LiteraBlog Citește un fragment în avanpremieră din „Lui Sir Phillip, cu dragoste. Povestea lui Eloise”, al cincilea volum din seria „Bridgerton”

Citește un fragment în avanpremieră din „Lui Sir Phillip, cu dragoste. Povestea lui Eloise”, al cincilea volum din seria „Bridgerton”

Lui Sir Phillip, cu dragoste. Povestea lui Eloise este al cincilea volum din seria „Bridgerton” de Julia Quinn.

Sir Phillip Crane știa din corespondența cu Eloise Bridgerton, verișoara îndepărtată a răposatei lui soții, că aceasta este fată bătrână, la cei 28 de ani ai săi. Și tocmai de aceea o cere în căsătorie, imaginându-și că este o femeie banală și modestă – și un pic disperată să se mărite –, și, astfel, el le va putea oferi o mamă celor doi copii năzdrăvani ai lui. Numai că Eloise nu este deloc cum și-a imaginat. Frumoasa femeie care sosește în vizită este oricum, numai tăcută, nu, și când, în sfârșit, tace, tot ce-și dorește el este să o sărute… și nu doar atât.

Citește un fragment în avanpremieră din „Vicontele care mă iubea”, al doilea volum din seria „Bridgerton”

Eloise Bridgerton consideră o nebunie să se mărite cu un bărbat pe care nu l-a întâlnit niciodată! Dar apoi începe să se gândească… și să se întrebe… și, înainte să-și dea seama ce face, se găsește într-o trăsură închiriată, în mijlocul nopții, în drum spre bărbatul care, speră ea, va fi perechea perfectă. Numai că… nu este. Căci bărbatul perfect nu ar fi atât de tăcut și de morocănos și, deși Phillip este cu siguranță chipeș, nu are manierele elegante ale domnilor londonezi care i-au cerut mâna de-a lungul anilor. Și totuși, când îi zâmbește și când o sărută, lumea pur și simplu dispare. Și rămâne întrebarea – oare acest bărbat imperfect ar putea fi perfect pentru ea?

Citește și: Zece lucruri care ne plac la seria „Bridgerton”

„Julia Quinn este o adevărată maestră a romanelor de dragoste. A creat o familie atât de atrăgătoare și de fermecătoare, o comunitate atât de vibrantă și de captivantă, că ne face să tânjim să îi cunoaștem mai bine.“ (NPR Books)

Citește un fragment în avanpremieră în traducere din limba engleză de Irina Fulger

Dragă domnișoară Bridgerton,

Vă mulțumesc pentru scrisoarea amabilă pentru pierde­rea soției mele. A fost amabil din partea dumneavoastră să vă luați din timp și să scrieți unui domn pe care nu l-ați cunos­cut niciodată. Vă ofer această floare presată drept mulțumire. Nu-i nimic altceva decât o simplă opaiță roșie (Silene dioica), dar înveselește câmpurile de aici, din Gloucestershire, și pare să fi sosit devreme în acest an.

Era floarea de câmp preferată a Marinei.

Cu stimă,

Sir Phillip Crane

Eloise Bridgerton netezi hârtia bine citită din poala ei. Nu era multă lumină pentru a vedea cuvintele, chiar și cu luna plină lu­minând prin ferestrele trăsurii, dar asta nu conta cu adevărat. Memorase întreaga scrisoare, și floarea presată delicată, care era mai mult roz decât roșie de fapt, se afla în siguranță între paginile unei cărți pe care o șterpelise din biblioteca fratelui ei.

Nu fusese teribil de surprinsă când primise un răspuns de la Sir Phillip. Bunele maniere dictau așa ceva, deși până și mama lui Eloise, cu siguranță arbitra supremă a comportamentului adecvat, spunea că Eloise își lua corespondența un pic cam prea în serios.

Desigur că era ceva obișnuit pentru domnișoarele de statu­tul lui Eloise să petreacă câteva ore îndelungate în fiecare săp­tămână scriind scrisori, dar Eloise își făcuse de mult un obicei din a petrece acest timp în fiecare zi. Îi plăcea să scrie scrisori, mai mult persoanelor pe care nu le vedea de ani întregi (mereu îi plăcuse să-și imagineze surpriza acestora când deschideau pli­cul ei), așa că-și scotea tocul și hârtia pentru aproape orice oca­zie – nașteri, decese, orice fel de realizare care merita felicitări sau condoleanțe.

Nu era sigură de ce continua să trimită scrisori, doar că pe­trecea așa de mult timp scriind scrisori oricăruia dintre frații ei care nu se afla la Londra în acel moment și i se păruse destul de ușor să scrie o scrisoare scurtă unei rude îndepărtate cât stătea la biroul ei.

Și deși toată lumea scria o scurtă scrisoare drept răspuns – până la urmă era o Bridgerton și nimeni nu dorea să jignească un Bridgerton –, niciodată cineva nu trimisese un cadou, chiar și ceva așa de umil precum o floare presată.

Eloise închise ochii, imaginându-și delicatele petale roz. Îi era greu să-și imagineze un bărbat manevrând o floare așa fragilă. Toți cei patru frați ai ei erau bărbați mari, puternici, cu umeri largi și mâini mari care, cu siguranță, ar mutila biata floare într-o secundă.

Fusese intrigată de răspunsul lui Sir Phillip, mai ales de utilizarea limbii latine, și-i răspunsese imediat.

Dragă Sir Phillip,

Vă mulțumesc foarte mult pentru fermecătoarea floa­re presată. A fost o surpriză așa de minunată când a ieșit plutind din plic. Și o amintire așa de prețioasă despre scumpa și draga Marina.

Am observat ușurința cu privire la numele științific al florii. Sunteți botanist?

A dumneavoastră,

Domnișoara Eloise Bridgerton

Era viclean din partea ei să încheie scrisoarea cu o întrebare. Acum bietul om va fi obligat să-i răspundă din nou.

Nu o dezamăgi.

Eloise primise un răspuns în doar zece zile.

Dragă domnișoară Bridgerton,

Într-adevăr sunt botanist, educat la Cambridge, deși mo­mentan nu țin legătura cu nici o universitate sau consiliu științific. Fac experimente aici la conacul Romney, în propria seră.

Și dumneavoastră aveți înclinații științifice?

Al dumneavoastră,

Sir Phillip Crane

Corespondența avea ceva palpitant; poate că era pur și simplu entuziasmul de a găsi pe cineva, care nu-i era rudă, care părea real­mente dornic să poarte un dialog în scris. Orice ar fi fost, Eloise îi răspunse imediat.

Dragă Sir Phillip,

Doamne, Dumnezeule, nu, mă tem că nu am o gândire științifică, deși mă pricep la calcule. Sunt mai mult interesată de științele umaniste; s-ar putea să fi observat că-mi place să scriu scrisori.

A dumneavoastră prietenă,

Eloise Bridgerton

Eloise nu fusese sigură dacă să încheie cu o formulare așa de informală, dar hotărî să greșească fiind prea îndrăzneață. Evident că lui Sir Phillip îi făcea la fel de mult plăcere corespondența ca și ei; altfel sigur n-ar fi terminat scrisoarea cu o întrebare.

Răspunsul lui veni după două săptămâni.

Draga mea domnișoară Bridgerton,

Ah, dar este un soi de prietenie, nu-i așa? Mărturisesc că sunt oarecum izolat aici în provincie și, dacă nu am parte de un chip zâmbitor la micul dejun, aș putea măcar să am o scri­soare amicală, nu sunteți de acord?

V-am trimis o altă floare. Aceasta este Geranium pratense, mai cunoscută sub numele de săgețică.

Cu mare respect,

Phillip Crane

Eloise își amintea bine acea zi. Stătuse în scaunul ei, cel din ca­mera ei de lângă fereastră, și se uitase la floarea mov presată cu grijă pentru ceea ce i se păruse o eternitate. Încerca să o curteze? Prin scrisori?

Și apoi într-o zi primise o scrisoare care era destul de diferită de restul.

Draga mea domnișoară Bridgerton,

Corespondăm deja de ceva vreme și, deși nu ne-am cu­noscut niciodată formal, simt că vă cunosc. Sper că simțiți la fel.

Mă iertați dacă sunt prea îndrăzneț, dar vă scriu să vă in­vit în vizită la conacul Romney. Speranța mea este că, după o perioadă potrivită, poate decidem că ne potrivim și veți fi de acord să-mi fiți soție.

Veți fi, desigur, însoțită cum se cuvine. Dacă-mi acceptați invitația, voi planifica imediat să o aduc pe mătușa mea vădu­vă la conacul Romney.

Sper că vă veți gândi la propunerea mea.

Al dumneavoastră mereu,

Sir Phillip Crane

Eloise băgase imediat scrisoarea într-un sertar, nefiind în stare nici măcar să-i înțeleagă cererea. Voia să se căsătorească cu cineva pe care nici măcar nu îl cunoștea?

Nu, ca să fie corectă, asta nu era complet adevărat. Se știau. Își spuseseră mai multe într-un an de corespondență decât mulți soți și soții o făceau pe durata unei întregi căsnicii.

Totuși, nu se întâlniseră niciodată.

Eloise se gândi la toate cererile în căsătorie pe care le refuzase de-a lungul anilor. Câte fuseseră? Cel puțin șase. Acum nici măcar nu-și amintea de ce îi refuzase pe unii dintre ei. Fără vreun motiv serios, doar că nu erau…

Perfecți.

Cerea așa de mult?

Clătină din cap, conștientă că părea prostuță și răsfățată. Nu, nu avea nevoie de cineva perfect. Avea nevoie doar de cineva perfect pentru ea.

Litera2300.jpg
Credit foto: Cristina Venedict

Citește un fragment în avanpremieră din „Îndrăgostită de domnul Bridgerton. Povestea lui Colin” de Julia Quinn

DESPRE JULIA QUINN, AUTOAREA SERIEI-FENOMEN „BRIDGERTON“

Romanele scriitoarei americane Julia Quinn, pe numele ei real Julie Pottinger, au fost traduse în 29 de limbi. Nu numai atât: poveștile sale de dragoste au apărut de 19 ori în topurile New York Times.

Julia Quinn a studiat istoria artei la Harvard și o vreme a cochetat cu ideea de a se înscrie la medicină. Între timp, însă, a început să scrie romane de dragoste și, după câteva luni de facultate, și-a dat seama că destinul ei e scrisul.

Până în prezent, Julia Quinn a scris peste 40 de romane de dragoste.

Citește un fragment în avanpremieră din „Eu și ducele”, primul volum din seria „Bridgerton”

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PROFITĂ DE OFERTELE SPECIALE ȘI AFLĂ PRIMUL CARE SUNT NOUTĂȚILE

Vrei să fii la curent cu veștile literare? Îți vom putea trimite, cu acordul tău, emailuri cu noutățile editoriale, promoții, concursuri, evenimente, târguri de carte online și detalii despre oferta educațională. Te poți dezabona oricând printr-un simplu click. Mai multe detalii sunt disponibile pe pagina Politici de confidențialitate.