfel încât, înainte să publice Caietul cu nume pierdute, romanul său de debut, Sofia Lundberg a lucrat ca jurnalistă și ca redactor de revistă.

Scriitoarea a mărturisit că sursă de inspirație pentru primul său roman i-a fost una din mătuși, care a jucat un rol important în viața ei.

„Am avut o mătușă minunată în copilărie, care a însemnat foarte mult pentru mine. A fost prietena mea cea mai bună, am petrecut mult timp împreună. Aveam puțin peste douăzeci de ani când a murit, și ne-am dus să facem curățenie în apartamentul ei. Și în biblioteca din hol am găsit un caiet cu adrese. Anumite nume erau tăiate și alături scria „mort“ sau „moartă“. Și mi-am dat seama cu o durere sfâșietoare cât de singură fusese mătușa mea în ultimii ani de viață. Cum se uita probabil în caietul acela și vedea oamenii plecați dintre cei vii. Deci am rămas cumva cu ideea aceasta, și apoi într-o zi… Mi-am dorit mereu să scriu despre cum uneori uităm să le punem întrebări oamenilor în vârstă. Când ești bătrân, e ca și cum viața ți s-ar fi terminat. Dar, de fapt, oamenii în vârstă au atâta experiență de viață, atâtea povești… Am vrut mereu să scriu despre asta. Și, într-o zi, în timp ce făceam jogging, mi-am dat brusc seama: „Da, am să folosesc caietul acela!“ Deci e o carte inspirată de evenimente reale”, a precizat scriitoarea.

În replică, jurnalista Ioana Bâldea Constantinescu a răspuns că Sofia Lundberg scrie „ca un colecționar care încearcă să păstreze fărâme de suflet”.

Citește și: INTERVIU VIDEO cu Janet Skeslien Charles, autoarea bestsellerului „Biblioteca din Paris”

Discuția s-a oprit și asupra celui de-al doilea roman al scriitoarei, Un semn de întrebare este o jumătate de inimă.

„Și într-o seară – era prima mea carte, o primisem de la tipar, o țineam în mână, o răsfoiam – m-am uitat la această întrebare finală și am început să desenez pe pagină. Am făcut o inimă, fiindcă mă gândeam la propria mea viață, dacă am iubit îndeajuns. Și am pus un semn de întrebare. Iubisem destul? Și atunci am văzut deodată că semnul de întrebare e o jumătate de inimă. Și am început să mă gândesc cum e când avem secrete față de cineva și față de noi înșine, când încercăm să fim altcineva decât suntem. Și cât de greu este să fii iubit și să iubești. Așa s-a născut povestea lui Elin. Elin a avut o copilărie foarte dificilă și a trebuit să se maturizeze la o vârstă foarte fragedă. Dar ea încă se consideră responsabilă de soarta ei și nu poate… E foarte greu să-ți dai seama că, poate, copilăria ta n-a depins de tine”, a explicat Sofia Lundberg.

Urmăriți interviul integral aici:

Despre Sofia Lundberg

Sofia Lundberg (n. 1974), jurnalist și fost redactor de revistă, a debutat cu senzaționalul roman Caietul cu nume pierdute, carte publicată sau în curs de publicare în peste 25 de țări.

Apreciată de critici pentru abilitatea de a-și cuceri cititorii cu poveștile ei despre iubire și suferință și de a-i purta în călătorii extraordinare prin timp și spațiu, Lundberg este noua stea a ficțiunii romantice scandinave.

Despre Caietul cu nume pierdute

Doris, o bătrână de nouăzeci și șase de ani, locuiește singură în apartamentul ei din Stockholm. Are puțini vizitatori, dar convorbirile săptămânale pe Skype cu Jenny, nepoata ei din America, sunt pentru ea motiv de mare bucurie și îi amintesc de vremea tinereții.

Când era copilă, Doris a primit de la tatăl ei o agendă, un caiet cu coperte roșii în care a trecut numele tuturor celor pe care i-a întâlnit și i-a iubit de-a lungul anilor. Răsfoind caietul și revăzând numele unor oameni de mult dispăruți, Doris simte nevoia de a-și rememora trecutul. Va reuși ea oare ca, scriind despre viața ca servitoare în Suedia și apoi ca model în Parisul anilor ’30, despre fuga în Manhattan în zorii celui de-al Doilea Război Mondial, s-o ajute pe Jenny, marcată de o copilărie dificilă, să dezvăluie secretele familiei lor și să privească spre viitor? Și ce s-a întâmplat cu Allan, bărbatul pe care Doris l-a iubit întreaga viață?…

Ce spun criticii despre Caietul cu nume pierdute

„Povestea vieții lui Doris este fascinantă, iar personalitatea ei puternică și vorbele ei înțelepte constituie esența cărții. […] Fanii lui Fredrik Backman vor îndrăgi cu siguranță acest roman.“ (Publishers Weekly)

„Relațiile pe care Doris le leagă de-a lungul vremii, de la cea cu artistul chinuit care-i devine prieten pe viață la povestea de dragoste cu tânărul charismatic pentru a cărui iubire înfruntă pericole uriașe în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, prind viață în mod desăvârșit în acest roman încântător și nostalgic.“ (Booklist)

Despre Un semn de întrebare este o jumătate de inimă

Viața lui Elin Boals este perfectă. Are mare succes ca fotografă în New York, este căsătorită de mult timp cu Sam și au împreună o fiică de 17 ani, Alice. Dar ceva i-a lipsit mereu.

Într-o zi, Elin primește o scrisoare de la prietenul ei din copilărie, Fredrik, care îi fusese singurul sprijin într-o existență plină de lipsuri materiale în Suedia. Este o perioadă despre care eroina nu vorbește niciodată, nici măcar cu cei apropiați, și pe care s-a străduit s-o uite. Dar, după primirea acestui semn de viață neașteptat, în minte îi reapar gândurile și trăirile de demult, iar Elin se îndepărtează și mai tare de familie. În același timp, este copleșită de rușinea faptelor din trecut, care au determinat-o să fugă din țara ei natală și să nu se mai întoarcă.

În fine, Elin înțelege că trebuie să-și înfrunte trecutul ca să se vindece și să-și poată păstra familia actuală. Pleacă deci în călătorie spre un alt continent, în încercarea de a trece peste vină și rușine, de a se regăsi pe sine și, astfel, de a reînvăța să iubească.