Bogdan Alexandru Stănescu: „Saul Bellow în trei stații: de la Omul suspendat la Ravelstein, prin Herzog”

A existat o perioadă îndelungată în viața mea intelectuală când aș fi jurat că dependența de Saul Bellow nu este doar o pasiune literară ca atâtea altele, ci de-a dreptul esența din metal nobil pe care avea să se așeze carnea educației romanești. Mai bine de zece ani de zile am sărbătorit vara recitind Darul lui Humboldt, oprindu-mă la el în dauna unui Herzog care acum mă atrage infinit mai mult. Asta înainte de a-i citi povestirile și, într-o iarnă de prin anii 2000, extraordinarul Ravelstein, romanul care a provocat o foarte mică furtună în paharul cu apă al culturii române din cauza unui personaj, Radu Grielescu, ce ar fi fost o mască ficțională, hiperbolizată a lui Mircea Eliade. Au urmat, ani mai târziu, romane mai puțin celebre, însă cu atât mai importante și mai atașante pentru mine: Aventurile lui Augie March și Henderson, regele ploii. După acel deceniu și mai bine, a urmat tranziția normală spre Philip Roth și plăcerea de a descoperi acolo un Bellow mult mai direct și mai divers. Se observă la Bellow, în ciuda unui Augie March care ar putea concura starea civilă, tendința de a restrânge numărul personajelor și de a le nuanța și hiperboliza prin repetiție: în comparație, Roth rămâne fidel credinței sale că ficțiunea își poate găsi materia primă în mass-media, drept care este inepuizabilă.

Bogdan Alexandru Stănescu despre Jerzy Kosiński: „Pasărea bântuită de propria umbră”

Revenind la Bellow, din pricina avatarurilor publishingului autohton, am citit foarte târziu primul său roman, Omul suspendat, cu totul surprinzător pentru cititorul îmbibat de literatura „libertății absolute“ a scriitorului din Chicago: spre deosebire de Herzog, Titanul Scrisorar, de Humboldt, colosul căzut, sau chiar de Augie March, Călătorul absolut, Joseph din Omul suspendat preferă înregimentarea haoticei libertăți care-l pune în fața unor alegeri nedorite. Variantă modernă a lui Bartleby, Joseph e prins între un job pe care nu-l dorește (și care dispare) și o iluzorie înrolare în armata SUA, care tărăgănează finalizarea acțiunii pentru că respectivul viitor soldat este cetățean canadian. Suspendat deasupra abisului, Joseph nu e lăsat să se prăbușească, atârnat fiind de funia care-l leagă în continuare de societate: o soție pe care în mod evident n-o iubește (și care nu-l iubește), foști colegi și prieteni prinși în vârtejul ascensiunii sociale, o familie care-l disprețuiește fățiș din cauza oblomovismului său. Adevărata sa luptă, însă, este cea a căutării existențialiste a sensului, într-o sincronizare fățișă cu preocupările intelectuale europene ale momentului (e straniu să vorbești despre opera de tinerețe a unui scriitor care a murit în 2005, fiind în permanență în avangarda literară a lumii, în ciuda unui conservatorism accentuat la bătrânețe).

Facem un salt de 22 de ani: Bellow a publicat între timp The Victim, Aventurile lui Augie March, Păstrează clipa și Henderson, regele ploii. A câștigat National Book Award, e deja un scriitor confirmat, la apogeul creației. Herzog este primul său prototip titanic: un intelectual tras în piept de nevastă, de cel mai bun prieten, de psihiatru, de amantă, de propriul corp, ia toate aceste provocări ca atare și se luptă folosind unica unealtă rămasă la dispoziție –  cuvântul. Scrisorile lui Herzog, capodopere ale genului, își poartă autorul în abisul pe care Joseph, din Omul suspendat, doar îl intuia. Herzog e un intelectual evreu aflat în plină criză nervoasă, care se agață de pluta fragilă pe care i-o oferă rațiunea.

Bogdan Alexandru Stănescu, despre Javier Marías: „Răul, așadar”

Problema e că rațiunea lui e pur teoretică, neancorată în realitate. Idealist radical, specializat în romantism, cu poemele lui Blake în permanență în geantă, Herzog folosește armele criticii culturale în fața meschinăriei cotidiene și a ipocriziei umane – o rețetă veche de când romanul, dacă ne gândim la Don Quijote, por supuesto. Madeleine, în schimb, poate cel mai reușit personaj feminin din opera lui Bellow, e un monstru al justificării (în măsura în care Herzog ar fi unul al justiției): extraordinar de frumoasă, o hetairă care nu se dă în lături de la nimic pentru a-și atinge scopurile, e o Madame Bovary înarmată cu tot arsenalul necesar pentru a răzbi în lume, numai că scopurile ei țin încă de repertoriul flaubertian –  ceea ce își dorește cu adevărat este renumele de intelectuală de marcă, fără a mai fi umbrită absolut deloc de prestigiul fostului soț.

Aproape patru decenii mai târziu, când Bellow avea 85 de ani și publicase între timp câteva dintre celelalte „mari“ romane ale sale, Darul lui Humboldt, Iarna decanului sau Planeta domnului Sammler, la o vârstă când scriitorii își mai publică eventual memoriile, îi apare ultimul roman, Ravelstein, care lansează în universul literar și ultimul său prototip de titan: Abe Ravelstein. Roman cu totul excepțional, pus în umbră de lecturile cu cheie care i-au fost aplicate, în primul rând, identificarea plină de satisfacție a lui Allan Bloom în spatele măștii ficționale a lui Ravelstein. Abe Ravelstein, celebru profesor de filosofie la Universitatea din Chicago, fost student al lui Alexandre Kojève, se pregătește să moară și își roagă prietenul, pe naratorul Chick, să-i scrie biografia. Iar aici deja apar cele două mari teme ale romanului, mult mai demne de analiză decât celebrele „chei“ și bârfe literare: moartea și „instituția“ biografiei.

Bogdan Alexandru Stănescu despre „Apeirogon”: Un roman „imposibil“

Dacă, în aparență, romanul nu face decât să redea discuțiile dintre doi bătrâni intelectuali care-și trec viața-n revistă și se spionează unul pe celălalt (un spionaj binevoitor, „eumenic“), în spatele acestei cozerii se ascunde spectrul morții iminente a unuia dintre ei și al celei presupuse, firești, pentru celălalt, într-un număr redus de ani. Cumva, faptul că Chick primește sarcina de a scrie biografia lui Abe este un dar otrăvit din partea acestuia: în aparență îi va prelungi viața (pe credit), dar, de fapt, îl obligă pe Chick „să pună osul la treabă“ și să investigheze chiar statutul biografiei, relația ei cu „realitatea“, dar și cu ficțiunea. Lucru deloc ușor. Ravelstein nu mai e Herzog, deși pare desprins din același trunchi, așa cum ambii par a fi rude apropiate și îmbătrânite ale tânărului Joseph: apar mici schimbări de atitudine însă, un hedonism asumat, ce, pare să spună Bellow, ar fi darul unei bătrâneți bine înțelese.  

Privind succesiunea aceasta de izotopi caracterologici, de la Joseph la Ravelstein, trecând prin Herzog, putem decupa un profil al vârstelor: de la lupta pusă în slujba găsirii unei identități desprinse de lațul social la lupta vârstei mature împotriva tuturor (în slujba justiției absolute) și până la o luptă abstractă, altruistă, în folosul unui prieten. Cumva, cele trei faze ale creației lui Bellow se lasă înregimentate în aceste trei paradigme, ce schițează împreună portretul unui autor aflat timp de trei sferturi de secol în căutarea sensului vieții.    

DESPRE BOGDAN ALEXANDRU STĂNESCU

Bogdan Alexandru Stănescu (n. 1979) este scriitor, eseist, traducător și editor. Între 2005 și 2019 a fost coordonatorul colecției Biblioteca Polirom din cadrul editurii Polirom. În prezent este director editorial al editurii Pandora M din cadrul grupului editorial Trei. În 2010 a publicat împreună cu Vasile Ernu volumul Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc (Polirom), iar în 2012 a debutat ca poet cu volumul Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul (Cartea Românească), volum nominalizat la premiile revistei Observator cultural şi la premiile Radio România Cultural pe anul 2012. În 2013 a publicat la editura Art volumul Enter Ghost. Scrisori imaginare către Osip Mandelştam, iar în 2014, cel de-al doilea volum de poeme, anaBASis (Cartea Românească), nominalizat la premiile Radio România Cultural.

Bogdan Alexandru Stănescu: „Gabo. O poveste”

În 2017 i-a apărut romanul Copilăria lui Kaspar Hauser (Polirom), recompensat cu Premiul pentru proză al clubului de literatură Nepotu’ lui Thoreau, Premiul pentru proză Radio România Cultural, Premiul Festivalului primului roman de la Chambery, Franța, ediția 2018, și ajuns pe lista scurtă a Premiului Uniunii Europene pentru Literatură din același an. În 2019 a publicat romanul biografic Caragiale. Scrisoarea pierdută. Din 2012 este doctor în literatură cu teza Opera lui Emil Botta: Ars moriendi. A tradus din Alberto Manguel, James Joyce, Tennessee Williams, William Faulkner, Sandra Newman, Sue Prideaux, Edward Hirsch, Daniel Mendelsohn, Paul Auster, Philip Roth. 

Despre Saul Bellow

Saul Bellow, scriitor american, s-a născut în 1915 în Lachine, Québec, Canada, într-o familie de imigranți evrei din Rusia. A urmat cursurile Universității din Chicago, ale Universității Northwestern și pe cele ale Universității din Wisconsin, luându-și licența în sociologie și antropologie. 

Saul Bellow a debutat cu o nuvelă în paginile revistei Partisan Review, în 1941. I-au urmat romanele Omul suspendat (Dangling Man, 1944) și The Victim (1947). În 1948 pleacă la Paris cu o bursă Guggenheim, unde începe să scrie Aventurile lui Augie March (The Adventures of Augie March, 1953), roman pentru care a primit National Book Award. I-au urmat Trăiește–ți clipa (Seize the Day, 1956) și Henderson, regele ploii (Henderson the Rain King, 1959), apoi Herzog (1964) și Planeta domnului Sammler (Mr. Sammler’s Planet, 1970), ultimele două câștigătoare ale National Book Award. Romanul Darul lui Humboldt (Humboldt’s Gift, 1975) a primit Premiul Pulitzer, iar în 1976 lui Saul Bellow i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură, „pentru înțelegerea umană și analiza subtilă a culturii contemporane care sunt îmbinate în opera sa“. Au urmat romanele Iarna decanului (The Dean’s December, 1982), More Die of Heartbreak (1987), A Theft (1989) și Ravelstein (2000), precum și mai multe volume de nuvele, eseuri și memorialistică. 

Saul Bellow a predat la Universitatea Yale, Universitatea din Minnesota, Universitatea din New York, Universitatea Princeton, Universitatea din Chicago și la Universitatea din Boston. A fost membru al National Institute of Arts and Letters, printre distincțiile primite numărându-se titlul de Comandor al Legiunii de Onoare în 1984, National Medal of Arts în 1988 și National Book Foundation Medal pentru contribuția deosebită la dezvoltarea literelor americane în 1990. A murit în 2005 în Brookline, Massachusetts.