Marius Chivu despre Wallace Stegner: „Ilustrațiile unei vieți”

Wallace Stegner (1909-1993) este o mare figură, prea puțin cunoscută la noi, a literaturii americane postbelice: prozator cu ditamai opera (peste o duzină de romane și volume de proză scurtă) și un la fel de harnic istoric, pionier în activismul de mediu pentru protejarea pădurilor și profesor de creative writing din mîna căruia au ieșit o mulțime de scriitori foarte buni (a publicat peste douăzeci de volume de nonficțiune istorică, activistă, literară), Stegner s-a aflat în vîrful carierei sale în anii `70, cînd a și primit premiile Pulitzer (în 1971 pentru Unghiul de repaus) și National Book Award (în 1976 pentru The Spectator Bird).

Citește un fragment în avanpremieră din „Unghiul de repaus” de Wallace Stegner

Aș începe să vorbesc despre Unghiul de repaus prin a spune că rareori m-a bucurat lectura unui roman cu un subiect atît de puțin atractiv, cel puțin pentru mine (mineritul în Vestul Sălbatic american de la începutul secolului 19), și totodată atît de amplu (750 de pagini), altfel spus, un roman lung despre ceva îndepărtat, scris înainte să mă fi născut. Dar romanul nu este, evident, numai despre asta și e construit pe mai multe planuri, fiecare cu savoarea și sensul lui.

În centrul cărții – care este, de fapt, un roman în roman – se află o femeie, iar această femeie a existat cu adevărat: Mary Hallock Foote (1847-1938) a fost o artistă newyorkeză ilustratoare de povestiri și romane, cunoscută și apreciată în timpul vieții, dar căzută în uitare vreme de cîteva decenii, pînă cînd un istoric a îngrijit un volum de corespondență cu scrisorile ei din epocă, ceea ce a resuscitat interesul deopotrivă față de viața și arta ei. Dar înainte ca scrisorile să fie făcute publice, Stegner a fost cel care a folosit, cu permisiunea familiei, corespondența lui Mary Hallock Foote și a construit, cu ajutorul imaginației narative, un posibil roman al vieții acestei fascinante ilustratoare care, părăsindu-și familia, prietenii și mediul artistic newyorkez, și-a urmat soțul, Oliver Ward, inginer minier, într-o călătorie de o viață la limita aventurii prin zonele miniere din California și Mexic. Stegner a folosit verbatim pasaje extinse din scrisorile ilustratoarei, aspect care a dat naștere unei ample controverse întreținute și de publicarea ulterioară a corespondenței. Premiul Pulitzer a făcut ca în 1976 romanul să inspire și un spectacol de operă, pentru ca douăzeci de ani mai tîrziu Modern Library să-l pună pe lista celor mai bune o sută de romane de limbă engleză din secolul 20.

Un roman deopotrivă de familie și de istorie de secol XIX a Americii aflate în pragul industrializării, într-o epocă în care prospecțiunea minieră promitea nu doar îmbogățirea individuală, dar și propășirea unei națiuni în plină formare

Spuneam că romanul lui Wallace Stegner este construit pe mai multe planuri și, într-adevăr, chiar dacă protagonistă este Susan Burling Ward (avatara literară a ilustratoarei Mary Hallock Foote), povestea ei este înregistrată pe bandă magnetică, un secol mai tîrziu, de un alter-ego al autorului, un anume Lyman Ward, nepotul lui Susan Burling Ward, un istoric ajuns în scaun cu rotile, care reconstituie în baza scrisorilor, a publicisticii și a imaginației, biografia fictivă a bunicilor săi în casa cărora s-a retras pentru a nu ajunge la azil. Și nu e o surpriză faptul că nepotul sexagenar, divorțat neconsolat, suferind de o boală osoasă degenerativă, este un personaj la fel de memorabil precum bunica lui. Iar alternanța celor două planuri, planul static al prezentului, din casa ologului ursuz și mizantrop Lyman Ward, confruntat cu lipsa de susținere din partea fiului său care-l vrea, spre binele său, internat într-un azil și cu personalitatea băgăcioasă a dactilografei, care-l ajută să pună ordine în arhiva cu documente și să redacteze biografia, și planul aventuros al trecutului lui Mary Hallock Foote care-și întemeiază și-și crește familia, mutîndu-se de la o mină la alta în timp ce continuă să ilustreze cărți, ei bine, alternanța inclusiv de ton și stilistică a acestor două planuri, laolaltă cu inserția epistolară, dau un anume dinamism lecturii celor peste 700 de pagini ale romanului.

Marius Constantinescu despre Wallace Stegner: „Haina caldă a prieteniei”

Un roman deopotrivă de familie și de istorie de secol XIX a Americii aflate în pragul industrializării, într-o epocă în care prospecțiunea minieră promitea nu doar îmbogățirea individuală, dar și propășirea unei națiuni în plină formare. Un roman în care dialogul spumos concurează cu brio frumusețea retro a scrisorilor pe care tînăra ilustratoare soție de miner („singura femeie care a făcut ceva semnificativ în reprezentarea grafică a Vestului Sălbatic“) le trimite familiei, celei mai bune prietene rămase la New York, apoi mutate la Paris, dar și ambițiosului ei soț, atunci cînd e nevoită să trăiască departe de el. Un roman al cărui sentimentalism bine temperat cu umor și cu fraze remarcabile (în fond, Stegner este un maestru al expresiei și al portretelor) vine însoțit de un realism naturalist de secol 19, care n-a depășit încă western-ul, dar nici n-a pășit cu totul în urbanismul industrial – sau, cum crede Lyman Ward, un secol care încă nu le răpise oamenilor posibilitatea de a fi inocenți. Un roman care chestionează deopotrivă devenirea, sacrificiul și înțelesul unei familii, precum și sensul și actualitatea istoriei („în urmă e singura direcție din care avem de învățat“). Un roman lung și luxurios prin detalii, cu personaje diverse și memorabile, splendid scris și inteligent în concept.

O carte pe zi: „Spre țărmul ocrotit” de Wallace Stegner

Acum nu-mi mai rămîne decît să citesc și cealaltă traducere din Wallace Stegner apărută în colecția „Clasici moderni“ – Spre țărmul ocrotit, romanul semi-autobiografic din 1987 al celui supranumit „decanul scriitorilor din Vest“.

DESPRE SCRIITORUL MARIUS CHIVU

Marius Chivu (n. 1978) este scriitor, cronicar literar, editor și traducător. A debutat cu volumul de poezie Vîntureasa de plastic (2012, premiile pentru debut ale Uniunii Scriitorilor din România și revistei Observator cultural, ulterior tradus în franceză și reeditat).

A publicat jurnalele de călătorie Trei săptămîni în Anzi (2016) și Trei săptămîni în Himalaya (2012), volumul de proză scurtă Sfîrșit de sezon (2014) și cartea de interviuri literare Ce-a vrut să spună autorul (2013). A editat, printre multe altele, antologiile: Best of. Proza scurtă a anilor 2000 (2013) și 111 cele mai frumoase poeme de dragoste din literatura română (împreună cu Radu Vancu, 2016), Singurătatea noblețele ei de Petre Stoica (2017), Conversații cu o moartă de Anton Holban (2005).

A tradus cărți de Richard Ford, Paul Bailey, Oscar Wilde, Lewis Carroll și Tim Burton.

Este redactor-editor al revistelor Dilema veche și Iocan (alături de Florin Iaru & Cristian Teodorescu), precum și realizatorul radio-emisiunii All You Can Read de pe www.UrbanSunsets.com.  Împreună cu Florin Iaru, ține din 2010 cel mai longeviv atelier de creative writing de la noi din țară.

DESPRE WALLACE EARLE STEGNER

Wallace Earle Stegner, romancier, biograf, istoric, eseist, critic literar și profesor universitar american, s-a născut în Lake Mills, Iowa, pe 18 februarie 1909. A fost admis la Universitatea din Utah în 1925 și a început să scrie ficțiune pe când era student la Universitatea din Iowa, în anii 1930. Și-a început cariera de profesor universitar la Universitatea din Utah, iar mai târziu a predat la University of Wisconsin și la Harvard. Din 1946 până la retragerea sa în 1971, Stegner a condus prestigiosul program de scriere creativă de la Stanford, care a avut o puternică influență asupra prozei americane contemporane. A beneficiat de două burse Guggenheim și de una din partea National Institute for the Humanities, fiind, de asemenea, membru al National Institute, al Academy of Arts and Letters și al American Academy of Arts and Sciences.

Stegner a scris romane: Remembering Laughter (1937), The Potter’s House (1938), On a Darkling Plain (1940), Fire and Ice (1941), The Big Rock Candy Mountain (1943), Second Growth (1947), The Preacher and the Slave (1950), retipărit cu titlul Joe Hill: A Biographical Novel, A Shooting Star (1961), All the Little Live Things (1967), Unghiul de repaus (Angle of Repose, 1971), câștigător al Premiului Pulitzer, The Spectator Bird (1976), câștigător al National Book Award, Recapitulation (1979), Spre țărmul ocrotit (Crossing to Safety, 1987), finalist la National Book Critics Circle Award; volume de povestiri, pentru care a primit de trei ori Premiul O. Henry: The Women on the Wall (1948), The City of the Living (1956), Collected Stories of Wallace Stegner (1990); cărți de nonficțiune: Mormon Country (1941), Beyond the Hundredth Meridian (1954), Wolf Willow (1962), The Gathering of Zion: The Story of the Mormon Trail (1964), The Sound of Mountain Water (1969), One Way to Spell Man (1982), Where the Bluebird Sings to the Lemonade Springs: Living and Writing in the West (1992).

Wallace Stegner a murit pe 13 aprilie 1993 în Santa Fe, New Mexico.