Citește un fragment din „Jocul” de John le Carré

Cartea Jocul de John le Carré a apărut la Editura Litera în colecția „Buzz Books” și este descrisă de Time drept o „intrigă sinuoasă ale cărei fire narative se împletesc tot mai strâns”.

Războiul Rece a fost purtat și câștigat, iar spionul britanic Tim Cranmer acceptă pensionarea timpurie și se retrage să ducă o nouă viață în Anglia rurală alături de tânăra și seducătoarea lui iubită, Emma. Când însă atât Emma, cât și Larry Pettifer, agentul dublu pe care l-a coordonat două decenii și vechiul lui rival, dispar pe neașteptate, Cranmer se trezește dintr-odată fugar: încearcă disperat să-și evite foștii colegi în timp ce-și caută protejatul strălucit și capricios într-o goană nebună prin Europa, cu o oprire la Moscova în plină criză, până în ținuturile Caucazului de Nord, care se guvernează după alte legi. În condițiile în care viața lui s-a făcut țăndări, tot ce-și dorește este să recupereze câteva cioburi ca să poată merge mai departe.

Citește un fragment în avanpremieră din „Războiul spionilor” de John le Carré

Citește un fragment în traducere din limba engleză de Andreea Năstase

Larry a fost dat dispărut oficial în a doua zi de luni din octombrie, la unsprezece și zece, când nu și‑a făcut apariția pentru a‑și ține prelegerea inaugurală din noul an universitar.

Pot descrie scena cu precizie, deoarece nu trecuse mult timp de când, pe aceeași vreme posomorâtă din Bath, îl târâsem pe Larry după mine ca să‑i arăt locul acela oribil. Țin minte perfect cum a intrat în cazar­ma brutalistă, oprimantă ca o închisoare. Și țin minte cum spatele lui, zvelt și mereu tânăr, s‑a îndepărtat cu reproș de mine prin canionul de beton, ca un băr­bat care mergea să‑și întâlnească soarta răzbunătoare. Dacă aș fi avut un fiu, m‑am gândit în timp ce‑l pri­veam, așa m‑aș fi simțit atunci când l‑aș fi lăsat prima oară la internat.

– Hei, Timbo, îmi șoptește el peste umăr, așa cum numai Larry poate să‑ți vorbească, de la kilometri depărtare.

– Da, Larry.

– Asta e, deci?

– Ce anume?

– Viitorul. Punctul în care totul se termină. Restul fără sens al vieții.

– E un nou început, îi spun loial.

Dar loial față de cine? Față de el? Față de mine? Față de Birou?

– Trebuie s‑o lăsăm mai moale, adaug. Amândoi.

Ziua dispariției lui a fost, fără îndoială, la fel de deprimantă. O pâclă dulceagă învăluie hidosul campus cenușiu, acoperind cu un giulgiu lipicios ferestrele cu ramă metalică de la sala de curs mohorâtă. Douăzeci de studenți stau cu fața la catedra goală, care este din­tr‑un lemn de pin de un galben deosebit de violent, foarte zgâriat. Tema prelegerii lui Larry a fost scrisă cu creta pe tablă de o mână misterioasă, aparținând pro­babil unui învățăcel zelos. „Karl Marx la supermarket: revoluția și materialismul modern.“ Se aud hohote de râs. Studenții sunt la fel peste tot. În prima zi a semestrului râd de orice. Treptat însă se potolesc și se limi­tează la schimburi de zâmbete, uitându‑se la ușă, cu urechile ciulite să audă pașii profesorului. Până când, după termenul de grație de zece minute, își strâng cu gesturi largi stilourile și caietele și tropăie pe pardoseala de beton înspre cantină.

La cafea, bobocii își exprimă indignarea față de acest prim contact cu imprevizibilitatea lui Larry. „Asta nu ni s‑a întâmplat niciodată la școală!“ „Cum o să re­cuperăm?“ „O să ne dea notițe? O, Doamne!“ Dar cei mai căliți, fanii lui Larry, râd. „Ăsta‑i Larry“, le explică încântați celor cu caș la gură, „data viitoare o să vor­bească trei ore fără oprire, și o să fiți atât de bine prinși în mrejele lui, c‑o să uitați de prânz.“ Speculează pe seama motivului absenței: o mahmureală groaznică sau o aventură galantă scandaloasă – din acestea îi pun în cârcă oricâte, pentru că, la vreo patruzeci și cinci de ani, Larry e un amorez redutabil, are farmecul de băiețel pierdut al unui poet care nu s‑a maturizat niciodată.

Conducerea universității a manifestat o atitudine la fel de relaxată față de absența lui Larry de la curs. Colegii din sala comună, nu toți din motivele cele mai prietenoase, raportaseră abaterea în mai puțin de o oră. Cu toate acestea, conducătorii au așteptat lunea următoare și încă o absență înainte de a‑și mobiliza energia ca s‑o sune pe proprietăreasa lui și, neprimind un răspuns satisfăcător de la ea, la poliția din Bath. A mai durat șase zile până când polițiștii au luat legă­tura cu mine: era duminică, dacă vă vine să credeți, la zece seara. Petrecusem o după‑amiază obositoare însoțind câțiva bătrânei din satul nostru într‑o excur­sie cu autocarul la Longleat și o seară frustrantă la cramă, luptându‑mă cu o presă de struguri de fabricație germană pe care răposatul meu unchi Bob o boteza­se Nemțoaica Botoasă. Totuși, când am auzit soneria inima mi‑a bătut mai tare în timp ce‑mi spuneam că trebuie să fie Larry în prag, cu ochii lui căprui acuzatori și zâmbetul lui slugarnic: „Hai, Timbo, toarnă câte un scotch pentru fiecare, și oricum, cui îi pasă de femei?“

Doi bărbați.

Ploua cu găleata, așa că se adăpostiseră pe verandă în timp ce așteptau să deschid. Haine civile de un tip ușor de recunoscut, alese anume. Își parcaseră mașina pe alee, un Peugeot 306 diesel, foarte strălucitor sub ploaia ne­contenită, cu inscripția POLIȚIA și asortimentul obișnuit de oglinzi și antene. În timp ce mă uitam prin vizor, fețele lor neprotejate de borul unei pălării se holbau la mine trimițându‑mă cu gândul la niște hoituri umflate: cel mai în vârstă, grosolan și mustăcios, cel mai tânăr, caprin, cu o țeastă prelungă, înclinată, ca un sicriu, și ochii mici și rotunzi, ca niște găuri lăsate de gloanțe.

Ce spun criticii despre Jocul

„Irezistibil… O intrigă sinuoasă ale cărei fire narative se împletesc tot mai strâns. Dialogurile sunt succinte și alerte, cu o amenințare omniprezentă în subtext. Și un erou care nu se consideră eroic, ci își înfruntă demonii lăuntrici la fel de aprig pe cât combate forțele aliniate împotriva lui.“ (Time)

„Un ritm furibund… Te acaparează de la prima pagină și nu-ți mai dă drumul.“ (Chicago Sun Times)

„Captivant.“ (The Christian Science Monitor)

Despre John le Carré

John le Carré  (pseudonimul lui David Cornwell) s-a născut în 1931 și a studiat la universitățile din Berna și Oxford. A predat la Eton și a lucrat o scurtă perioadă în cadrul Serviciului de Informații britanic, în timpul Războiului Rece. Timp de peste o jumătate de secol s-a dedicat în întregime scrisului. Le Carré a fost un fin observator al condiției umane și al geopoliticii contemporane deopotrivă, iar cărțile sale sunt captivante, incitante și ating atât adevărurile eterne, cât și problemele aflate la ordinea zilei.

Citește un fragment în avanpremieră din romanul „Pe serviciul adversarului”, de John le Carré

De la romanul care l-a făcut celebru în 1963, Spionul care venea din frig (The Spy Who Came in from the Cold), până la cel mai recent bestseller, Pe serviciul adversarului (Agent Running in the Field), din 2019, operele lui Carré au ajuns nu doar să definească romanul de spionaj, ci au rezistat probei timpului și continuă să fie apreciate de critici și iubite de publicul din întreaga lume. John le Carré a scris 25 de romane și un volum de memorii, cărțile sale fiind publicate în peste 50 de țări, traduse în 40 de limbi și vândute în peste 60 de milioane de exemplare. În anul 2019 a fost distins cu prestigiosul Premiu Olof Palme. John le Carré a murit în 2020.