LiteraBlog Citește un fragment din „Țărmuri îndepărtate” de Kristin Hannah

Citește un fragment din „Țărmuri îndepărtate” de Kristin Hannah

Țărmuri îndepărate de Kristin Hannah a apărut la Editura Litera în colecția „Blue Moon” și spune povestea lui Elizabeth, o femeie a cărei lumi se năruie.

Elizabeth și Jackson Shore s-au căsătorit de tineri, au crescut două fete și au trecut cu bine prin furtunile vieții ca să aibă o familie solidă. De la distanță, par întruchiparea fericirii. Dar, după ce fetele pleacă de acasă, Jack și Elizabeth se îndepărtează, pe tăcute, unul de altul. Când Jack acceptă o slujbă nouă, Elizabeth își lasă dorințele deoparte ca să-l urmeze în partea cealaltă a țării.

Citește și: O carte pe zi: „Insula luminii” de Kristin Hannah

Apoi, fără veste, lovește tragedia, iar lumea lui Elizabeth este întoarsă pe dos. Pusă în fața unei nenorociri neașteptate, ea își pune la îndoială alegerile – viața, căsnicia, chiar și visurile de mult uitate. Printr-o mișcare îndrăzneață care îi uimește pe toți din jur, de la soțul ei, la prieteni și la fiicele ei, Elizabeth se descătușează și devine femeia care și-a dorit întotdeauna să fie.

Citește și: Dosar de autor: Kristin Hannah, autoarea cu peste 20 de bestselleruri internaționale

Citește un fragment în traducere din limba engleză de Simon Săsărman

Totul a început cu al doilea martini.

– Haide, mai bea un pahar, a spus Meghann.

– Nici nu mă gândesc.

Elizabeth nu ținea la băutură; asta se dovedise cu vârf și îndesat în 1976, când era la Universitatea din Washington.

– Nu poți refuza să bei la petrecerea mea de patruzeci și doi de ani. Îți amintești ce tare m-am îmbătat primăvara trecută, când ai împlinit patruzeci și cinci de ani?

Și ce fiasco fusese atunci!

Meghann a sesizat ezitarea și, ca orice avocat bun, a profitat de ea.

– Îl pun pe Johnny să ne ia.

– Ești sigură că Johnny are vârsta legală ca să șofeze?

– Asta doare, să știi. Toți iubiții mei au permis de conducere.

– Și eu, care am crezut că nu ai nici un standard.

– Le mențin cât mai jos cu putință, a spus Meghann ridicând mâna către chelneriță, care s-a grăbit spre masa lor. Mai vrem două pahare de martini. Și adu-ne o farfurie de nachos – cu multă fasole.

Elizabeth nu s-a putut abține să nu zâmbească.

– O să se lase cu nasoale.

Chelnerița s-a întors, a așezat două pahare elegante pe masă și le-a luat pe cele goale.

– Pentru mine, a spus Meghann, ciocnindu-și paharul de cel al lui Elizabeth.

În următoarea oră, conversația s-a învârtit în jurul subiectelor de mult uitate și al vremurilor de mult apuse. Erau prietene de mai bine de douăzeci de ani. În cele două decenii care trecuseră de la terminarea colegiului, viețile lor o luaseră în direcții opuse. Elizabeth se dedicase total rolurilor de mamă și soție; Meghann devenise un avocat de primă clasă specializat în divorțuri, dar prietenia lor rămăsese intactă. De ani de zile, deși Elizabeth se muta împreună cu familia ei din oraș în oraș, țineau legătura prin e-mailuri și telefon. Acum, în sfârșit, locuiau suficient de aproape ca să se poată întâlni la ocazii speciale. Unul dintre lucrurile care îi plăceau cel mai mult lui Elizabeth era faptul că locuia în Oregon.

Când ajunseseră la al treilea rând de martini, Meghann râdea doar pentru că auzea zgomotul pe care-l făcea casa de marcat.

– Vezi tu bucățica aia bună de iubire aprinsă de colea din colț? a zis Meg, uitându-se pe furiș la băiatul ce părea să fie student, care stătea la fereastră. Cred că e singur.

– Și uite… Nu are aparat dentar. Probabil și l-a scos săptămâna trecută. Este exact genul tău.

Meghann a săpat în grămada de nachos, căutând o bucată cu multă brânză.

– Nu toată lumea e așa de norocoasă încât să se mărite cu iubitul din facultate, puștoaico. În afară de asta, oricum nu am un gen anume. Am avut mai demult. Acum iau ce mă face fericită.

Fericită. Elizabeth a reacționat la cuvânt.

– Mă întreb dacă un mare orgasm din partea sărbătoritei… Birdie? Ce s-a întâmplat?

Elizabeth a împins paharul de martini într-o parte și și-a încrucișat brațele. În ultima vreme devenise poziția ei preferată. Uneori se trezea singură într-o cameră stând cu brațele strânse așa de tare în jurul pieptului încât nu putea nici să inspire. Era ca și cum ar fi încercat să conțină ceva ce voia să evadeze din interiorul ei.

– Birdie?

– Nu-i nimic.

Meghann a coborât vocea.

– Uite. Știu că ceva e în neregulă, Birdie. Sunt prietena ta. Te iubesc. Vorbește-mi!

Ăsta era motivul pentru care Elizabeth nu bea. Într-o asemenea stare precară, tristețea ei ajungea la niște dimensiuni inimaginabile, iar capacul sub care își ținea ascunse emoțiile devenea instabil. S-a uitat la prietena ei cea mai bună care stătea de partea cealaltă a mesei și a știut că trebuia să vorbească. Pur și simplu, nu mai putea să se abțină.

Căsnicia ei se destrăma. Îi era greu și doar să se gândească la asta; să o spună cu voce tare părea aproape imposibil.

Ea și Jack se iubeau, dar era un sentiment construit mai ales din rutină. Pasiunea dispăruse de mult timp. Din ce în ce mai des se simțea ca și cum ar fi fost nesincronizați, ca și cum ar fi dansat pe piese muzicale diferite. El voia să facă sex dimineața, ea voia seara. Calea de mijloc pe care o găsiseră era aceea de a nu face dragoste luni întregi, iar când, în sfârșit, se regăseau, pasiunea era la fel de vlăguită ca și nevoia.

Cu toate acestea, relația lor era în continuare ținta invidiei prietenilor. Toată lumea îi dădea drept exemplu de căsnicie care rezistă. Ea și Jack erau ultimul exponat al unui muzeu care se golea an de an.

Pur și simplu nu putea să articuleze toate aceste lucruri. Cuvintele aveau o putere prea mare. Trebuiau manipulate cu mănuși ignifuge, altfel ar fi ars-o până la os.

– În ultima vreme nu sunt foarte fericită; asta-i tot.

– Ce-ți dorești?

– O să sune aiurea.

– Sunt de jumate beată. Nimic n-o să sune aiurea.

Elizabeth și-a dorit să poată zâmbi, dar inima îi bătea așa de tare încât se simțea amețită.

– Vreau… să fiu cine eram înainte.

– O, iubito! Meghann a oftat din greu. Presupun că n-ai vorbit cu Jack despre asta.

Litera2546.jpg
Credit foto: Cristina Venedict

DESPRE KRISTIN HANNAH

Kristin Hannah a scris peste 20 de romane, printre acestea numărându-se bestsellerurile A doua șansă (On Mystic Lake, 1999), Aleea cu licurici (Firefly Lane, 2008), carte vândută în 1,2 milioane de exemplare, Grădina de iarnă (Winter Garden, 2010), Privighetoarea (The Nightingale, 2015), roman tradus în 43 de limbi și vândut în 2 milioane de exemplare și Un nou început (The Great Alone, 2018).

Citește și: Kristin Hannah, autorul lunii februarie pe litera.ro

Aleea cu licurici a devenit bestseller absolut în 2009, un roman esențial care a adus împreună femeile pentru o cauză comună, iar Privighetoarea a fost votată, în 2015, cea mai bună carte a anului de către Amazon, Buzzfeed, iTunes, Library JournalThe Wall Street Journal și The Week. În plus, romanul a câștigat Premiul Goodreads și People’s Choice Award. Audiobookul Privighetoarea a câștigat Premiul pentru audiobookul anului la categoria ficțiune. Romanele sale PrivighetoareaUn nou început și Frontul de acasă urmează să fie ecranizate de case de producție importante.

Citește și: Trei cărți pe care să le citești dacă ți-a plăcut „Cele patru vânturi” de Kristin Hannah

Înainte să se dedice în totalitate scrisului, Kristin a lucrat ca avocat. Locuiește în Pacific Northwest împreună cu soțul ei.

De aceeași autoare:

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PROFITĂ DE OFERTELE SPECIALE ȘI AFLĂ PRIMUL CARE SUNT NOUTĂȚILE

Vrei să fii la curent cu veștile literare? Îți vom putea trimite, cu acordul tău, emailuri cu noutățile editoriale, promoții, concursuri, evenimente, târguri de carte online și detalii despre oferta educațională. Te poți dezabona oricând printr-un simplu click. Mai multe detalii sunt disponibile pe pagina Politici de confidențialitate.