Stela Anghel despre „Depravatul din Gorgani. Alte 52 de ciudățenii”, de Doina Ruști

Depravatul din Gorgani este un volum autentic, neobișnuit și fermecător. În actul povestirii, Doina Ruști depășește ceea ce numim a expune sau a vorbi, fiindcă pledează pentru o poetică a narațiunii, cu gândul de a cerceta și a cunoaște o epocă îndepărtată. Fabula surprinde caracterul temporar al limbajului, acel explicatio rerum atât de admirat de Cicero, iar de data aceasta Doina Ruști își dorește o narație concisă, episodică, relativ independentă. Scopul este de a sugera puterea cuceritoare a concreteței. Condiția artistică a fiecărei narațiuni evocă definiția aristotelică a frumosului.

Depravatul din Gorgani pune în evidență capacitatea Doinei Ruști de a realiza chipul anume voit al unei realități. Există o reprezentare concret-senzorială a faptelor, o verosimilitate convingătoare, adusă în prezentul etern al narațiunii, o substanță ficțională, percepută ca realitate, în care neobișnuitul și autenticul se supun legii posibilului.

Întâmplări miraculoase, aproape cu neputință de înfăptuit, sunt acceptate de orice cititor, pentru că au darul de a menține vivacitatea și puterea de seducție a unui lucru ieșit din comun. Și această calitate ne întoarce la rolul pe care-l joacă limbajul evocator, mereu adaptat faptelor, creator de ficțiuni.

Pe de altă parte, este evidentă grija scriitoarei pentru compoziție, pentru tipurile narative, pentru înlănțuirea ficțională, necesară în jocul întâmplărilor care ne trezesc curiozitatea, asigurând ineditul celor 17 reguli. Unora ne amintește de anecdotă, în termenii lui Forster: „De la început, toți vrem să știm ce se întâmplă mai departe“, toți descoperim că voluptatea este determinată de uimire. Cele „52 de ciudățenii“ pornesc de la ipostaza laică, de la stadiul anecdoticului pur, care va fi plasat într-un fapt concentrat, într-o acțiune singulară.

Despre ce e vorba

Am admirat intenția de a păstra o doză de mister, până într-un final ingenios, în care viața și caracterul personajelor sunt atracții caracteristice aventurii de epocă: jurăminte, rămășaguri, călătorii, adulter, repudieri, captivități, pedepse, acte cutezătoare sau catastrofale.

Farmecul lor constă în particularitatea trăirilor, în tonurile emotive contrastante.

Am citit povestirile din această perspectivă și îmi e imposibil să le ierarhizez. Am admirat erudiția prozatoarei în materie de istoriografie, de oratorie, de curiozitate savantă, am distins dorința ei de a ne oferi spectaculosul epocii abordate.

Momentul meu de vârf s-a îndreptat spre personajele pe care le-am perceput ca și cum ar avea aerul că-și improvizează perfect propria viață, că sunt larger than life fiindcă prin vocea lor circulă un duh ce ne amintește că fac parte din altă stirpe.

Citește un fragment în avanpremieră din „Depravatul din Gorgani. Alte 52 de ciudățenii“, de Doina Ruști

Cine sunt personajele

Doina Ruști are o chemare care-i confirmă talentul de a crea personaje. Când acestea își pun ceva în minte, nimic nu le-ar putea descuraja să-și atingă scopul.

Întâlnirea cu personajele este proba de foc prin care cititorul se debarasează de orice clișeu, pentru a urma substanța vieții personajelor și a afla că intensitatea emoțiilor nu este o întâmplare. În acest sens, m-am apropiat de acel nivel înalt pe care-l are cititorul dornic de întâlnirea cu surprinzătoarele personaje.

Bărbați

Mai întâi, Depravatul din Gorgani, interesat nu de femei banale, ci de femei alese, este bărbatul care a cutreierat orașele Europei, dar și Stambulul, personaj misterios, pe care, dacă îi zărești doar silueta dincolo de perdele, ești gata să îl urmezi până la capătul lumii.

După ce s-a pregătit opt săptămâni pentru o întâlnire cu el, frumoasa Eleni descoperă că patronul plăcerilor a dispărut. Sluga acestuia îi oferă o carte, care cuprinde cele 17 reguli. Tehnica povestirii în ramă este impecabilă. Permite desfășurarea unei parade singulare a bărbaților epocii: bărbatul vârcolac, Antonie cafegiul, care se ocupă cu scrisul într-un calem, solitarul cutreierat de o foame continuă de iubire, scripcarul, care s-a născut cântând, vraciul fascinat de plante și elixire, de hapuri și de arta ventuzelor, Alexandru Moruzi, inflexibil când venea vorba despre încălcarea moravurilor, dascălul Filip, din mahalaua Stelea, croitorul care face o pasiune pentru silueta unei fete, pe care o acceptă ca manechin, dar îi refuză dragostea când aceasta i se destăinuie, Staico Marghiolul, boier pribeag, creator de intrigi, dușmanul lui Brâncoveanu, un conspirator eșuat, Rache, un renumit logofăt cu scris frumos, Isac Ralet, trecut prin relele vieții, care scrie adevărate romane, Mihalache zaraful, mizantropul trădător, care umblă prin Bozăria de la periferia Bucureștiului, experimentând neștiutele arte ale păcatelor. În plus, dascălul Căpriceanu ține cursuri la Sava, Alexandru Calimachi este domn, mitropolitul Cosma deține secrete într-un sipet cu scrisori, studentul Zenobiu studiază la Academia Domnească.

Acestea sunt personaje atinse de istoria timpului.

Cel mai interesant mi s-a părut bărbatul care alege o cale dificilă a depravării: seducția ideilor. El se lasă greu descoperit în subiectul cărții.

Femei

Remarcabil este darul Doinei Ruști de a surprinde esența feminismului, de a plăsmui femei de neuitat.

Femei nubile, femei-miracol, tinere, adulte sau bătrâne, femei silfide, albastre, coconițe măritate, slujnice conștiincioase, mame blânde, fetișcane nesărutate, preotese, blindărese, femeia natantoală, femeia teleleică, femeia pețitoare, care intermediază conflictele, mijlocește întâlnirile dintre amanți, codoașa numită Năltăroaga, fata-muză, prințesa Ghica, Gherghina, cititoare înrăită, care știa multe limbi, Căpităneasa, Elina-ișlicăreasa, Jaluna, Kira Anastasia, Contesa de Witt, Paharniceasa.

Ele mi-au amintit de Pena Corcodușa, de Raselica Nachmanson, de țiganca de la zid, Masinca Drângeanu, care purta floare roșie la ureche și umbla dansând, de Ilinca Arnoteanu.

Toate fac parte din acel „brelan“ de dame, plin de imaginile unei lumi dispărute, pe care le regăsim în paginile cărții, deținând un secret inspirat din realitatea timpului.

Mi-au reamintit și de femeile lui Tarantino, care-și alintă personajele feminine, numindu-le „mai fierbinți decât o vară“.

Semnele distinctive ale vestimentației, gestica, replicile asigură personajelor Doinei Ruști dreptul la o posibilă existență cinematografică. Până și eufonia numelor stârnește imaginația, mai ales când își dezvăluie rolul de valoare anticipativă a acțiunii.

În general, vorbind despre personaje, se constată că termenul depravat capătă un evantai semantic foarte larg. Abia la final explodează în semnificații.

Neoborgesiene, inedite

Am citit cu drag cartea, am avut senzația că aș putea găsi originea ei într-un text scurt, scris de Borges, de Foucault sau de Julio Cortazar. De ce ? Lectura depășește gândurile obișnuite, renunță la planurile comune, ne situează în Diferit și Autentic. Utopiile sunt dispuse să evadeze, heterotopiile abandonează schemele tocite. Cu fiecare povestire am pășit într-un alt spațiu, am descoperit acțiuni neconvenționale, semn că această carte diferă de multe altele pe care le-am citit.

Uneori, aș fi putut să țin narațiunea în palme, ca pe un poem liric, să-i disting funcțiile simbolice, dar un singur lucru rămânea imposibil: să completez cu propria ficțiune. Simțuri vrăjite!  Premoniții, revelații.

Farmecul e dat de forța de comunicare magică, de felul în care Doina Ruști îngăduie misterului să se dezvăluie. E aici euforie, e o sintonie ce coincide cu ceea ce gândesc despre straniu, despre miracol și atracție, despre necunoscutul clipei ce nu mă lasă să ațipesc și mă determină să revin, să recitesc pagini întregi.

Povestirile Doinei Ruști rămân prin natura pasionată și febrilitatea interioară, prin flerul narativ și exuberanța imaginației.

Despre Doina Ruști

Prozatoare de referinţă, cu certă contribuţie atât în neogotic, cât şi în realismul psihologic, apreciată pentru originalitate şi erudiţie epică, Doina Ruști a scris trilogia fanariotă (Manuscrisul fanariot, Mâţa Vinerii, Homeric) şi romane cu miză socială puternică: Fantoma din moară, Lizoanca, Logodnica. Cel mai recent roman al său este Paturi oculte (2020), o metaforă a pandemiei. Traduse în numeroase limbi, inclusiv în chineză, scrierile sale s-au bucurat de exegeze şi de recenzii laudative în publicaţii internaţionale. Printre altele, a primit Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România (2008) şi Premiul „Ion Creangă“ al Academiei Române (2009).

Doina Ruşti coordonează colecţia „Biblioteca de Proză Contemporană“, la Editura Litera, este scenaristă şi ţine cursuri de scriere creativă la Universitatea din Bucureşti.

Despre Stela Anghel

Stela Anghel este romancieră, poetă și autoare de eseuri și cărți științifice, coordonatoare de proiecte internaționale culturale și E-learning, redactor radio la Voces Campi și redactor de carte.

Te-ar mai putea interesa și: