Marius Constantinescu despre Wallace Stegner: „Haina caldă a prieteniei”

Felul în care Wallace Stegner descrie prietenia în romanul său, Spre țărmul ocrotit, e vindecător și dătător de speranță. Speranța că, în ciuda tuturor transformărilor individuale și individualiste prin care trecem ca specie, creștem în lumina afecțiunii sincere, a empatiei și a sprijinului pe care ni le dăm unii altora. Chiar dacă deceniile din carte se îndepărtează cu fiecare lovitură a istoriei, rama temporală și geografică rămâne un fundal pentru desfășurarea unor sentimente mari, nobile, pline, cu termen de valabilitate nelimitat.

Wallace Stegner este unul dintre acei mari scriitori ai secolului XX care fac din literatura americană unul dintre cele mai fertile medii culturale, referențial pentru toate generațiile succesive. Sigur, nu are haloul de legendă, numele și renumele unui Hemingway, unui Fitzgerald, unor Steinbeck, Faulkner sau Toni Morrison. E, dacă vreți, în rândul marilor prozatori de distribuție B. Dacă ar fi un spectacol, Stegner ar apărea în al doilea, lăsând premiera unui nume mai sonor, mai galonat. Asta nu înseamnă, nici pe departe, că e un autor inconstant sau accidental ca valoare și contribuție, ci doar că hachițele istoriei literare ar trebui percepute, înțelese și, eventual, redresate cu instrumentele la îndemâna cititorului modern. În plus, Stegner, autor prolific și premiat (Pulitzer pentru Unghiul de repaus în 1972, National Book Award pentru The Spectator Bird în 1977), este și cel care, în calitatea sa de coordonator al programului de scriere creativă de la Stanford University, timp de peste douăzeci și cinci de ani, a strunit zeci de voci literare în formare. Printre ele: George V. Higgins, Robert Stone, Ken Kesey și Larry McMurtry. Spre țărmul ocrotit (în original, Crossing to Safety) este ultimul roman pe care îl semnează, finalist în 1988 la National Book Critics Circle Award. Remarcabilă traducerea în limba română a Irinei Negrea.

Citește un fragment în avanpremieră din „Unghiul de repaus” de Wallace Stegner

A scrie atât de convingător și de implicat despre prietenie, despre acest tip de relație în care se amestecă iubire, atașament, grijă, filiație, fraternitate, admirație și reținere, înseamnă a o fi trăit din plin pe propria piele. Nu o dată, fiind preveniți de rădăcinile autobiografice ale cărții, suntem tentați să îl căutăm pe Stegner însuși sub trăsăturile, în interogațiile și în reflecțiile lui Larry Morgan, naratorul nu al unei vieți, ci al unei împletituri de patru. Larry și Sally sunt proaspăt sosiți în Madison, Wisconsin, și adoptați, transformați în membri ai familiei de un cuplu sclipitor, excentric și dezarmant de cald, Sid și Charity Lang. Inițial ponderații și cumva provincialii Larry și Sally devin parte a stilului de viață liber, uneori excesiv, cel mai adesea fermecător al lui Sid și Charity. Mai mult, între cei patru – care-și trăiesc împreună sarcini, alcătuiri ca părinți și ca fii, promovări, reconversii profesionale, reușite, eșecuri, cumpene financiare, chestionări ale eului și misiunii creative, acceptarea înfrângerii, boli și sfârșituri – se întărește o legătură atât de rezistentă, atât de puternică și atât de gratificantă pentru toți, încât oglindirea în celălalt ajunge să fie cea mai durabilă trăsătură a fiecăruia în parte. Oglindire, complementaritate și antiteză deopotrivă. Larry este un timid, un căutător, un studios, un om perfect conștient de condiția lui profesională multă vreme precară. Un talent literar, însă, unul care va străluci până la urmă. Sid este un bărbat eclatant în masculinitatea lui sofisticată. În egală măsură, e un nesigur, permanent supus îndoielii, o personalitate nu o dată strivită de charisma, ambiția, exuberanța și radicalismul lui Charity. Aceasta umple paginile, secvențele, viețile. Cu persona ei de style icon, cu o inteligență aproape nemiloasă, cu idei granitice în inamovibilul lor, Charity e un personaj larger than life, care, precum o vedetă hollywoodiană old fashion, umple fiecare scenă și e suficient să treacă doar dintr-o parte în alta pentru a polariza atenția tuturor. În contrapartidă, Sally, modestă, cuminte, pacifistă, temperată, cu puterea de nestrămutat a apelor adânci, pe care nici măcar o boală blestemată nu o șubrezește.

Ei sunt protagoniștii acestei epopei a prieteniei, o poveste amplă, generoasă, care urmărește sinuozitățile nobilului sentiment, pragurile și rezistența acestuia de la zorii senini ai tinereții și începuturilor până la ciocnirea cu infirmitatea, cu gelozia, cu regretele și, în final, cu moartea. Moartea – testul suprem. În pagini de o frumusețe simplă, nicicând demonstrativă, Stegner avansează domol. Nu se grăbește și nu te grăbește pe tine, cititor, să tragi concluzii, ci narează metodic și cursiv, fără bolboroseli pătimașe. Scrie despre dragoste, despre compromis, despre neputințe, despre loialitate, despre fragilitate, despre timp, despre a nu te recunoaște în propriul chip și în propriul suflet, toate subiecte suficient de mari cât să nu le mai augmentezi cu pasmanterii stilistice. Scrie despre suferință, mai ales despre suferință. Tragediile pe care le trăiesc cele două femei și, direct sau indirect, cei doi soți ai acestora sunt uriașe. Cu toate acestea, lui Wallace Stegner nu îi iese o carte împovărătoare și sumbră, ci, dimpotrivă, una senină, aproape pastelată, în care jalea are transparența norilor de dimineață. Tocmai așa își asigură Țărmul ocrotit locul cert și memorabil în biblioteca romanelor emoționante pe care le purtăm cu noi mereu în suflet. Și pe care ar fi atât de frumos să le trăim pe pielea noastră.

DESPRE MARIUS CONSTANTINESCU

Prezentator şi realizator radio-TV, a absolvit Școala Superioară de Jurnalism în 2001 și Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării în 2002. Are un Master în Publicitate, obţinut la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti şi altul în Istoria Artei (Universitatea Naţională de Arte Bucureşti). A lucrat în publicitate şi, după opt ani de radio (Radio România Tineret, Actualităţi şi Cultural), a descoperit televiziunea şi libertatea dată de jocul cu imaginea.

Marius Constantinescu despre Maylis de Kerangal: „Chirurgie pe cord deschis”

Carte de vizită sunt titlurile pe care le-a transformat în repere: Marile picturi ale lumii, V… de la vizual, Jurnal Cultural, Profil. Poveste. Personaj (TVR Cultural, TVR1, TVR2). Din 2005, a fost legat de fiecare ediţie a Festivalului Internaţional George Enescu, unde prezintă concertele transmise în direct şi realizează interviurile (exclusivităţi naţionale) cu cei mai importanţi artişti invitaţi.

A obţinut trei premii APTR, unul dintre ele pentru Profil. Poveste. Personaj, proiect care a devenit şi carte (Editura ART). În 2013 a publicat CORTEZ, un alt fel de biografie a celebrei mezzo-soprane Viorica Cortez (Baroque Books & Arts). În 2015, volumul a fost republicat în ediţie nouă la Editura Humanitas. Tot la Humanitas şi tot în 2015 i-a apărut şi Press Pass. Interviuri şi pagini de jurnal de la Festivalul Internaţional George Enescu, ediţiile 2011 şi 2013.

Marius Constantinescu despre Richard Flanagan: „Tristețea albastră”

Cel mai recent volum este ROSÉ (Nemira, 2017). În prezent, Marius Constantinescu prezintă şi coordonează seria Interviurilor Enescu (TVR), prezintă şi realizează magazinul de arte VIZUAL (TVR3), semnează editoriale de art & lifestyle, este MC pentru evenimente culturale de anvergură şi susţine cursuri şi ateliere de perfecţionare pentru publicul matur. Anul 2018 i-a adus onorantul titlu de Ambasador Principal al celui mai ambiţios documentar despre biodiversitatea României, România Neîmblânzită, o producţie Off The Fence. Din 2019 este și editorialist al revistei ELLE.

Marius este căsătorit cu scriitoarea și jurnalista Ioana Bâldea Constantinescu și au împreună o fiică.

DESPRE WALLACE EARLE STEGNER

Wallace Earle Stegner, romancier, biograf, istoric, eseist, critic literar și profesor universitar american, s-a născut în Lake Mills, Iowa, pe 18 februarie 1909. A fost admis la Universitatea din Utah în 1925 și a început să scrie ficțiune pe când era student la Universitatea din Iowa, în anii 1930. Și-a început cariera de profesor universitar la Universitatea din Utah, iar mai târziu a predat la University of Wisconsin și la Harvard. Din 1946 până la retragerea sa în 1971, Stegner a condus prestigiosul program de scriere creativă de la Stanford, care a avut o puternică influență asupra prozei americane contemporane. A beneficiat de două burse Guggenheim și de una din partea National Institute for the Humanities, fiind, de asemenea, membru al National Institute, al Academy of Arts and Letters și al American Academy of Arts and Sciences.

Stegner a scris romane: Remembering Laughter (1937), The Potter’s House (1938), On a Darkling Plain (1940), Fire and Ice (1941), The Big Rock Candy Mountain (1943), Second Growth (1947), The Preacher and the Slave (1950), retipărit cu titlul Joe Hill: A Biographical Novel, A Shooting Star (1961), All the Little Live Things (1967), Unghiul de repaus (Angle of Repose, 1971), câștigător al Premiului Pulitzer, The Spectator Bird (1976), câștigător al National Book Award, Recapitulation (1979), Spre țărmul ocrotit (Crossing to Safety, 1987), finalist la National Book Critics Circle Award; volume de povestiri, pentru care a primit de trei ori Premiul O. Henry: The Women on the Wall (1948), The City of the Living (1956), Collected Stories of Wallace Stegner (1990); cărți de nonficțiune: Mormon Country (1941), Beyond the Hundredth Meridian (1954), Wolf Willow (1962), The Gathering of Zion: The Story of the Mormon Trail (1964), The Sound of Mountain Water (1969), One Way to Spell Man (1982), Where the Bluebird Sings to the Lemonade Springs: Living and Writing in the West (1992).

Wallace Stegner a murit pe 13 aprilie 1993 în Santa Fe, New Mexico.