A.J.R. Waterston
Bedros Horasangian: „Viața, banii, drogurile și moartea din jurul lui Pablo Escobar”
Columbianul Pablo Escobar (1 decembrie 1949–2 decembrie 1993) este considerat cel mai cunoscut/mare/important – sau cum să-l numim? – narcotraficant din istoria omenirii. Unul dintre cei renumiți gangsteri/bandiți/răufăcători/criminali, oricum am suci lucrurile. Supranumit „Regele cocainei“ și om pe care revista Forbes îl considera posesor al unei averi de peste 3 miliarde de dolari, pe vremea când controla 80% din traficul – pe picior mare – cu droguri cu Statele Unite. De unde au plecat și multiplele lui necazuri, de la războiul cu serviciile secrete și unitățile speciale americane cu care a intrat în conflict direct. O viață de om clădită pe violență, crime, minciuni și proliferarea corupției generalizate. Nu avea cum să sfârșească bine așa ceva.
Viața și destinul lui Pablo Escobar interesează în grad înalt și astăzi, tocmai pentru multiplele reverberații ce ne sunt oferite de pe bandă rulantă. Ce s-a ales de familia lui, de rudele apropiate, de soție sau urmași? Pe lângă alte nume grele din zona lui de activitate, Pablo Escobar, un bărbat de 1,67 m și de origine modestă care ajunge la fel de cunoscut precum Che Guevara – revoluționar de profesie, sau Fidel Castro – liderul comunist cubanez, sau Armando Maradona – fotbaliatorul argentinian devenit și mare vedetă media –, rămâne în memoria colectivă cel puțin câteva decenii prin faptele lui. Nu doar în America de Sud.
Dincolo de comerțul ilicit și pe scară mare cu droguri și de ambițiile uriașe ale unui om pus pe căpătuială, dincoace de impactul politic, rămân și implicațiile sociale al gesturilor lui caritabile. Care, până la un moment dat, i-au alimentat ambițiile politice și i-au adus o reală popularitate. Mai ales în clasele sărace, mai ales în rândurile unui tineret pauper și debusolat ce trăia la limita supraviețuirii în mizeria din faimoasele favellas (mahalale, cartiere) mărginașe din uriașele aglomerații urbane sud-americane.
Vieții – ca și morții la fel de spectaculoase și dramatice – lui Pablo Escobar i-au fost dedicate numeroase lucrări. Biografii, mai mult sau mai puțin romanțate, numeroase filme, mai mult sau mai puțin atent documentate. Avem însă în aceste moment prilejul să ne apropiem de realitatea vieții lui Pablo Escobar prin prisma unei lungi confesiuni a cuiva care a trăit o viață întreagă lângă el – și prin el. Este vorba de Doamna Escobar. Viața mea alături de Pablo (Editura Litera, 2021, traducere din limba spaniolă de Anca Elena Coman), așa cum ne privesc cei doi protagoniști de pe coperta volumului. Un bărbat de 23 ani și o copiliță de 12, care vor deveni soț și soție abia în 1976, când el are 26 de ani și Victoria lui împlinea 15, și vor fi legați unul de celălalt – the only love of my life –, cu hâr-mâr-urile unei relații conjugale ieșite din norma curentă, până la moartea celui ajuns, dintr-un simplu bișnițar de cartier, hoț de pietre de mormânt, falsificator de diplome și traficant mărunt de canabis, inamicul numărul unu al Statelor Unite.
Încă nu apăruse Bin Laden și nimeni nu putea prevede că va urma un 11 septembrie 2001 care va da lumea peste cap. Autoarea lungii confesiuni/mărturii/povești de viață este Victoria Eugenia Henao, fosta soție a lui Pablo Escobar. Care, dintr-o soție căreia consortul nu-i poate refuza nimic – că este vorba de animale exotice, rochii de firmă sau monumentale reședințe mobilate cu piese în stil Ludovic al XV-lea și înzestrate cu opere de artă –, ajunge să fie o simplă refugiată în Argentina. Lăsând în urmă tot ce avea, după uciderea lui Escobar, are curajul și demnitatea de a-și asuma propria viață, împreună cu cei doi copii ai ei. O viață redată ca o spovedanie, în care, fără să dorească să se justifice și să solicite înțelegere, fosta doamnă Escobar încearcă să-și pună în ordine propriile amintiri. Și să ofere lumii întregi propria versiune despre viața ei și a unui Pablo Escobar văzut și perceput din imediata proximitate.
Citește și: Bedros Horasangian despre volumul „Epoca iluziilor. Cum și-a irosit America victoria în Războiul Rece”
Din propria viață, consumată ardent și punctată de violența unei existențe asumate cu toate riscurile ei, Victoria Henao are mereu ceva de regretat. Trecutul oricum nu poate fi schimbat, măcar copiii au dreptul la adevăr. Ca și noi. Care citim și țâțâim la fiecare pagină parcursă de întâmplările trăite în paralel de Pablo Escobar, de fetița ce-i va deveni soție și mamă, dar și de o întreagă societate sud-americană, într-o țară precum Columbia, cu problemele ei specifice. Economii bazate pe monoculturi, impactul luptelor politice, producția și exportul de droguri, nu în ultimul rând amestecul Statelor Unite, sub diverse forme.
Urmărim cu sufletul la gură un roman balzacian cu ingredientele sud-americane măiastru dezvoltate de Márquez – întreaga poveste pare o ficțiune cu iz de suprarealism magic în sine – sau Vargas Llosa – detaliile și analizele istorico-politice, ca și relațiile de familie, extrem de bine conturate de povestea Doñei Escobar. Familia, Biserica Catolică omniprezentă, militarii care-și vâră coada peste tot, corupția care face ravagii. Așa ajunge Pablo Escobar miliardar în dolari, așa ajunge Victoria Eugenia Henao, dintr-o fată de condiție modestă, soția mai-marelui lumii drogurilor din secolul XX.
Banii nu aduc numai putere, ci și necazuri. Istorisirile soției lui Escobar – care-și sacrifică propria carieră profesională de dragul copiilor și al unui mariaj care o proiectează într-un alt univers – ne aduc mereu pe terenul ilegalităților. Mereu în miezul lor. Restul sunt picanterii. Nu puține. Că Escobar era la junețe mare amator de motociclete și mașini de lux, că era și un admirator al lui Rasputin sau îi plăceau tangourile lui Carlos Gardel, că îi plăcea cocktailul Alexander (amestec de gin cu cremă de lapte și cremă de cafea) sau că toată cohorta de femei frumoase ce au mișunat pe lângă un soț mereu dispus la aventuri extraconjugale nu au fost capabile să rupă o căsnicie care a durat. Victoria Henao nu vrea să-l judece pe Escobar, ci să se distanțeze de un om pe care – mereu recunoaște și repetă acest lucru – l-a iubit. Singurul bărbat din viața ei, cotropită de un ins ambițios și fără scrupule.
Faptele rele rămân, cele bune se uită. Războiul purtat de Escobar și cartelul lui din Medellín cu statul columbian și cel american au marcat și destinul familiei.
„Această carte se dorește a fi rezultatul unei introspecții fără precedent în viața conjugală a lui Pablo Escobar, la un sfert de secol după moartea lui. Și este în același timp, jurnalul unei călătorii fără întoarcere în cele mai întunecate profunzimi ale ființei sale și ale vieții mele alături de cel mai căutat bărbat, de cel mai crunt criminal din Columbia secolului trecut. Pentru toate acestea, pentru tot ce a făcut el, cer iertare“, mărturisește, pe lângă altele, la fel de dramatice – și sunt destule de nepovestit –, o femeie care-și duce astăzi propria cruce.
Citește și: Bedros Horasangian: „Homo Sapiens” sau ce trebuie să facem ca să nu ne suim pe pereți
Viața reală poate fi mai tare uneori decât cea mai senzațională literatură. Dar niciodată marea literatură nu va fi înlocuită de tot ce ne oferă viața reală. Dovadă cărțile lui Borges, Julio Cortázar și Roberto Bolaño – doar trei dintre zecile de nume grele ale literaturii sud-americane – care au ridicat la rang de mare artă ceea ce realitatea ne oferă doar ca pretext. Fiecare își poate vedea liniștit de drumul lui. Și literatura, și viața, și Victoria Eugenia Henao cu dramaticul ei destin, pe care nici măcar nu și l-a ales. Alături de Pablo Escobar, de care nu poate fi despărțită.
Despre Bedros Horasangian
Bedros Horasangian este fiul lui Ovanes Horasangian, inginer, și al Nadiei Horasangian. După absolvirea Liceului „Spiru Haret” (1965), urmează Facultatea de Echipament Tehnic a Institului Politehnic din București (1965-1970). Începe să lucreze ca inginer, dar renunță pentru a se dedica scrisului. Colaborează la revistele România literară, Tribuna, Viața românească, Observator cultural. A fost atașat cultural la Ambasada României în Grecia (1997-2000) și director al Centrului Cultural Român din New York (2002-2004). Debutul literar în 1984 cu două volume de povestiri: Curcubeul de la miezul nopții și Închiderea ediției.
Despre Doamna Escobar. Viața mea alături de Pablo de Victoria Eugenia Henao
Când l-a cunoscut pe Pablo Escobar, la vârsta de doar 13 ani, Victoria Eugenia Henao nu a știut că viața sa era pe punctul de a se transforma într-un coșmar teribil și că avea să fie mereu arătată cu degetul ca femeia cu care s-a căsătorit și a avut doi copii cel mai mare narcotraficant al tuturor timpurilor.
Pentru această carte, vreme de doi ani, văduva lui Escobar a făcut apel la memorie și și-a amintit fiecare dintre episoadele oribile pe care le-a trăit cu cel care, începând din 1982, a ținut Columbia captivă printr-o strategie de teroare, asasinând oameni politici, ziariști și apărători ai drepturilor omului, în timp ce continua să inunde lumea cu cocaină.
Până în acest moment, nici un martor atât de apropiat al vieții lui Escobar nu i-a prezentat faptele. Cum a fost războiul pe care l-a purtat cu cartelul din Calí și cu statul columbian? În ce a constat asocierea lui cu paramilitarii? Cum a trăit Henao infidelitățile continue ale soțului ei? Cum i-a schimbat arta viața de fugar? Cum au fost ultimii ani ai lui Escobar din momentul încarcerării sale în Catedrala până la asasinarea sa? Și, mai ales, ce s-a întâmplat cu familia narcotraficantului după moartea sa?
Despre Victoria Henao
Victoria Eugenia Henao avea doar 13 ani când l-a întâlnit prima dată pe Pablo Escobar în orașul său natal, Envigado, din Columbia. Măritată la 15 ani, s-a trezit în curând prinsă într-o lume plină de violență și teroare, Pablo Escobar devenind cel mai de temut baron al drogurilor din lume. După moartea lui, Victoria s-a refugiat în Argentina, unde locuiește și în prezent.
„În cele peste 400 de pagini ale acestei cărți, cititorii vor întâlni o femeie foarte diferită de cea pe care au descris‑o cei din presă, filmele sau serialele TV. Sunt o ființă umană care a făcut progrese într‑un proces de transformare, fiind conștientă că eu și copiii mei vom purta veșnic un nume de familie asociat inexorabil cu răul.
Deși legea îmi dădea dreptul, ca soție, să nu‑l denunț pe tatăl copiilor mei, știu că viața asta nu‑mi va fi de ajuns pentru a cere iertare că nu mi‑am părăsit și denunțat propriul soț. Am fost îndrăgostită de el și, pentru aceasta, am făcut tot ce am putut ca să‑mi apăr familia și căsnicia. Este, poate, absurd să‑i cer cititorului înțelegere pe parcursul relatării unei povești care, în sine, este de neînțeles.
Pablo Escobar nu este vreun model de urmat; falsul erou pe care‑l înfățișează filmele și serialele TV m‑a motivat să spun adevărul, fără jumătăți de măsură, pentru a evita cu orice preț repetarea faptelor.
În plus, această carte se dorește a fi rezultatul unei introspecții fără precedent în viața conjugală a lui Pablo Escobar, la un sfert de secol de la moartea lui. Și este, în același timp, un jurnal al unei călătorii fără întoarcere în cele mai întunecate profunzimi ale ființei sale și ale vieții mele alături de cel mai căutat bărbat, de cel mai crunt criminal din Columbia secolului trecut. Pentru toate acestea, pentru tot ce a făcut el, cer iertare.“ (Victoria Eugenia Henao)
